Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

Alvaro Lobato de Faria si Romeo NiramINTERVIU CU ÁLVARO LOBATO DE FARIA* ŞI CU PICTORUL ROMEO NIRAM

Smaranda IACOBAN

 

 

Smaranda Iacoban: Domnule Álvaro Lobato de Faria, ne puteţi explica în câteva cuvinte ce este MAC?

 

Álvaro Lobato de Faria: MAC este o instituţie creată acum aproape 14 ani cu scopul de a promova artele plastice portugheze. La început, a fost creată pentru artiştii plastici tineri, dar foarte repede am fost descoperiţi de cei consacraţi, care au început să mă abordeze pentru organizarea de expoziţii, dându-i la o parte pe cei tineri. Cea mai grea munca a fost să fac cele 2 grupuri de artişti să lucreze împreună, să se înţeleagă, deoarece nu doream să pierd tineretul. Astfel, era datoria mea să-i fac pe cei consacraţi să-i  sprijine şi să-i accepte pe cei tineri. Dar, începând cu cel de al 4-lea sau 5-lea an de existenţă, lucrurile au început să meargă în acest sens, problema iniţială fiind rezolvată.

 

Astăzi, la MAC participă în egală masură şi artiştii tineri şi cei consacraţi, ori de câte ori organizăm conferinţe, mese rotunde, cei tineri sunt mereu prezenţi alături de cei recunoscuşi, există un dialog deschis, schimb de opinii, de experienţă, ceea ce mă bucură foarte mult, toată lume lucrează în armonie. Noi oferim în fiecare an premiile MAC de Excelenţă în Artă, pe mai multe categorii, iar una dintre acestea este Premiul Revelaţie, pentru artistul tânăr care s-a evidentiat cel mai mult în cursul unui an. Astfel, încercăm impulsionarea tinerilor artişti. Primim peste 2000 de portofolii pe an cu cereri de expoziţii şi ne bucurăm că am ajuns un punct de întâlnire al tinerelor speranţe ale artei contemporane portugheze.

 

Smaranda Iacoban: Cum aţi devenit punctul central al evenimentelor de omagiere a lui Brancuşi în Portugalia?

 

Álvaro Lobato de Faria: Brancuşi era o referinţă importantă pentru mine, cele mai multe din discuţiile mele cu diverşi artisti plastici se sfârşeau invariabil prin menţionarea numelui lui Brâncuşi. Astfel, mi-am dat seama că nu era aproape deloc cunoscut iubitorilor de artă portughezi. Mişcarea de Artă Contemporană din Portugalia a organizat multe evenimente de omagiere a celor mai importanţi artişti portughezi dar şi străini. Cum anul acesta se împlinesc 50 de ani de la moartea lui Brâncuşi, pictorul Romeo Niram s-a gândit la organizarea unei astfel de manifestări şi am fost încântat să particip la acest eveniment prin organizarea şi susţinerea unei conferinţe despre viaţa şi opera lui Brâncuşi. L-am rugat pe Romeo Niram să acompanieze prin picturile sale discursul meu şi astfel a început o serie de picturi inspirate din operele brâncuşiene. Am văzut deja primele lucrări, şi am ales una dintre ele pentru expoziţia colectivă a artiştilor plastici consacraţi organizată de MAC pentru sărbătorirea celei de a 13 aniversări.

 

Scopul acestei conferinţe despre Brâncuşi a fost să facem numele lui Brâncuşi cunoscut în Portugalia. Cel puţin persoanele prezente la conferinţă şi multe altele care au putut „citi” conferinţa via Internet unde se găseşte în totalitate, în limba portugheză, cunosc acum măcar câteva lucruri esenţiale despre Brâncuşi. Am fost deja invitaţi să organizăm acelaşi eveniment în 7 oraşe din Portugalia, am vorbit despre Brâncuşi în toate interviurile mele, am trimis prelegerea la toate televiziunile din Portugalia. Eu am ţinut multe conferinţe în toate colţurile lumii despre diverşi artişti însa a fost o premieră pentru mine fiind vorba despre prima conferinţă despre un artist plastic din Europa Răsăriteană. Bineînţeles, nu îl consider pe Brâncuşi European, sau Român, arta lui fiind Universală, aparţinând patrimoniului mondial. Nu am fost niciodată în România, însă acum, după ce m-am familiarizat cu opera sa îmi doresc mult să o fac.

 

Smaranda Iacoban: Domnule Niram, ce a însemnat pentru dumneavoastră  această omagiere a lui Brâncuşi pe meleaguri portugheze?

 

Romeo Niram: Pentru mine, ca român şi ca pictor, Brâncuşi este una dintre cele mai fascinante personalităţi ale lumii. Mi-am dat seama de raritatea informaţiilor despre opera sa în Portugalia. Există atâtea studii, cărţi, articole publicate despre el în atâtea limbi, însă în Portugalia nimeni nu părea că îl cunoaşte. Când l-am cunoscut pe domnul Álvaro Lobato de Faria, am descoperit că aveam amândoi aceeaşi pasiune pentru sculptura lui Brâncuşi, şi astfel am ajuns să organizăm acest eveniment. Ştiu că s-au organizat anul acesta mai multe evenimente de omagiere, cu ocazia comemorării a 50 de ani de la moarte în mai multe capitale: Paris, Madrid, New York, Budapesta, şi nu vroiam ca Portugalia să rămână singura ţară în care să nu se vorbească despre Brâncuşi. Am vorbit şi cu domnul  Cornel Mihalache, regizorul celui mai important film documentar realizat până acum despre Brâncuşi şi am decis să proiectăm filmul pentru publicul portughez, după conferinţa domnului de Faria. Seara s-a încheiat cu o expoziţie de pictură, ce a reprezentat omagiul personal pe care am ţinut să-l aduc lui Brâncuşi. M-am bucurat mult să pot face ceva pentru ca numele României şi al lui Brâncuşi, cel mai mare artist român al tuturor timpurilor, să fie cunoscute în Portugalia.

 

Smaranda Iacoban: Domnule Álvaro Lobato de Faria, cum v-aţi organizat conferinţa?

 

Álvaro Lobato de Faria: După ce am discutat cu Romeo Niram şi am decis să susţin prelegerea, m-am îngrozit. Brâncuşi este un mit, o referinţă mondială în artă şi am avut timp foarte puţin timp la dispoziţie să pregătesc conferinţa. Vă spun cu toată sinceritatea că nu am găsit aproape nici un fel de material, sau foarte puţin, în limba portugheză. Am întrebat sculptorii pe care îi cunosc însă nu îl cunoşteau, sau spuneau că ştiu câte ceva despre el pentru că li se făcea ruşine de neştiinţa lor. Am fost să mă documentez la Biblioteca Fundaţiei Gulbenkian, cea mai importantă pe tema artelor plastice din Portugalia, am vorbit cu directorul general, însă nu am reuşit să găsesc nimic despre Brâncuşi în limba portugheză. Am încercat la cele mai importante instituţii culturale din Portugalia însă fără nici un rezultat. Astfel, am recurs la internet şi am avut parte de ajutorul pictoriţei Maria Joao Franco, care s-a implicat în această cercetare. Cred că seara dedicată lui Brâncuşi a fost un succes, îi multumesc României pentru această iniţiativă culturală şi felicit românii pentru puternica ofensivă culturală. În Portugalia, din nefericire, nimeni nu face nimic pentru cultură, este o situaţie extrem de tristă.

 

Smaranda Iacoban: Romeo Niram va fi prezent la expoziţia colectivă de celebrare a 13 ani de existenţă MAC. Ce ne puteţi spune despre acest lucru?

 

Álvaro Lobato de Faria: L-am întâlnit pe Romeo Niram acum 2 ani şi a fost mereu ocupat cu tot felul de expoziţii şi evenimente în mai multe ţări, aşa că ultima oară când l-am văzut, la conferinţa Brâncuşi, am profitat de prilej pentru a-l invita să participe la expoziţia colectivă MAC ce va putea fi vazută din iulie până în septembrie în cele două sedii ale Mişcării de Artă Contemporană din Lisabona.  Am văzut primele sale lucrări inspirate din sculptura lui Brâncuşi şi mi-au plăcut foarte mult, cred că pictura lui elogiază România şi în acelaşi timp vorbeşte despre o cultură şi artă de înaltă ţinută existente în România. Am ales, din motive de spaţiu, un singur tablou şi este o mare onoare pentru mine şi pentru ceilalţi artişti prezenţi (peste 30) că a acceptat invitaţia noastră. Este cel mai tânăr artist care expune în aceasta colectivă ce este formată din pictori consacraşi şi singurul străin. Va fi prima oară când Mişcarea de Artă din Portugalia va expune un pictor român şi de aceea voi ţine în deschiderea festivităţilor un discurs de omagiere a României. Voi face o prezentare a României, a artei româneşti, am observat la românii pe care îi cunosc o vitalitate şi un entuziasm care lipseşte portughezilor.

 

Smaranda Iacoban: Domnule Romeo Niram, revista fondată de dumneavoastră, „Niram Art”, a publicat până acum multe articole despre Brâncuşi în română, spaniolă, portugheză. 

 

Romeo Niram: Într-adevăr, aproape în fiecare număr revista a publicat ceva despre Brâncuşi. Sunt atâtea studii foarte bune despre opera sa încât este aproape imposibil să nu publicăm ceva despre Brâncuşi. De exemplu, ultimul număr conţine articolul lui Mircea Eliade „Brâncuşi şi esenţa zborului”, în limba spaniolă, în numerele trecute au apărut articole semnate de marele istoric columbian German Arciniegas şi de scriitorul român Cătălin Ghiţă. Cu cât se citeşte şi se studiază mai mult despre Brancuşi, cu atât creşte dorinţa de a cunoaşte mai multe despre arta brâncuşiană.

 

Álvaro Lobato de Faria: Aş vrea să felicit colectivul redacţional al revistei „Niram Art” pentru calitatea revistei, articolelor. Este o premieră mondială în acest sens, o revistă de artă în 4 limbi! Ne bucurăm că portugheza este una dintre ele. Revista a devenit deja o referinţă în lumea publicaţiilor de artă, este cunoscută în multe ţări, şi doresc să îl felicit pe Romeo Niram pentru această initiaţivă şi pe Eva Defeses, pe care am avut placerea să o cunosc la Lisabona şi pe care o consider o ziarista extrem de bună. Este minunat să vezi o echipă de tineri atât de entuziasmaţi şi de capabili să pună pe picioare un astfel de proiect.

 

Smaranda Iacoban: Domnule Álvaro Lobato de Faria, ce ne puteţi spune despre tabloul lui Romeo Niram ales de dumneavoastră pentru expoziţia colectivă MAC?

 

Álvaro Lobato de Faria: Eu am scris deja un articol despre pictura lui Niram, care s-a publicat în limba română, în revista Agero din Germania, şi cred că acest tablou captează esenţa operei lui Brâncuşi. Este foarte bine elaborat, arată o mare sensibilitate, o întreagă spiritualitate aş putea spune, şi acesta este cel mai important lucru în munca unui pictor. Se poate simţi aproape la nivel fizic toată puterea, energia şi înţelpciunea pe care Niram le-a pus în acest tablou (Miss Pogany 1912-1913), a reuşit să exprime un sentiment, o trăire. Oricine se uită la acest tablou îşi da seama că este un omagiu adus lui Brâncuşi. Cred că un tablou trebuie să ofere un acces imediat înauntrul mesajului pictorului iar această pictură m-a marcat din prima secundă.

 

Smaranda Iacoban: Domnule Álvaro Lobato de Faria, domnule Romeo Niram, vă mulţumesc foarte mult pentru timpul dumneavoastră.

 

-------------------------------------------------------

 

Notă: La câteva zile după realizarea acestui interviu, a avut loc „Vernisajul Expoziţiei Colective MAC” şi decernarea premiilor MAC 2007. Romeo Niram a caştigat premiul „MAC PRESA 2007” pentru revista „NIRAM ART”, pentru inovaţie şi excelenţă în Jurnalism Cultural.

 

*Director Coordonator MAC (Miscarea de Arta Contemporana din Portugalia)

 

Smaranda IACOBAN

Lisabona, Iulie 2007

 

Comentarii de la cititori

 

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)