HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

Casandra Maria HAUŞI - 

o interpretă mereu în căutarea autenticului

 

Anca GOJA

 

Chiar dacă şi-a început cariera muzicală cântând operă, ba chiar şi pop-rock, Casandra Maria HAUŞI este cunoscută în special pentru felul în care interpretează folclor, mai ales de când a obţinut mult-râvnitul trofeu al Festivalului Naţional "Maria Tănase". Contrazicând, prin autenticul interpretării, opinia conform căreia folclor nu ştiu să cânte decât cei născuţi la ţară, băimăreanca a început în forţă o carieră extrem de promiţătoare. Despre traseul vieţii ei de până acum, despre cei care îi sunt modele, despre preocupările pe care le are şi proiectele la care lucrează puteţi citi câte ceva în interviul de mai jos.

 

De la balet la operă

 

Reporter: Cum a început traseul tău prin lumea muzicii?

 

Casandra Maria HAUŞI: De la vârsta de 5 ani, până la vârsta de 15 ani am urmat cursuri de balet clasic la clubul ,,Voinţa” din Baia Mare. Din motive de sănătate, am fost nevoită să întrerup, spre marea mea supărare, aceste studii, şi mi-am focalizat atenţia spre muzică. M-am înscris la Şcoala Populară de Artă, actuala Şcoală „Liviu Borlan” şi am studiat canto – muzică uşoară cu profesorii Grigore Chira şi cu doamna Mirela Mateşan. În liceu am studiat canto clasic cu domnii profesori Mihaela Bob, Cristina Bodea, Vasile Cupşe şi, în cele din urmă, cu d-na profesor Clara Săcăleanu. Tot în această perioadă am colaborat cu Teatrul Dramatic, secţia Revistă, pentru două spectacole: "Palas Revista", în regia lui Mihai Maximilian şi "Răcnetul Săsarului", în regia lui Gheorghe Roman. Facultatea de canto şi artă scenică am urmat-o la Academia de Muzică "Gheorghe Dima" din Cluj-Napoca, la clasa d-lui prof. univ. dr.  Mircea Sâmpetrean. În această perioadă am colaborat cu Mircea Rusu Band, la albumul "Rai cu flori", unde sunt trecută cu numele de Casandra Auşvar, o greşeală făcută cu sau fără intenţie. În acea perioadă am fost invitată în emisiunile "Teo Show" de la Pro TV, "Alo, Florin", a lui Florin Călinescu,"Atenţie, se cântă", a lui Horea Moculescu şi în alte emisiuni în vogă în acea perioadă. Şi pentru că dragostea mea pentru balet clasic era încă activă, am colaborat cu prietena mea Sorina Gherman (actual doctorand la Regie de operă în Cluj) la trei spectacole, în două dintre ele interpretând un rol coregrafic sub asistenţa d-lui profesor de regie de operă la Indiana University Bloomington, Vincent Liotta: "Încoronarea Popeei" de Claudio Monteverdi, în rolul Otavia; Opera "Povestea soldatului" de Igor Stravinski, în rolul prinţesei şi musicalul "Homeless", în rolul Elisa Doolittle. O altă colaborare a fost cu  DJ ATMA din Sibiu, la un album de muzică GOA, intitulat "Another Tower in the Sky".

 

Experienţa americană

 

C.M.H.: Am întrerupt studiile pentru un an şi am mers în Statele Unite ale Americii, cu un program destinat studenţilor, "Au Pair in America", având două job-uri. La final de săptămână, lucram într-un restaurant cu tradiţie, deschis din 1930, din Philadelphia, numit "Victor Cafe". Localul acesta a fost folosit drept platou de fimare pentru multe filme. Un alt lucru aparte este că scaunele aveau gravat sintagma "Made in Romania". Un local deosebit, unde ospătarii sunt studenţi la "Juilliard School", la artă vocală şi, pe lângă servitul la mese, ofera şi recitaluri, prezentând fragmente din opere celebre. În acelaşi an am fost invitată, de către d-na profesor Elisabeth Păunescu şi de către fostul director pe probleme de cultură, Bogdan Ştefănescu, să susţin un recital la Consulatul Român din New York. Programul a cuprins arii din opere, dar şi doine dragi din Maramureş. Deşi dintotdeauna am fost ataşată de folclor, de abia în America am avut curajul de a aborda acest gen de muzică în faţa publicului, cântând doine din repertoriul unor mari artişti ca Grigore Leşe, rapsodul Nicolae Piţiş şi, la solicitarea publicului, din cel al Mariei Tănase, chiar dacă nu am avut acompaniament.

 

Apreciată de fostul director al Operei clujene

 

C.M.H.: La întoarcerea în ţară mi-am finalizat studiile. Pentru lucrarea de licenţă am pregătit la clasa de operă a prof. univ. dr. Ina Hudea,  Opera ”Carmen” de Georges Bizet, extras de rol Carmen, precum şi opera buffă "Nunta lui Figaro" de W. A. Mozart, rolul Cherubino. În 2005 am fost invitată, de către regretatul şi dragul meu profesor Alexandru Fărcaş, fostul director al Operei din Cluj, să susţin un recital la Balul Operei. Tot dl Fărcaş a fost prima persoană de specialitate care m-a încurajat să păşesc cu încredere în domeniul folclorului. Un inedit moment-oglindă a fost atunci când m-a prezentat colegilor: „Ascultaţi-o pe fata asta cântând asta doine din Maramureş. Se vede că a trăit multe supărări... uite cum se copilăreşte şi cum se poate transpune într-o clipă!" Foarte importantă pentru mine rămâne şi aprecierea prof. univ. dr. Gheorghe Roşu. Tot în perioada facultăţii am realizat câteva înregistrări la Radio Cluj, cu ajutorul lui Ciprian Rusu. După încheierea studiilor am cântat pe scena Teatrului Naţional din Cluj, a Teatrului Naţional "Mihai Eminescu" din Chişinău (alături de actorul Constantin Cotimanis), dar şi, de-a lungul timpului, în Bucureşti, Vama Veche, Târgovişte, Bistriţa, Sibiu, Târgu Mureş şi în multe alte oraşe din ţară. În afara ţării am mai cântat şi în Sicilia (Italia), în cadrul unui proiect european derulat de Liceul de Artă din Baia Mare.

 

Trofeul "Maria Tănase", obţinut şi cu ajutorul sfaturilor date de Nicolae Piţiş

 

R.: Ştiu că îl apreciezi mult pe rapsodul Nicolae Piţiş şi colaborezi cu el...

 

C.M.H.: Încă înainte de a împlini vârsta de 10 ani, am avut prilejul să vizionez filmul "Pintea", cu Florin Piersic în rolul principal. M-a impresionat atât povestea viteazului haiduc de prin părţile noastre, cât şi coloana sonoră a filmului, dar şi faptul că Parcul Ţintirim, unde locuiesc, apare într-una dintre secvenţe. În anul 2008, sculptorul Viorel Marton m-a invitat să particip la Festivalul-concurs ,,Horea în grumaz,, din Târgu Lăpuş, unde am obţinut premiul al II-lea şi unde am avut ocazia să îl întâlnesc pe rapsod, într-un moment pe care l-am perceput ca pe o revelaţie. Îmi amintesc că, fără să ştiu că el va fi invitat, i-am auzit glasul şi l-am recunoscut imediat. Am plâns şi am râs, în acelaşi timp, de bucurie. Cel care a imortalizat momentul, fără ca eu să ştiu la ora aceea, a fost fotograful Felix Săteanu, care mi-a trimis pozele de abia după un an. Din acel moment m-am apropiat de Nicolae Piţiş, mergând să îl vizitez cât de des am putut. Cu dânsul m-am pregătit pentru Festivalul Naţional al Cântecului Românesc "Maria Tănase" de la Craiova, unde am reprezentat Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Maramureş (director, Ştefan Mariş), şi unde am obţinut Marele Premiu şi Trofeul. Dar ştiu că încă mai am multe de învăţat de la Nicolae Piţiş şi îmi doresc să cunosc şi alţi rapsozi din Ţara Lăpuşului şi Ţara Maramureşului.

 

R.: Cum îţi selectezi repertoriul?

 

C.M.H.: Cântecele le aleg din multele culegeri de folclor ale d-lor prof. Constantin Arvinte, Gheorghe Gh. Pop, Tiberiu Brediceanu, Pamfil Bilţiu.

 

R.: Pe Pamfil Bilţiu îl cunoşti personal...

 

C.M.H.: Pe dl Pamfil Bilţiu, precum şi pe soţia dânsului, Maria, îi stimez foarte mult pentru faptul că şi-au dedicat întreaga viaţă folclorului. În viitorul apropiat voi începe o colaborare cu dânşii.

 

R.: Ştiu că îl apreciezi şi pe Grigore Leşe.

 

C.M.H.:  Când eram mică, aveam impresia că vocea lui Nicolae Piţiş şi cea a lui Grigore Leşe sunt una şi aceeaşi. Acum, având urechea formată, îmi dau seama că făceam o gravă confuzie, însă dintotdeauna ambele timbre vocale m-au impresionat la fel de mult. „Săracu omu' cu dor cum plânge sara la nor/ Ochii i să fac ponor...”, cântă el. Grigore Leşe  a scos horile noastre în lume, cu pioşenie a dezvelit lumina lor şi le-a pus LA LOC DE CINSTE -  ÎNAPOI ÎN SUFLETUL ROMÂNILOR. Pentru asta îi mulţumim şi îl iubim.

 

Septembrie - o lună aglomerată

 

R.:  Ce evenimente sunt trecute în agenda ta în perioada imediat următoare?

 

C.M.H.: În luna august am participat la preselecţia naţională a concursului "Jidvei – Strugurele de Aur" de la Alba Iulia, concurs care va avea loc în data de 16 septembrie. Şi de această dată voi reprezenta Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale. De asemenea, am de gând să particip la festivalul-concurs de cântece păstoreşti de la Topliţa, care se va desfăşura pe 20 septembrie. Sper să reuşesc să ajung la ambele evenimente. Doar câteva zile mai târziu, în data de 24 septembrie, voi susţine, în judeţul Hunedoara, un recital împreună cu Nicolae Piţiş, în cadrul Festivalului Dac Fest Costeşti, în capitala Daciei. Am fost invitată de către Asociaţia "Terra Dacica Aeterna", prin sculptorul Viorel Marton.

 

"Leagănul de timp" din Ţara Lăpuşului

 

R.: Nici în timpul verii nu ai stat degeaba...

 

C.M.H.:  În luna august am participat la prima ediţie a Festivalului "Drumul lung spre Cimitirul Vesel" de la Săpânţa, unde la rugamintea mea am fost invitata d-lui Gheorghe Turda. Două zile mai târziu ajungeam în Tabăra de Arte din Ţara Lăpuşului, care a avut loc la Dealu Mare. Aici, printre altele, actorul Liviu Topuzu de la Târgu Mureş a prezentat, la Biserica de lemn din Drăghia, spectacolul de teatru "Paracliserul" de Marin Sorescu. În cadrul acestui spectacol, alături de folkista Magda Puşkaş, am susţinut un microrecital de pricesne. Apoi am realizat un spectacol împreună cu poetul Ionuţ Horoba, intitulat "Leagăn de timp". Spectacolul a avut loc la apusul soarelui, într-o livadă de pruni, loc pe care l-am cosit şi greblat din timp împreună cu gazdele. Am încercat să creez un spaţiu intim, un triunghi imaginar delimitat de trei fârcituri, în care stăteau spectatori şi protagonişti deopotrivă. Iată Treimea, Sfânta Treime, „structura supremei iubiri”. Cel mai bine a povestit momentul Ionuţ Horoba:  ,,Şi pentru a reuşi măcar pentru câteva clipe să lepădăm cele lumeşti din sufletul nostru, am încercat să purtăm un dialog cu noi înşine prin  poezie, hori şi natură. S-a întâmplat la Dealu Mare, undeva după Sfântă Mărie Mare, când timpul parcă se opreşte puţin, înainte de-a-şi urma goana spre infinit. Aici, între trei fârcituri (clăi) de fân, versurile poeţilor Nichita Stănescu, George Coşbuc, Vasile Hauşi şi Ioan Dumitru Horoba şi-au povestit vrute şi nevrute cu horile şi doinele maramureşene interpretate de Casandra Maria Hauşi. Poeţii amintiţi mai sus s-au întâlnit într-un dialog spiritual prin aportul rostirii poeziei lor de către doi studenţi ai Universităţii de Artă Teatrală din Târgu Mureş (Alin Stanciu şi Radu Tudosie, n.r.). Şi ca totul să fie în armonie cu frumosul autentic, cei care au venit să asiste la spectacolul oferit, au fost îndemnaţi de către Casandra să realizeze, la fel ca în copilărie, un obiect din hârtie, pe care să scrie numele celui pe care îl iubeşte. Pe urmă toate aceste „avioane”, „bărcuţe” sau „cocori” au fost agăţate în pomii din frumoasa grădină cu „Tri fârcituri”. Rostul unui asemenea exerciţiu a fost acela de descoperi frumosul şi iubirea prin joc, prin inocenţa autentică a copilăriei din noi". Aşa cum şi marele poet Lucian Blaga spune în poemul său „Trei Feţe”: „Copilul râde: "Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul"”. 

 

Creaţia poetică românească, promovată în faţa elevilor

 

C.M.H.: Tot în această formă de exprimare a îngemănării poeziei culte cu cea populară, anul trecut am pregătit un moment cu actorul Claudiu Pintican, pe versuri de Vasile Hauşi, la lansarea cărţii dânsului intitulate ”Amin.tiri”. Am mai colaborat cu Ionuţ Horoba şi poetul Alexandru Buican la un spectacol dedicat lui Nichita Stănescu. Acum ne dorim o colaborare într-un spectacol pe versuri de Lucian Blaga, cu tema ”Trei feţe”. Acest proiect este unul pe care vrem să-l ducem mai departe, în sensul promovării şi redescoperirii valorilor poeziei româneşti şi ale horilor tradiţionale. Sperăm ca pe viitor să putem prezenta astfel de manifestări în şcoli, unde tinerii să aibă ocazia de a descoperi în special creaţia poeţilor români, ca alternativă la faptul că generaţia tânără cultivă din ce în ce mai mult superficialitatea în defavoarea culturii autentice. Doamne ajută!

 

Anca GOJA

 

"Copilul râde: "Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul!"
Tân
ărul cântă:"Jocul şi-nţelepciunea mea-i iubirea!"
B
ătrânul tace: "Iubirea şi jocul meu e-nţelepciunea!"
"

 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com