Pagina de front | Istorie | Proză și teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate și apeluri

 

 

Dr. Constantin Ioniţescu -

Premieră medicală naţională

Dialoguri privilegiate

 

Maria Diana Popescu, Agero

 

MDP: Bine aţi venit la revista Agero, stimate domnule doctor Constantin Ioniţescu! După ieşirea din sistemul medical de stat, preocupările dumneavoastră sînt tot ale slujitorului fidel al lui Hipocrate. La fel de activ, cum v-am cunoscut. Ce vă menţine în formă?

Dr. Constantin Ioniţescu: Mulţumesc de întrebare şi bucuros de întâlnire. Aceeaşi  iubire faţă de profesie, unde zîmbetul „eului” meu este satisfăcut când realizez o faptă medicală bună.

 

MDP: Cu puţin timp în urmă, la manifestarea profesională desfăşurată sub genericul „Zilele medicale vâlcene” aţi prezentat un studiu de caz, în care aţi aplicat - în premieră naţională - o soluţie temerară şi neexperimentată în cazul arsurilor oculare: folosirea - la globul ocular - a unei membrane biologice preparată în laborator, cu care aţi înlocuit autogrefa de mucoasă conjunctivală, folosită în mod obişnuit în astfel de cazuri. Putem cunoaşte detalii?

Dr. Constantin Ioniţescu: În ultima parte a activităţii mele din spital m-am confruntat cu o dificilă situaţie medico-socială-umanitară. Este vorba de o persoană care s-a prezentat de urgenţă la spital, într-o seară, cu o arsură gravă corneo-conjunctivală provocată de acid sulfuric, la un ochi. Din prima secundă, de la internare până la ultima secundă, la externare - timp de 40 de zile - a fost sub îngrijirea mea medicală şi umană. În această perioadă am făcut tot posibilul să-i salvez ochiul măcar ca un bont ocular pe care să se poată implanta, ulterior, o proteza oculară. A fost sub supravegherea mea şi de doua-trei ori pe zi, deplasându-mă şi la două clinici universitare din Bucureşti, la domnii profesori Mircea Filip şi Mihai Pop, în luna ianuarie 2012, care mi-au spus că nu are nici o şansă, dar eu nu am renunţat la luptă. După documentare în lumea ştiinţifică am aflat că medicii chirurgi plasticieni, în arsurile grave ale pielii folosesc cu succes o membrană biologică preparată în laboratoarele din Italia şi Israel, numită Grafitigen Derma. După ce am obţinut acordul bolnavului m-am folosit de această idee şi, după ce am procurat membrana menţionată i-am transplantat-o la ochi, cu gândul de a păstra bontul ocular pentru o viitoare protezare. Tehnica intervenţiei chirurgicale am conceput-o şi am pus-o în practică, iar rezultatele bune au îndreptăţit egortul.

 

MDP: Cum a fot apreciată de către confraţi intervenţia dumneavoastră şi ce perspectivă de aplicabilitate acordaţi soluţiei?

Dr. Constantin Ioniţescu: Au aşteptat cu interes să vadă rezultatul.

 

 

MDP: Potrivit aprecierilor mele de observator neutru a ceea ce se întâmplă în România, sistemul medical românesc se află într-o situaţie disperată. Sute, dacă nu mii de tineri medici pregătiţi în centrele universitare de prestigiu ale Ţării pleacă în străinătate. Sînt obligaţi s-o facă, salariile de mizerie acordate de statul român medicilor fiind sub limita decenţei, sub nivelul de trai al tinerei generaţii. Care este opinia dumneavoastră în această problemă grea a sistemului actual?

Dr. Constantin Ioniţescu: Sistemul nostru de învăţământ este încă bun şi, din fericire, îşi menţine la cote înalte solicitările de studiu ale tinerilor noştri. Aceştia, la sfârşitul anilor de studii au un bagaj bogat de cunoştinţe de cultură medicală, de care însă profită, în mare măsură pacienţii altor ţări. Exodul lor se datorează slabului interes de organizare al sistemului sanitar, anemicei salarizări a cadrelor medicale şi de punerea lor într-o lumină nefavorabilă faţă de populaţie, considerându-i simpli funcţionari publici şi avându-i în acest fel sub lăcatul statului. La ora actuală, singurul „vârf de lance” al halatelor albe româneşti este pro. dr Vasile Astărăstoaie, preşedintele Colegiului Medicilor, din păcate, izolat ca între paranteze, între Ministerul Sănătăţii şi Casa de Sănătate.

 

MDP: Apelînd la Jean Moscopol, pentru a reîntări credinţa că „Tot ce-i românesc nu piere”, credeţi că aşa cum veacuri de-a rîndul cotropitorii acestui neam aflat „...la poarta furtunilor şi a trecerii oştilor” - cum spunea marele Nicolae Iorga, va rezista şi valului distrugător al globalizării şi dezmembrării, în care se află Neamul Românesc?

Dr. Constantin Ioniţescu: În această perioadă globalizarea este ca o perdea de fum. Naţiuniile vor rămâne, deci nu vom pieri precum imperiul roman care a fost un fel de „UE”, dar popoarele tot au dăinuit. Pentru mine este un miracol că putem să ne deplasăm în lume. În subconştientul meu mai persistă mirarea pentru o secunda că putem face acest lucru fără oprelişti din partea „statului”, care ne-a ţinut sub obroc o bună perioadă de timp.

 

MDP: Dragostea de pământul natal nu v-a împiedicat să mergeţi în locuri unde creaţia omului şi credinţa în Cel de Sus s-au împletit în mod armonios: Ierusalim-Israel, Petra-Iordania, Piramidele şi Sfinxul din Egipt, Muntele Athos... Cu ce impresii v-aţi întors?

Dr. Constantin Ioniţescu: De uimire pentru că am putut sa le „pipăi” cu ochiul, să „aud” cu gândul forfota vieţii petrecute din plin în acele vremuri pline de măreţie, de ştiinţa utilizată de om atunci, vis-a-vis de cunoaşterea ştiinţifică a omului din prezent contemporan

 

MDP: Domnule doctor, schimbînd registrul şi apelînd la titlul unui film, „Chemarea străbunilor” are un permanent ecou în ego-ul dumneavoastră interior. În clipele de aducere aminte vă reapar imaginile propriei copilării, ţarina Costeştilor, apele limpezi ale râului, căpiţele cu fîn... Vă atrage „Viaţa la ţără”?

Dr. Constantin Ioniţescu: De câte ori merg la Gorjul meu îi văd pe daci în cetatea lor din vârful muntelui de la Polovragi, deasupra Peşterii Polovragi, unde sălăşluia Zalmoxis şi care are ca urmaşi, locuitorii mânăstirii Polovragi. Aşezaţi pe firul Olteţului, ei puteau să privească în zare preţ de 30 de km pe valea Olteţului, supraveghind sa nu fie luaţi prin surprindere de  năvălitorii care veneau din josul râului, pentru pradă. Dacii mei din josul râului aprindeau focuri pe vârful colinelor pentru atenţionarea  celor de sus, din munte şi retragerea în cetate. Pe o colină din acestea, numita „Dealul Muierii” mi-am petrecut copilăria, imaginându-mi cum bietele muieri şi copiii lor fugeau să se ascundă in Peştera Muierilor din Baia De Fier pentru a-şi asigura viaţa. De fapt, în această peşteră s-a descoperit un craniu de om, vechi de 35.000 de mii de ani, dovadă a locuirii acestor plaiuri de către ai noştri, care au rezistat şi supravieţuit până acum şi din acest motiv nu doresc să plec în pribegie pe alte meleaguri ale planetei, la alţi „barbari”, moderni şi democraţi. Aici, la ţară, mă bucur când plantez un pom, o floare, culeg un fruct proaspăt, rod al muncii mele şi a lui Dumnezeu. Bucuria de a gusta primul fruct din pomul pus de mine nu are margini.

 

MDP: Este bine ştiut că cca. 90% din informaţiile care ne parvin sînt asimilate prin vedere. În centrul atenţiei preocupărilor dumneavoastră, pe lângă activitatea profesională din cadrul sistemul medical s-a situat şi educarea populaţiei în spiritul grijii faţă de aceste „ferestre” ale omului către lume. Astăzi, educaţia lasă de dorit. În medicină se întîmplă la fel?

Dr. Constantin Ioniţescu: Parţial, da.

 

MDP: Ani de-a rîndul, atât în presa locală şi mai cu seamă în cea de specialitate aţi prezentat nenumărate studii de caz, dar şi recomandări adresate oamenilor în scopul educativ al protejării ochilor. Înaintea eclipsei totale din august 1999 aţi prezentat un adecvat şi bine-venit serial, îndemnînd populaţia să fie atentă în momentele producerii fenomenului astral, sfaturi bine primite după cîte cunosc, de către populaţie. Care au fost reacţiile şi consecinţele?

Dr. Constantin Ioniţescu: Aprecierile la adresa mea sunt în buna parte aceleaşi de parcă eclipsa ar fi fost ieri.

 

MDP: Aţi fost prezent în cvasitotalitatea întîlnirilor profesionale: congrese, sesiuni de comunicări. Cum priviţi utilitatea, oportunitatea acestor manifestări?

Dr. Constantin Ioniţescu: Foarte bună. Ştiinţa medicală a înaintat foarte mult, iar rezultatele sunt extraordinare. Întâlnirea cu astfel de manifestări o asemăn cu întâlnirile din adolescenţă, cu tinerele flori ale vieţii.

 

MDP: Soţia şi unul dintre cei doi fii ai dumneavoastră vă sînt colegi de breaslă. Împreună cu dumneavoastră sînteţi cotaţi ca specialişti de înaltă clasă în domeniile respective (ORL, Reumatologie, Ecografie, Oftalmologie). Cum vă simţiţi în compania domniilor lor?

Dr. Constantin Ioniţescu: Minunat, mai ales atunci când îmi sunt transmise de către semenii noştri felicitări.

 

MDP: Trecînd peste regretabila „tradiţie” dintre medici, a invidiei faţă de cel mai bun, fiul dumneavoastră, Dr. Răzvan Ioniţescu - unul dintre puţinii medici merituoşi rămaşi în Ţară - se bucură de reală o notorietate pentru un tînăr medic. Referitor la domnia sa, un cunoscut îmi spunea cu amărăciune: „cu o floare nu se face primăvară! la ce bun dacă restul sînt aşa cum sînt?” un adevăr dureros...

Dr. Constantin Ioniţescu: Am convingere, că în oraş sau în ţară sunt mult mai multe flori de acest gen, dar fiecare are un alt fel de parfum.

 

MDP: Dacă ar fi să luaţi viaţa de la început, am convingerea că tot medicina ar fi alegerea dumneavoastră…Aţi opta tot pentru oftalmologie sau v-aţi îndrepta către altă specialitate?

Dr. Constantin Ioniţescu: Satisfacţia vieţii de medic oftalmolog nu are comparaţie. în lume, vis a vis de rezultatul obţinut când redai vederea unui nevăzător, te înalţi de parcă ai fi realizat o minune. Zâmbetul ochiilor nevăzători atunci când le dai vederea este de nedescris.         

 

MDP: Apelînd la o politeţe chinezească, dacă am uitat să vă întreb ceva anume, rog, răspundeţi unei întrebări imaginare.

 

Dr. Constantin Ioniţescu: Mă adresez dacilor mei să-şi iubească din suflet pământul moştenit de la Dacia Mare, pământ râvnit de toţi cei care ne înconjoară şi care vor, pe orice cale, să şi-l însuşească . Este al nostru şi aşa trebuie să rămână, pururea şi în vecii vecilor!

 

Maria Diana Popescu în dialog cu Dr. Constantin Ioniţescu

www.agero-stuttgart.de

 

 

Dreptul de aproba copierea articolelor prezentate in revista AGERO apartine detinatorilor de copy-right (autorul/autoarea),  care trebuie contactati si informati in timp util.  Orice preluare de texte din revista AGERO fără aprobarea autorilor și precizarea sursei intra sub incidenta "Legii drepturilor de autor".

 

Impressum

 


Revista Agero ® ist ein Markenprodukt von NewAgero,  Deutschland

Chefredakteur: Lucian Hetco (Deutschland). Stellv.Chefredakteur - Maria Diana Popescu (Rumänien). Redakteure: Ion Măldărescu,  Cezarina Adamescu (Rumänien)