HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

 

 

Telocitele - o nouă şanşă pentru sănătate

 

Interviu cu acad. prof. dr. Laurenţiu M. Popescu

Preşedintele Academiei de Ştiinţe Medicale din România

 

Beatrice Cioba

 

Frizează aproape incredibilul şi imposibilul dar în România se face în continuare cercetare ştiinţifică şi încă una de succes doar că,  paradoxal, deşi ea se face din fonduri minime de la forurile  guvernatoare, cu un uriaş efort personal şi uzitându-se de relaţiile proprii, statul român, nici măcar în această situaţie, nu este foarte interesat, aruncâdu-şi cu bună ştiinţă  valorile în braţele altor naţiuni...

De curând acad.prof. Laurenţiu M. Popescu-preşedintele Academiei de Ştiinţe Medicale din România şi şeful Departamentului de Medicină  Celulară şi Moleculară al Universităţii de Medicină şi Farmacie "Carol Davila" din Bucureşti, împreună cu o echipă de cercetători de la  Institutul Naţional de Patologie "Victor Babeş”, din Bucuresti, a făcut o descoperire considerată a fi cea mai importantă reuşită din medicina românească de după cel de-al doilea război mondial, descoperire ce poartă numele de: telocite.

 

Ce sunt telocitele, domnule profesor ?

 

Telocitele reprezintă un nou tip de celule descris de noi în organismul uman. Desigur, aceste celule existau oricum, dar prezenţa şi semnificaţia lor nu a fost niciodată semnalată, după mai mult de 150 de ani de folosire a microscoapelor în cercetarea corpului uman. Oricum, după câte ştiu, în ultimii 30 de ani nu s-a raportat (publicat), în medicină, descrierea unui nou tip celular. Telocitele sunt celule care au nişte prelungiri speciale, pe care le-am numit telopode si care asigură legătura dintre alte tipuri de celule, funcţionând, metaforic spus, ca nişte punţi de semnalizare între diverse tipuri de celule.

 

Cum aţi ajuns la ele? Ştiţi că multe descoperiri au fost făcute din întâmplare ... de fapt e greşit spus din întâmplare,cred … mai corect ar fi dintr-o atenţie sporită,  dublată de un profesionalism de înaltă clasă.

 

Desigur că există un coeficient de întâmplare, dar acesta intră în conceptul de serendipitate, prin care în ştiinţă se defineşte efectuarea unei descoperiri, a găsirii unui fapt nou, în mod neaşteptat şi de aceea se consideră “norocos”. În realitate serendipitatea înseamnă nu numai şansa, ci şi sagacitatea, adică rezistenţa de a căuta mereu noul trecând peste un şir nenumărat de insuccese. Să ne amintim că Pasteur, unul dintre fondatorii medicinei ştiinţifice spunea: “ În ştiinţă norocul favorizează numai minţile pregătite ”.

 

Ce boli ar avea şanse să fie tratate cu ajutorul telocitelor?

 

În acest moment credem că telocitele formează împreună cu celulele stem un tandem. Telocitele probabil protejează şi direcţionează corect celulele stem. De aici ar rezulta că bolile în care ar putea fi folosite telocitele,în cadrul tratamentelor sunt de fapt bolile în care s-ar folosi pentru tratamente, celulele stem. Simplu şi concis: celule stem singure - rezultate deocamdată îndoielnice; celule stem plus telocite - probabil rezultate mai bune ! De fapt ideea tandemului telocite-celule stem a fost explicit prezentată comunităţii ştiinţifice medicale internaţionale la o conferinţă recentă, unde au participat distinse personalităţi (de exemplu 6 deţinători ai premiului Nobel), dar şi la Universitatea Cambridge din Anglia şi urmează să fie expusă, în continuare la unele întâlniri ştiinţifice internaţionale în Ungaria, Italia, China (Shanghai şi Beijing), SUA (La Jola, CA), Germania (Heidelberg) etc. 

 

Până unde aţi ajuns cu experimentarea telocitelor? S-a trecut de stadiul experienţelor pe animale?

 

Deocamdată, experimente complexe, ca de exemplu în infarctul miocardic, se efectuează experimental pentru a se vedea rolul telocitelor la animale. Avem însă deja numeroase cooperări internaţionale cu China, Germania, Italia, Israel, Anglia, … Dar pentru a ajunge la om mai trebuie timp. Cât? Răspunsul este unul sincer: nu ştiu. Probabil câţiva ani.

 

Bucuria unei reuşite de o asemenea anvergură, aprecierea colegilor din străinătate, răsplata prin ceea ce aţi descoperit, a zilelor şi a nopţilor lungi de studiu şi de cercetare, toate v-au fost puţin umbrite de reacţia sau mai bine zis,de lipsa de reacţie a statului român. Ce oprelişti sau indiferenţe v-au produs atâta amărăciune?

 

Nu aş putea spune că am avut oprelisti, dar nici că am avut numai manifestări de simpatie, în ţară. O bucurie reală mi-a produs însă reactia mass-media românească şi internaţională, descoperirea noastră fiind prezentată, spre exemplu, la Euronews sau pe unele site-uri americane, ca şi în ziare şi emisiuni de radio din China. În privinţa amărăciunii… puţină amărăciune face într-un fel bine. Gândiţi-vă că bucătăria rafinată franceză sau spaniolă se bazează pe un amestec neaşteptat, dar rafinat, de senzaţii gustative.

 

De ce anume aţi avea nevoie ca să va continuaţi munca de cercetare şi pentru ca lucrurile să iasă din laborator pentru a ajunge la patul bolnavilor, mai repede?

 

Răspunsul la această întrebare e simplu şi a fost dat în antichitate de fenicieni, … care au “descoperit” …banii !

 

Care e crezul dumneavoastră interior, în legatură cu soarta descoperirii dumneavoastră? 

 

Singurul lucru, cert, pentru mine este că nimeni nu va putea despărţi vreodată ideea de telocite de numele meu. Restul este doar aşteptare …

 

Domnule profesor, Revista “Agero” se simte onorată să vă fi avut drept oaspete de seamă şi orice mică izbândă veţi avea, în munca dumneavoastră, ne-ar onora să o împărtăşiţi şi cu noi şi totodată cu cititorii noştri.

 

Beatrice Cioba

 

 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com