Infecţiile respiratorii acute la copii

Interviu cu dr. Iolanda Vivisenco

 

Beatrice Cioba

 

Odată cu venirea anotimpului rece infecţiile respiratorii, la copii, încep să devină afecţiuni foarte des întânite şi diagnosticate. care dau bătaie de cap atât părinţilor cât şi medicilor. Despre tabloul simptomatic, tratamentul corect şi profilaxia acestor afecţiuni, în continuare cu dra. doctor Iolanda Vivisenco - medic specialist pediatru, în Bucureşti.

 

Dra. Doctor această terminologie, de infecţii respiratorii la copii», cuprinde o clasificare destul de amplă pe care cred că e bine să o cunoscă şi cei ce ne citesc...

 

Conventional, infectiile respiratorii se clasifică în funcţie de sediu : în infecţii de căi respiratorii superioare (CRS) şi infecţii de căi respiratorii inferioare (CRI). Infecţiile de CRS cuprind: rinofaringita şi faringita acută (« răceala », « roşu în gât ») adenoidita, sinuzita şi otita. Infecţiile de CRI cuprind:laringotraheita, bronşita, bronşiolita şi pneumonia. Infecţiile respiratorii pot fi clasificate şi în funcţie de cauză: în infecţii virale (viroza respiratorie) sau microbiene.

Bolile inflamatorii respiratorii sunt cele mai frecvente boli ale copilului, ele reprezintă mai mult de jumătate din motivele pentru care este solicitat pediatrul. De aceea, ele reprezintă un cost enorm atât pentru sistemul medical cât şi pentru părinţi.

Majoritatea covârşitoare a infecţiilor respiratorii este localizată la nivelul CRS, doar 5% sunt infecţii de CRI. Totuşi, acest procent în aparenţă mic, cuprinde de fapt cele mai grave infecţii care necesită de multe ori spitalizarea copilului.

In ceea ce priveste cauza acestor infectii, virusurile sunt responsabile de 90% din cazuri.

 

Care sunt factorii favorizanţi ai infecţiilor respiratorii ?

 

Trebuie făcută deosebirea între factorii determinanţi - microorganismele care se localizează în tractul respirator (virusuri şi bacterii) fără de care nu poate apărea infecţia respectivă ; şi  factorii favorizanţi care nu sunt obligatorii, dar care explică de ce copii diferiţi expuşi aceluiaşi microorganism reacţionează diferit.

Un aspect de care se vorbeşte frecvent este imunitatea scăzută.Imunitatea trebuie înţeleasă ca un lanţ complex de reacţii de apărare locale (în căile respiratorii) şi generale (în întregul organism).Copilul se naşte cu o imunitate transmisă de la mamă pe care o pierde dupa vârsta de 4-6 luni. Ulterior, începe să îşi construiască propria imunitate, fie prin expunere la microorganismele din mediu, fie prin intermediul vaccinărilor disponibile pentru un spectru larg de infecţii.

Un copil cu imunitate normală face în medie 6-7  episoade infecţioase pe an, dintre care 2-3 sunt însoţite şi de semne generale precum febra. Totuşi, trebuie să stim că există şi copii cu imunitate normală care fac până la 12 episoade infecţioase pe an.În plus, copiii din colectivităţi (creşe, grădiniţe) fac de 2 ori mai multe episoade infecţioase. Pe măsură ce creşte timpul petrecut în colectivitate, scade şi frecvenţa cu care copiii răcesc (« îşi fac imunitate »).

Există într-adevar afecţiuni care determină o scădere a apărării pulmonare dar chiar dacă ar putea fi diagnosticate, din pacate, ele nu beneficiază de tratament specific.

Infecţiile sunt mai frecvente cu cât vârsta copilului este mai mică, sugarii fac mai uşor astfel de episoade, în plus ei fac mai uşor infecţii de CRI (bronşiolita). Acest lucru se explică prin faptul că sugarul are o imunitate locală şi generală scăzută din cauza vârstei, precum şi anumite particularităţi ale aparatului respirator care permit localizarea microorganismelor în căile inferioare.

 

În afară de  deficitele imunitare şi vârsta, alţi factori favorizanţi care ţin de copil sunt :

 

·         probleme legate de sarcină şi naştere (în special  prematuritatea) ;

·         anomalii constituţionale (ex : predispoziţia la alergii) ;

·         boli genetice (fibroza chistică) ;

·         malformaţii pulmonare şi cardiace ;

·         tulburările de deglutiţie (înghiţire) care determină aspirarea alimentelor în plămâni ;

·         refluxul gastroesofagian ;

·         carenţele nutriţionale : malnutriţia, anemia, rahitismul.

 

Factorii de mediu care favorizează infecţiile respiratorii sunt :

 

·         poluarea ;

·         aglomerarea (mulţi membri ai familiei în  aceeaşi locuinţă, frecventarea spaţiilor aglomerate, colectivitatea);

·         umiditatea excesivă în locuinţe, mucegaiurile, gazele de ardere ;

·         fumatul în locuinţă ;

·         tuşitori cronici în familie ;

·         temperatura scăzută în mediu (frecvenţa infecţiilor respiratorii creşte în anotimpul rece : toamna-iarna ).

 
Trebuie ştiut că şi abuzul de antibiotice (administrate nejustificat cel mai adesea) poate favoriza infecţiile respiratorii.
 

Care sunt căile de transmitere a acestor infecţii respiratorii, la copii?

 

Infecţiile respiratorii sunt extrem de contagioase. Ele se pot transmite direct, pe cale aeriană sau indirect, prin obiecte contaminate cu particule de salivă (jucării, haine, alimente). Probabilitatea de a face o infecţie creşte direct proporţional cu timpul de expunere (riscul este mai mare dacă un membru al familiei este bolnav).

 
Care este simptomatologia specifică acestor infecţii respiratorii?

 

Infecţii de CRS:

Iniţial copilului i se înfundă nasul, apoi încep să curgă secreţii apoase. Poate apărea tusea (mai rar) sau febra. Copilul mai mare acuză durere în gât. Simptomele pot dura o săptămână.

În adenoidita acută, copilul respiră pe gură, sforăie în timpul somnului sau doarme cu gura deschisă, este încărcat de secreţii care se pot scurge în căile aeriene inferioare, dând impresia de « hârâit ».

În otita acută, copilul mai mare poate acuza dureri de urechi, sugarii pot fi agitaţi şi să plângă mai mult ca de obicei.

În sinuzită, copilul mare acuză dureri de cap şi nasul îi curge purulent.
 

Infectii de CRI.

În laringotraheita acută, copilul respiră cu dificultate, cu zgomot, are vocea răguşită şi prezintă o  tuse uscată « lătrătoare ».În bronşita acută copilul prezintă tuse iniţial uscată, apoi productivă, pe o durată de 1-2 săptămâni.

În bronşiolita acută – afectiune specifica sugarului, acesta respiră cu  dificultate, hârâie, şuieră, tuşeşte sec, foarte des.

În pneumonie acută copilul  prezintă febră cu frisoane, tuse, respiraţie dificilă.Copilul mare poate acuza si junghi toracic.

Cel mai important simptom care ne indică severitatea bolii este starea generală a copilului.Dacă atunci cand îi scădem febra copilul devine vioi, se joacă şi are poftă de mâncare, cel mai probabil are o infecţie usoara.

Trebuie ştiut că infecţiile de CRI pot debuta ca atare sau pot debuta ca  infecţie de CRS care ulterior se complică, lucru ce nu poate fi prevăzut de la debutul afecţiunii.

 

Când consideraţi că este necesar ca părinţii să se adreseze unui medic şi să nu încerce să îşi mai trateze copilul acasă?

 

Părinţii trebuie să apeleze la ajutorul unui medic în următoarele situaţii:
 

- stare generala proastă : copilul este apatic, moale, foarte agitat sau foarte somnolent chiar şi când îi scădeţi febra ;

- temperatura peste 39 de grade care nu cedează la antitermice sau persistă peste 3 zile ;

- respiraţie zgomotoasă, dificilă sau rapidă ;

- dureri de urechi ;

- dureri de gât foarte mari ;

- tuse severă ;

- refuzul alimentaţiei inclusiv al lichidelor ;

- apariţia unei erupţii pe piele ;

- vărsături în jet ;

- convulsii.

 

Dacă copilul dumneavoastră se îmbolnăveşte şi nu prezintă nici unul din semnele de gravitate menţionate mai sus, atunci veţi încerca să îl trataţi simptomatic la domiciliu.

 

·         Îi veţi desfunda nasul cu ser fiziologic sau apă de mare şi îi veţi aspira secreţiile cu o pară sau aspirator nazal. Picăturile de nas nu se folosesc mai mult de 3 zile la copil.

·         Pentru febră îi veţi da antitermice: sirop de paracetamol sau ibuprofen. Dacă copilul face febră peste 38.5 grade C sau are vârsta mică este recomandată o schemă alternativă din 4 in 4 ore cu sirop de paracetamol şi ibuprofen. Dacă febra creşte brusc peste 38.5 grade C sunt indicate supozitoare de algocalmin sau diclofenac pentru copii.

·         Tusea nu trebuie combătută decât dacă este frecventă şi nu permite copilului să se odihnească sau să se alimenteze.

·         Pentru dureri în gât sau de urechi puteţi administra ibuprofen sirop.

·         Foarte importantă este hidratarea adecvată a copilului, deoarece atunci când este febril se deshidratează foarte uşor.
 

Abuzul de antibiotice nu se justifică, deoarece la copil majoritatea infecţiilor respiratorii sunt virale. Evitaţi să îi administraţi antibiotic copilului dumneavoastră fără aviz medical.

 

Cum se pot  preveni infecţiile respiratorii ?

 

Din profilaxia infecţiilor respiratorii fac parte următoarele :

  • evitarea contactelor cu copii şi adulţi, cu infecţii respiratorii ;

  • evitarea aglomeraţiilor în perioada epidemiilor de infecţii virale;

  • aerisirea încăperilor;

  • igiena strictă: spălatul mâinilor.

  • administrarea de vitamina C sau preparate pe baza de plante precum echinaceea este foarte populară dar specialiştii nu au stabilit dacă acestea ar avea într-adevăr un rol în apărarea organismului

  • vaccinarea antigripală în sezonul rece protejează doar de infecţia cu virus gripal care este răspunzătoare de un număr limitat de îmbolnăviri.

 

În încheiere vă rugăm să amintiţi câte ceva şi despre evoluţia infecţiilor respiratorii?

 

Marea majoritate a infecţiilor respiratorii evoluează către ameliorare în 7-10 zile. Urmează o perioadă de 2-3 săptămâni, numită convalescenţă, în care organismul se reface dupa boală şi în care este vulnerabil la alte infecţii.În această perioadă este foarte importantă respectarea măsurilor profilactice, în special evitarea spaţiilor aglomerate şi mai ales evitarea întoarcerii premature a copilului în colectivitate.

 

Beatrice Cioba