HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

 

 

Interpretul de muzică folk ADI GEGIUC

Dialoguri privilegiate

 

Maria Diana Popescu, Agero

 

„Sper să am inspiraţie īn continuare să compun muzică pentru sufletul oamenilor, pentru sufletul meu, să mai am colaborări fructuoase cu artişti sensibili, dragi mie, pe care īi iubesc, īi respect şi care īmi umplu sufletul de bucurie şi frumos”

 

MDP: Domnule Adi Gegiuc, bine aţi venit la revista Agero! Orice stare de spirit am avea ne găsim refugiul de cele mai multe ori īn muzică. Īn cazul dumneavoastră este mult mai mult. Cīnd aţi īnceput să cochetaţi cu chitara şi cu scena?

 

Adi Gegiuc: Cu scena am īnceput să cochetez pe la 14-15 ani. Nu cu chitara, ci cu tobele la un festival studenţesc, iar asta dintr-o īntīmplare, cīnd bateristul unei trupe rock de atunci a avut un accident şi eu l-am īnlocuit, fiind sigurul care cunoştea piesele. Cu chitara am īnceput cam tot īn aceeaşi perioadă, dar luīnd-o mai mult ca pe o glumă, ca pe o curiozitate.  Mai tīrziu s-a dovedit a nu fi tocmai o glumă, ci o pasiune. Īn vremea liceului īmi doream să exprim melodiile care īmi răsunau īn minte şi am īnceput să īnvăţ acest minunat instrument. Pur şi simplu era o necesitate. Aşa simţeam atunci, aşa simt şi acum.

 

MDP: Īn ce context şi cīnd s-a produs debutul īn lumea muzici folk?

 

Adi Gegiuc: Cīnd m-am transferat la alt liceu, necunoscīnd pe nimeni din colectivul clasei, schimbīndu-mi şi domiciliul, neştiind pe nimeni īn noul cartier, m-am aplecat mai mult asupra studiului chitarei, fiind la momentul respectiv un fel de refugiu pentru mine.  Am păstrat acest obicei, şi azi prefer să studiez, să compun, decīt să merg la distracţii. E felul meu de a fi, mai filosofic sau meditativ. De aici a pornit şi atracţia spre muzica folk, fiind la īndemīna oricui fără complicaţiile şi costurile constituirii unei trupe, fără costurile materiale mari ale instrumente şi celorlalte materiale necesare, fiind nevoie  doar de o chitară...

 

MDP: Drumul dumneavoastră seamănă cu al cui? Cum este această dragoste pentru folk?

 

Adi Gegiuc: Nu ştiu dacă este un drum, poate e mai mult un hobby, nu am īndrăznit niciodată să cred că sunt pe un drum artistic, nici nu cred că sunt un artist, nu eu sunt īn măsura să spun asta, īmi cunosc valoarea, şi nu sunt prea măgulit de mine, nu mă pot compara cu artiştii autentici, nu este falsă modestie, sunt foarte pretenţios cu mine, cel mai aspru critic şi nu īmi fac nici un fel de concesii. Īmi place folk-ul, īncerc să compun īn maniera folk, deşi īmi plac şi alte genuri, şi nu puţine, cum ar fi: muzica clasică, jazz, blues, country, pop, rock, īn special baladele, reggae, latino şi derivatele lor. Mai lesne mi-ar fi să spun ce nu-mi place...mi-ar fi mai uşor.

 

MDP: Cum era mişcarea muzicală īn Romānia anilor īn care cīntaţi alături de Dan Spătaru, Mihalea Runceanu, Mădălina Manole, Victor Socaciu, Vasile Şeicaru…?

 

Adi Gegiuc: Ce să vă spun, am fost norocos că am avut privilegiul de a cīnta pe aceeaşi scenă cu aceşti „monştri sacri” ai muzicii romaneşti, nici acum nu-mi dau seama cum am ajuns să fac asta, probabil,  prin muzică, prin mesajul din piesele pe care le-am cīntat ne asemănăm oarecum, īn sensul că toţi dorim să facem oamenii mai frumoşi sufleteşte, mai buni, mai...umani; să le deschidem ochii, īn felul nostru, că există şi frumos pe lumea asta şi bunătate şi romantism şi poezie şi fluturi şi flori. Mişcarea muzicală din Romānia era umbrită de politică, de comunism, de securitate, de cenzură....era destul de greu să te ridici la statutul de artist, fără să treci de acele instituţii pe care le-am amintit mai sus. Toţi cei care doream frumuseţe am trecut prin asta, mai mult sau mai puţin, dar cu certitudine toţi cei care urcă pe scenă, cu siguranţa īn momentul īn care īncep să cīnte publicului, uită de toate astea. Iar aplauzele sunt meritate pentru tot efortul, toata munca depusă de la ideea unei melodii pīnă la materializarea ei īn faţa publicului. Nu mai contează zecile sau sutele de km parcurşi pīnă la scenă, sau necazurile familiale, problemele omeneşti. Īn faţa publicului nu contează decīt publicul - acei oameni care īşi rup din puţinul lor timp pentru a primi puţin frumos.

 

MDP: Vă rog, puteţi aminti  treptele pe care aţi urcat, concursurile şi festivalurile,  premiile şi trofeele obţinute?

 

Adi Gegiuc: Bineīnţeles, īmi amintesc cu plăcere de festivaluri, concursuri, spectacole sau alte multe manifestări artistice şi simt aşa o nostalgie după vremurile acelea, unice şi irepetabile. Diplomele sau premiile primite sunt un semn de recunoaştere a valorii şi a muncii depuse, sunt urmele lăsate de artişti pe scena, altele decīt amintirile ce ramīn īn conştiinţa publicului şi a artistului, desigur. Nici un spectacol nu este identic cu un altul, fiecare apariţie pe scenă este unică, iar asta dă valoare şi unicitate fiecărui artist. Despre trepte urcate ce aş putea spune altceva, decīt că sunt momente de creaţie şi noncreaţie, cīnd şi cei de pe scenă devin oameni obişnuiţi, cu problemele lor, cu necazurile, cu iubirile, cu suferinţele, cu īmplinirile şi neīmplinirile lor. Doar că īşi găsesc timp şi pentru a crea, a gīndi, a simţi frumos. Treptele sunt cele fireşti, de īnvăţare, acumulare de informaţii, cultură muzicală, de munca multă fără de care nu este posibil nimic pe lumea asta. Vorbesc despre actul de creaţie, despre artă.

 

MDP: Ce sīmbure special are povestea carierei şi a vieţii dumneavoastră?

 

Adi Gegiuc: Cred că drumul meu artistic are o umbra de tristeţe, din nefericire emoţiile repetate avute pe scenă şi nu numai, mi-au afectat sistemul nervos, ducīnd la o hemipareza, mai precis am avut o paralizie pe toată partea dreapta a trupului. Asta a īnsemnat o lungă perioadă de recuperare, īn care am īncercat să reīnvăţ, ca un copil din clasa l, să scriu, să cīnt la chitară şi să fac tot ce face o persoană obişnuita pentru propria existenţă. E dureros, dar am īncercat să trec peste asta şi să nu abandonez actul de creaţie şi cred că bine am făcut, pentru că am īnvăţat multe, am īnţeles şi mai multe; ceea ce ar fi fost foarte greu sau imposibil de īnţeles dacă nu treceam prin aceasta experienţă de viaţă. Trupul e trecător, supus accidentelor doar spiritul şi sufletul ramīn aceleaşi.

 

MDP: Ar trebui făcută o educaţie elaborată pentru păstrarea autenticităţii şi valorilor acestui gen?Ar trebui instituţionalizată muzica folk?

 

 

Adi Gegiuc: Cred că e mult spus instituţionalizat, important este ca generaţiile care vin să īnveţe să iubească muzica īn general, să o īnţeleagă, să o simtă, apoi fiecare poate să-şi aleagă genul preferat, īn funcţie de simţămintele pe care le nutreşte sau atracţia pe care o exercită un anume gen muzical. O educaţie muzicală, fie şi medie, e binevenită oricīnd şi pentru oricine. Muzica adevarată este un Bach, un Chopin, un Beethoven, un Vivaldi, un Mozart, un List....şi lista poate continua.

 

MDP: Cum consideraţi oferta de muzică a televiziunilor şi radiourilor? Fac cele mai bune oficii valorii şi spiritualităţii?

 

Adi Gegiuc: Sunt foarte puţine posturi de televiziune şi de radio care difuzează altceva decīt muzica comercială, din păcate asta e realitatea. O şi mai mare parte nu au nimic īn comun cu spiritualul sau cu valorile, dar probabil că asta e politica posturilor respective şi pe care nu o comentez.

 

MDP: Muzica folk mai este considerată acea pată de vibraţie emoţională care să ne identifice īn marea varietate de genuri occidentale?

 

Adi Gegiuc: Sigur ca da, datorită poeţilor excepţionali pe care īi avem, a talentului lor, putem găsi versuri de o mare calitate şi poezie, īn felul acesta putīndu-ne inspira īn compoziţiile noastre. Nu vorbesc aici despre cei care prefer㠄textele” ci, de cei cărora poezia face parte din viaţa lor - adică artiştii, cei care nu fac compromisuri īn artă. Cīnd există compromisuri, indiferent de motiv, nu se mai numeşte artă, se numeşte altcumva, dar nu artă.

 

MDP: Alături de cine v-aţi fi dorit să cīntaţi īntr-un spectacol?Cu cine aţi fost pe scenă alături de-a lungul vremii?

 

Adi Gegiuc: Nu pot spune că aş fi dorit să cīnt cu cineva anume, din considerente obiective, nu vreau să se simtă nimeni lezat. Cert este că aş fi putut cīnta cu mare plăcere cu orice artist romān. Ştiţi artiştii au o altfel de percepţie asupra acestor aspecte, ei văd altfel lucrurile, fără gelozie, fără invidie, fără mici răutăţi sau meschinării etc. Dintre cei cu care am avut onoarea de a cīnta pe aceeaşi scenă se numără:  Dan Spătaru, Luigi Ionescu, Mihaiela Runceanu, Mădălina Manole, Gabriel Dorobanţu, Marina Scupra, Marina Florea, Mirabela Dauer, Maria Gheorghiu, Alexandru Zărnescu, Ducu Berţi, Mircea Drăgan īmpreună cu formaţia „Romanticii", George Ţărnea, Victor Socaciu, Vasile Şeicaru, Gheorghe Gheorghiu, fraţii Ion şi Gelu Chiriac din Vaslui, Loredana Groza, Radu Ştefan şi formaţia "Sintex", Nicu Alifantis, Vali Sterian, Dinu Olărasu, Dan Vana, Ionel Budiţteanu „Grupul Divertis”, „Prefix 032”, „Non, non sens”, grupul „Solaris” din care am făcut şi eu parte īmpreună cu Nicolaie Ciocan, iar de-a lungul timpului şi cu Laura Stănişteanu, Cătălin Ungureanu, Cătălin Maxim,Toni Ursachi. Nu am uitat nici Grupul Estudiantina, format din Vali şi Petronela Baldovin, Iulian şi George Baldovin, Cristi Ionescu, Constantin Botez, Mihai Haulică, Andrei Maftei, Dan Giosu, Adrian Dospinescu  şi bineīnţeles cu mulţi, mulţi alţi artişti cu care am fost onorat să īmpart scena. Din păcate cīţiva dintre cei enumeraţi nemaifiind printre noi.

 

MDP: Cam tot ce se promovează azi īn muzică, tot ce se vinde bine, nu este decīt prostituţie mascată. Favor contra favor. Vedetele se creează doar dacă satisfac fizic şi material pe impresari. Dacă le tai microfonul s-a zis cu ei. De ce un artist ca dumneavoastră nu īndrăzneşte să iasă mai mult īn faţă?

 

Adi Gegiuc: Exact, din păcate aveţi mare dreptate, dar asta este adevărat doar pentru unii artişti, cei care nu cunosc un instrument  şi sunt īn stare de orice pentru a ajunge vedete sau măcar pe aproape, de acest statut. Eu nu mi-am propus niciodată să ajung vedetă, nici să cīştig bani, nici faimă, ci doar să contribui puţin la īnălţarea spirituală şi să ofer puţin frumos oamenilor, după puterile mele. De fiecare din noi depinde dacă ne „prostituăm” sau nu; asta ţine de caracterul şi considerentele fiecăruia. Cred că acesta este răspunsul la faptul că nu „īndrăznesc” să ies mai mult īn faţă.

 

MDP Aţi īncercat  un contract cu o casă de discuri sau contactul cu un  impresar?

 

Adi Gegiuc: Da, am cochetat, ce-i drept cu această idee, de a contacta un impresar, o casă de discuri, studiouri, dar am renunţat cīnd mi-am dat seama că nu pentru arta sau muzica mea sunt interesaţi, ci pentru bani....şi am renunţat la această idee, mai ales că au şi multe pretenţii materiale, nejustificate din punctul meu de vedere. Poate īn viitor voi găsi o posibilitate de a publica o parte din creaţiile mele, daca nu va fi prea tīrziu...

 

MDP: Despre albume, single-uri şi video-clipuri ce ne puteţi spune, vă rog…

 

Adi Gegiuc: Cred că am răspuns mai sus la aceasta īntrebare. Despre video-clipuri, pot spune ca am compus muzică pentru cīteva, nu multe şi care sper să placp, nu cantitatea este importantă. Clipurile sunt realizate de doamna profesor Lelia Mossora, un mare poet, de o mare sensibilitate, a cărei creaţie m-a inspirat să compun şi căreia īi mulţumesc din suflet pentru tot sprijinul. Am mai colaborat şi cu domnul Liviu Nechita, un mare artist, prieten, cu domnul Andrei Maftei, cu fiul meu Alexandru Gegiuc, de care sunt foarte mīndru ca orice părinte. 

 

MDP: Cine v-a fost alături la īnceput? Cui mulţumiţi pentru ceea ce sīnteţi?

 

Adi Gegiuc: Īn primul rīnd mulţumesc lui Dumnezeu, apoi soţiei mele Georgeta, care a fost alături de mine şi a īnţeles calea pe care am urmat-o de-a lungul timpului, părinţilor, prietenilor şi tuturor celor care, īntr-un fel sau altul, mi-au fost aproape şi de la care am īnvăţat să fiu cel de azi .

 

MDP: Despre proiectele imediate sau mai īndepărtate?

 

Adi Gegiuc: Proiecte am ca orice om, sper să am inspiraţie īn continuare să compun muzică pentru sufletul oamenilor, pentru sufletul meu, să mai am colaborări fructuoase cu artişti sensibili, dragi mie, pe care īi iubesc, īi respect şi care īmi umplu sufletul de bucurie şi frumos.

 

Maria Diana Popescu īn dialog cu interpretul de muzică folk ADI GEGIUC, Iaşi

www.agero-stuttgart.de

 

Impresii si păreri personale īn FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (Romānia), Maria Diana Popescu (Romānia), Cezarina Adamescu (Romānia)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com