STAREA LITERATURII,  SCRIITOR - EDITOR

Interviu cu Constantin Marafet

 

Constantin Stancu

 

Constantin Stancu în dialog cu domnul Constantin Marafet, scriitor, directorul Editurii „Rafet” – Râmnicu Sărat, organizatorul „Festivalului Internaţional de Creaţie Literară “Titel Constantinescu” din Râmnicu Sărat. Vicepreşedinte al Societăţii Scriitorilor ,,Octavian Moşescu”, Rm. Sărat; Din 1993, membru al Asociaţiei Ziariştilor Români; Fondatorul Societăţii Culturale ,,Doina” şi vicepreşedinte (1990), membru APLER.

 

Constantin Stancu întreabă, Constantin Marafet răspunde.

 

Note literare:

 

MARAFET CONSTANTIN (poet, prozator, editor) n. la 16 mai 1961, com. Buda, jud. Buzău, fiul lui Toader şi al Linei. 1968-1976, urmează cursurile şcolii generale din com. natală. 1976-1980 – Liceul Industrial nr. 6, Buzău. 1978-1980, cursurile Şcolii de Artă, cu durata de 2 ani (secţia actorie), Buzău. 1990, se inscrie la Facultatea de Drept (face doar 3 ani). Academia Online, unde îşi dă licenţa cu lucrarea Fundamentele profesiunii de editor de carte, obţinând calificativul ,,Excelent.” A fost preşedinte al cenaclurilor Al. Sihleanu, Doina, Arthur Enăşescu. A frecventat cenaclurile Confluienţe şi Nichita Stănescu (Bucureşti), Duiliu Zamfirescu (Focşani), Viaţa Buzăului şi V. Voiculescu (Buzău). Debut la 16 ani cu poezie în Viaţa Buzăului (1977), având girul poetului Puiu Cristea. Iar în vol. colectiv, Primele iubiri. A fost director fondator şi redactor-şef al revistelor şi ziarelor: Doina, Glas Râmnicean, Revista Poliţiei, Pagini Râmnicene, Arhipelag, Curentul de Râmnic(fondator Victor Frunză). În prezent, director al rev. Vitralii (fondată, 2005). Din 1997, editor, fondator şi director al „Editurii Rafet” (Râmnicu Sărat), tipărind cărţi ale unor scriitori din ţară şi străinătate. *)

Din 1977, colaborează la diferite ziare şi reviste: suplimentul Scânteia Tineretului, Flacăra, Luceafărul, Ramuri, Destine, Opinia, Informaţia Buzăului, Muntenia, Vocea Râmnicului, Timp Liber, Vestitorul de Râmnic, Flagrant, Amphitrion, Arhipelag, Oglinda literară (nr.47/2005),  Jurnalul de Buzău, Cronica Română, Rencontres Européennes, rev. AGERO (Stuttgart), rev. www.gonia.ro, precum şi în vol. colectiv Vitralii râmnicene (Editura Rafet, 2006 ).

Cărţi publicate: Lacrimă desculţă (poezie), 1980; Nu sunt un învins (poezie), 1991; Negativ (poezie), 1992; Vânătorul de plăceri (roman),1993; Rara avis-Florica Cristoforeanu (monografie), 1995; 1994 a îngrijit vol. de poezii Basmul ucis (Ed. Biblioteca judeţeană ,,V.Voiculescu”, Buzău), de Ion Crăciunică; Visul (proză religioasă), 1996; Sinteze de limba română (carte şcolară), 1999; Mi-e frică să fiu om şi să trăiesc printre poeţi (poezie), 1999; Constantinele (poezie), 2002; Trupul a devenit stepă (poezie), 2003; Tăcere galbenă/Jaune Silence (poezie), 2005, ediţie bilingvă, sélection des poémes et traduction du roumain par Paula Romanescu (Editura Fundaţia ,,Scrisul Românesc” (Craiova), Jaune Silence, 2006, ediţie în lb. franceză; Istorie şi civilizaţie (proză), 2006; Monografia com. Bălăceanu, 2007; Monografia com. Fitioneşti (Vrancea), 2007;Monografia com. Gălbinaşi, 2007; Monografia com. Unguriu, Monografia com. Buda, Monografia com. Podgoria, 2007; Monografia com. Cislău, 2007;  2007; 2007; Victoria este destinul nostru (Convorbiri cu scriitorul şi politologul Victor Frunză), 2007 ş.a.

 

ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI

 

1. Constantin Stancu: În limita timpului disponibil, rog aveţi amabilitatea de a răspunde întrebărilor de mai jos, punctul dumneavoastră de vedere mi se pare esenţial deoarece vedeţi fenomenul literar din interior, ca unul dintre organizatorii tradiţionalului „Festival Internaţional de Creaţie Literară “Titel Constantinescu” din Râmnicu Sărat. La începutul lunii august 2012, Asociaţia „Renaşterea Râmniceană” şi Editura Rafet au desemnat câştigătorii celei de-a cincea ediţii a Festivalului Internaţional de Creaţie Literară “Titel Constantinescu’’, în acest context, care au fost concluziile dumneavoastră ca editor?

 

Constantin Marafet: Se scrie mult şi bine. O tendinţă  către profesionalizarea scrisului printr-o cenzură de către autori a manuscriselor trimise la concurs.  În acest an, numărul celor înscrişi a fost cu 101% mai mare decât anul trecut, însumând  529 de creaţii literare, dintre care 31 au primit premii. Cu toate că se scrie mult şi bine, interesul pentru cumpărarea/citirea cărţi este din ce în ce mai scăzut. Se pare că nici autorii nu se mai citesc între ei. Nu înţeleg acest paradox. Toate manuscrisele primite la concurs sunt publicabile, unele dintre ele chiar dacă nu au fost menţionate acum, vor face cu siguranţă onoare oricărei edituri. Pentru multe dinte ele (manuscrise/cărţi) mi-aş fi dorit să le fiu chiar eu editor. Dar, doar autorul hotărăşte acest lucru. Aş fi dat mai multe premii, aşa în ciuda crizei, DAR sunt singur. Am un sac de promisiuni, contracte parafate şi semnate pe care orice om normal se bazează când porneşte la un drum de asemenea factură. Nimeni, niciunul, nu s-a ţinut de cuvânt. Sunt la un pas de a deveni persona non grata  în propriul oraş datorită insistenţelor mele legitime de a-şi onora contractele. Trăiesc un paradox, - discutabil, sunt în amăgire, - adeseori. DAR  în ciuda a tot şi a toate, eu ţin calea mea regală.

 

2. Constantin Stancu: Cum aţi gestionat bogatul volum de manuscrise care au ajuns la organizatorii concursului?

 

Constantin Marafet: Greu. Foarte greu. E aproape imposibil să fii 100% corect. Din 529 de manuscrise primite 500 meritau să fie publicate. Nu s-au putut citi manuscrisele în profunzime. Era imposibil să citeşti 529 de cărţi în 60 de zile.  Am adoptat metoda ,, degustării’’, aşa cum fratele meu dispărut, poetul Dumitru Pricop spunea ,, Nu trebuie să bei tot butoiul  cu vin  să realizezi dacă vinul e bun, e suficient câteva pahare’’,  aşa am procedat şi noi, am ,,degustat’’ pagină cu pagină până în momentul în care am considerat că e suficient. Cum se face jurizarea: din momentul primirii manuscrisului primul care-l citeşte sunt eu, organizatorul. După citire pun o notă, şterg orice indiciu despre autor şi manuscrisul este trimis celorlalţi membri ai jurului, care la rândul lor notează lucrarea respectivă. Se face o medie iar premiile se acordă în funcţie de mediile obţinute în ordinea descrescătoare. Dar, atenţie! toate premiile sunt egale, diferă doar premiul înscris pe diplomă.  Întotdeauna  m-am asigurat ca din juriu să facă parte scriitori dedicaţi total literaturii, oameni de mare caracter. Anul acesta preşedintele juriului a fost poetul Horia Zilieru, secondat de scriitorul Adrian Botez, scriitori care nu fac concesii în literatură nimănui.

 

3. Constantin Stancu: După părerea dumneavoastră care sunt tendinţele în literatura română actuală, la zi, raportat la rezultatele concursului?

 

Constantin Marafet: Literatura a fost şi este un fenomen permanent în alertă.  Numărul  cărţilor bune şi foarte bune  creşte de la an la an. Am remarcat o revenire la construcţii epice cu substanţialitate, tendinţe interesante în poezie, critică şi eseu. O renunţare voită la ludic şi autopersiflare. În roman se construieşte fabulaţia şi  fantasmagoria  într-o îmbinare aproape perfectă. Prevăd în curând romane  profunde precum The Old Man and the Sea (Ernest Hemingway) ori Il nome della rosa  (Umberto Eco). La poezie însă va trebui să mai aşteptăm. Se scrie multă critică de întâmpinare şi e foarte bine, lipseşte în schimb critica de direcţie.

4. Constantin Stancu: Ce au în comun autorii premiaţi, ca oameni, scriitori, ca iubitori de cultură?

 

Constantin Marafet: Valoarea literară. Au primit premii academicieni, profesori universitari dar şi elevi de liceu.

 

5. Constantin Stancu: Care sunt temele principale ale eseurilor premiate, există o evidentă obsesie legată de starea socială actuală?

Constantin Marafet: Temele principale abordate au fost despre sensul vieţii, teme ce ţin de filosofie. Suntem departe de eseul literar ,,Pseudokynegeticos’’a lui Alexandru Odobescu  sau de eseul filosofic a  lui Emil Cioran ,,Pe culmile disperării’’.

 

6. Constantin Stancu: Cum asiguraţi marketingul operelor premiate, este o etapă interesantă în viaţa unui volum? Există critici literari disponibili, iubitori de literatură sau alţi scriitori interesaţi să dea culoare operelor premiate? Aţi primit solicitări, telefoane, legat de cărţile premiate?

 

Constantin Marafet: Cărţile premiate îşi asigură singure marketingul. Cum?! Prin valoarea lor literară. Imediat dup terminarea festivalului, la o zi, două au apărut cronici de întâmpinare în diferite reviste, ziare şi pe bloguri. Continuă să se scrie despre ele. Zilnic primesc telefoane.  Cronici  pozitive. Dovadă că juriul şi-a făcut treaba. O carte bună îşi urmează destinul indiferent de poziţia criticilor. Aştept reacţia cititorilor care pentru mine este cea mai importantă.

 

7. Constantin Stancu: Care este atitudinea autorităţilor locale privind fenomenul literar de la Râmnicu Sărat faţă de acest concurs tradiţional, necesar în România şi nu numai?

 

Constantin Marafet: Nu. Nu mă lamentez. Sper să fiu înţeles corect. Adevărul spuselor mele mi-au creat întotdeauna probleme. Însăşi faptul că exist  a fost o problemă pentru autorităţile locale trecute şi o problemă şi mai mare pentru cele prezente. Nu sunt afiliat/înregimentat politic de niciun partid şi nici nu voi fi în această viaţă  sau în cele viitoare. Motiv pentru care autorităţile locale au o atitudine de respingerea a mea ca om şi o mare nepăsare faţă de acest festival. Toate regimurile au avut oamenii lor, înţeleg, eu sunt doar omul cărţii şi al scrisului. Când autorităţile locale vor înţelege acest lucru, Râmnicu Sărat va deveni capitala mondială a culturii, chiar şi pentru o zi.

 

A consemnat Constantin Stancu

Septembrie 2012.