HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

ÎNTÂLNIRE LA LITERELE BUCUREŞTENE

Corneliu Vasile

 

Nu după 20 de ani, cum  îi făcea să se întâlnească Dumas pe eroii săi de roman, mai înţelepţi (oare?).E vorba despre întâlnirea, cu o săptămână înainte de Sânziene sau Drăgaică - eveniment folcloric şi religios  evidenţiat de Sadoveanu (“Nopţile de Sânziene”) şi de Mircea Eliade (“Noaptea de Sânziene”)  -  a absolvenţilopr Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti (promoţia 1970). Pe atunci se numea  nu Facultatea de Filologie, ca altele din ţară, ci Facultatea de Limba şi Literatura Română, şi ,în ciuda numeroaselor/stufoaselor cunoştinţe şi domenii (numai ca limbi clasice şi moderne, eu unul am studiat şi franceza, engleza, neogreaca, italiana, slavona şi latina, alţii  germana, , albaneza,spaniola)  acorda o singură specializare: româna. Doar dacă rămâneai repetent puteai beneficia şi de a doua specializare, o limbă străină,începând cu anul 1971,  ceea ce neîntâmplându-ni-se,  a trebuit să mai facem încă (tot) cinci ani de facultate, permisă la cursuri fără frecvenţă, ca să obţinem  ca specializări şi engleza , germana sau franceza (de cele mai multe ori  acestea erau limbile preferate , cunoscute şi predate în şcoli).De fapt, obligativitatea „legării de glie” a absolvenţilor, la locul repartiţiei guvernamentale( de partid şi de stat) era un impediment, ca să nu mai vorbim de lipsa surselor financiare, pentru a urma a doua facultate la cursuri de  zi. Aş fi vrut să urmez franceza- engleza, însă nu exista decât forma de învăţământ seral,inaccesibilă celor din ţară, care nu puteau veni zilnic la cursuri, între orele 17 şi 20. La întâlnirea din acest iunie 2010, m-am revăzut cu o parte din colegii şi colegele  de facultate, unde, în 1965, pe 153 de locuri, am reusit 23 de băieţi şi 130 de fete. Ulterior, de la secţia cursuri fără frecvenţă, s-au transferat la zi încă vreo 30 de colegi care îndeplineau condiţia de medie minimum 7. La întâlnire, a venit cam un sfert  din totalul absolvenţilor. Dintre profesori, unii   au fost în imposibilitate de a participa (D-na Elena Zaharia-Filipaş). În sala de consiliu a facultăţii, au vorbit Eugen Simion, Paul Cornea,Dumitru Micu, Ion Dodu Bălan, Grigore Brâncuşi, Florica Dimitrescu-Niculescu, Elena Slave, Mircea Martin, salutul conducerii actuale fiind rostit de decanul Liviu Papadima.

 

Imaginea absolventului de filologie era, în 1970, legată de naveta obligatorie sau  de locuirea cu chirie, undeva, într-un sat pierdut, fără gară, televizor, bibliotecă, Gheboaia fiind localitatea evocată cel mai des. Dar de Mitoc, sus, la cotul Prutului, unde agăţi harta în cui, aţi auzit? Lipsa unei a doua specializări îngrădea posibilităţile de transferare, ca să nu mai vorbim de hoţia suspendării concursurilor, specializărilor , sau de politica “oraşelor închise” pentru cei fără pile, cunoştinţe, relaţii.Mă refer aici la cei  (probabil mulţi) care au profesat ca dascăli. O parte dintre ei, bucureştenii  în special, au părăsit învăţământul cu prima ocazie, acuzând condiţiile de viaţă sub limita cea mai permisivă.Astfel că, dacă voi compara imaginea de atunci a generaţiei (unii literaţi, alţii lingvişti) cu realitatea actuală, cu fetele pensionate, iar băieţii în prag de pensionare,  voi  observa o a treia categorie de colegi, subliniată în cuvântul foştilor noştri profesori, formată din editori şi redactori în edituri, la radio, la televiziune şi în alte câteva instituţii culturale. Organizatorii  întâlnirii au reuşit, spre deosebire de întâlnirea anterioară,  de la 15 ani de la absolvire, să redacteze un catalog cu datele colegilor, unde afli că minimum 20 avem doctoratul, că există nume în învăţământul superior, că au urmat a doua facultate sau au îndeplinit misiuni ştiinţifice şi culturale, în ţară şi în străinătate, o mulţime de colegi şi colege, că s-au pensionat de la catedre de la şcoli generale şi licee destul de mulţi. Mai adaug realizările editoriale remarcabile  ale generaţiei, existând printre  noi mulţi scriitori /membri ai Uniunii Scriitorilor, activitatea din cadrul unor asociaţii profesionale, comisii naţionale de specialitate, de autori de subiecte  pentru examene şi de manuale şi cursuri, emisiunile culturale cu mare audienţă. Perioada studiilor universitare (1965-1970) a fost  caracterizată drept una de deschidere, de liberalism (socialist), fiind precedată şi urmată de dogmatism, iar întrebarea auzită de câte ori se termină un ciclu de studii este dacă şcoala ne-a pregătit pentru viaţă, cum afirmă dictonul latin, sau, ca în anecdota cu Bulă, care, obţinând nota 9 la socialism, după ce răspunsese că esenţa comunismului este „totul pentru om”, îl întreabă pe profesor de ce nu i-a dat nota 10 şi i se răspunde că nu a precizat pentru care om! Vreau să  spun că anii studenţiei au fost luminoşi din mai multe puncte de vedere, al tinereţii şi dragostei, al potolirii setei de cunoaştere, de cultură, al libertăţii individuale, al sentimentului că suntem cetăţeni ai lumii, în spirit renascentist şi sincron cu Occidentul.Aruncaţi în ţară, colegii de generaţie s-au lovit de greutăţi, cei devotaţi şcolii fiind “recompensaţi” (premiu de fidelitate), printr-o lege absurdă, votată  la finele anului 1981, cu aplicarea forţată a domiciliului obligatoriu (cu consecinţe morale, psihice şi materiale considerabile).Nici nu este de mirare că şi în generaţia noastră sunt colegi care au ales calea străinătăţii, pentru posibilităţile de afirmare şi respectarea drepturilor şi libertăţilor omului.

 

Din păcate, mulţi dintre marii noştri profesori nu  mai sunt printre noi: Şerban Cioculescu, Matilda Caragiu-Marioţeanu, Alexandru Piru, Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Theodor Hristea, George Munteanu, George Ivaşcu… Ei rămân însă în sufletele discipolilor ca adevăraţi formatori de cărturari cu orizont larg, cu idei şi targeturi  înalte.

 

După ce ne-am fotografiat în sala de consiliu şi  în holul facultăţii,am purces către Casa Universitarilor, la “partea a doua” a întâlnirii, fără să ne gândim să o transformăm într-un simpozion, cum am auzit că fac  absolvenţi de pe alte meridiane ale spiritului. Acolo am mai depănat întâmplări cu haz şi cu colegi/colege sau profesori, la o friptură şi un pahar de vin, am mai făcut poze şi apoi ne-am despărţit, stabilind viitoarele întâlniri ale autenticei  generaţii ’70. După cum aţi observat, nu am pomenit aici decât numele profesorilor noştri , o mică parte, nu şi numele colegilor, ca să nu-i nedreptăţesc pe unii dintre cei prezenţi sau absenţi.Vreau să menţionez însă că organizatorul întâlnirii – misiune grea, plină de stress / a fost colegul nostru care, de curând, a fost ales membru corespondent al Academiei Române. Iată un însemn al generaţiei 70.

 

Corneliu Vasile

 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com