Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

Interviu cu istoricul şi criticul literar

CORNEL REGMAN

Seria “In Memoriam”

Realizat de Angela Baciu-Moise

 

 

Cornel REGMAN (n. 28 noiembrie 1919, Comuna Daneş, Mureş - d.14 iulie 1999, Bucureşti), este un istoric şi critic literar român. A făcut parte, alături de Radu STANCA, Ion NEGOITESCU, Nicolae BALOTA, Ştefan Aug. DOINAŞ, Ion Desideriu SÂRBU, Ioanichie OLTEANU din Cercul literar de la Sibiu. A publicat : «Confluenţe literare»-1966; «Cărţi, autori, tendinţe» -1968; «Cică nişte cronicari» -1970 ; «Selecţie din selectie» -1972 ; «Colocvial» -1976; « Explorări în actualitate» - 1978; «Noi explorari critice»- 1982 ; «De la imperfect la mai puţin ca perfect»-1987; « Agârbiceanu şi demonii. Studii de tipologie literară, studiu critic» - 1973, ed. a II-a, Ed. Paralela 45 -2001; «Ion Creangă. O biografie a operei» -1997 ; «Patru decenii de proză literară românească », ediţie ingrijită de Stefaniţă Regman - 2004.

A fost redactor la «ESPLA», cercetător la Institutul de Lingvistică, conferenţiar universitar la Institutul Pedagogic din Constanţa, precum şi redactor la revistele «Viata românească» şi «Tomis», România.

 “Paralel, se desfăşura activitatea cenaclului nostrum prin întâlniri săptămânale, la care luau parte, în afară de “cerchişti” şi invitaţii apropiaţi nouă, profesori - BLAGA, HENRI JACKIER, profesorul de italiană CIANCIOLO s.a. precum şi simpatizanţi ai «Cercului» din oraş, români şi germani deopotrivă, între aceştia din urmă şi WOLF VON AICHELBURG. Factorul efervescent în toate aceste acţiuni - manifest, cenaclu, revistă - a fost I. NEGOIŢESCU, iar elementul modelator şi moderator, RADU STANCA». Cele mai vechi studii din volum despre V. ALECSANDRI şi despre «Momentele» lui CARAGIALE, datează din 1952.

 

 

A. BACIU : Domnule Cornel REGMAN, aţi urmat Facultatea de Litere si Filozofie din Cluj, instituţie refugiată în 1940 la Sibiu, unde v-aţi integrat cunoscutei grupări literare «Cercul litera» din Sibiu. Vorbiţi-ne, vă rog, despre închegarea grupării şi contribuţia Dumneavoastră la prestigiul ei în epocă.

C. REGMAN : Doamnă Angela BACIU, noi ne-am numit încă de la început «Cercul literar», care  într-o primă formă de organizare, sub patronajul profesorului nostru Lucian BLAGA, păstra însă legături strânse cu viaţa universitară, iar revista scoasă de noi la începutul lui 1941 «Curţile Dorului», două numere, era una studenţească şi împrumuta din creaţia mentorului nostru chiar numele. Ne găseam imediat după refugiu, iar numele acesta era menit, în noile, dureroasele circumstanţe istorice, să ţină treaz gândul la ţinuturile pierdute. Curând, după aceea, ne-am câştigat deplina autonomie, iar primul semn a fost «Manifestul» - scrisoarea de adeziune la poziţiile lovinescianismului, adresată marelui critic şi publicată, la dorinţa sa, în ziarul «Viaţa» (13 mai 1943). Eugen LOVINESCU ne-a şi răspuns prompt, pe aceeaşi cale, bucuros de a putea saluta în amurgul său ivirea a ceea ce numea el «a patra generaţie postmaioresciană». De atunci, datează şi calitatea de «cerchist», sinonimă cu scriitor lansat ce ne-o dădeam, sprijinită pe argumentul prezenţei celor mai multi dintre noi cu colaborări remarcate în principalele publicaţii literare ale ţării, în cele sibiene, în primul rând «Transilvania» şi «Saeculum» şi în câteva prestigioase reviste din capitală : «Revista Fundaţiilor Regale», «Universul literar», «Vremea», «Calende», etc. La începutul lui 1945, în fine, când am putut să scoatem revista proprie, aceasta nici nu se putea chema altfel, decât «Revista cercului literar».

 

A.BACIU: Activitatea cenaclului continua?

C. REGMAN : Paralel, se desfăşura activitatea cenaclului nostru prin întâlniri săptămanale la care luau parte, în afară de «cerchişti» şi invitaţii apropiaţi nouă, profesori - Blaga, Henri Jackier, profesorul de italiana Cianciolo ş.a. precum şi simpatizanţi ai «Cercului» din oraş , romani şi germani deopotrivă, între aceştia din urmă şi Wolf von Aichelburg. Factorul efervescent în toate aceste acţiuni - manifest, cenaclu, revistă - a fost I. NEGOIŢESCU, iar elementul modelator şi moderator, Radu STANCA. In jurul acestor două astre gemene ne-am grupat ceilalţi cu un rol mai mult sau mai puţin activ, determinat şi de împrejurarea că mulţi dintre noi ne găseam la finele lui 1942 «sub arme» - Ion D.SARBU, Ovidiu DRIMBA, Eugen TODORAN şi subsemnatul, iar alţii, aflaţi la începutul facultăţii, se vor afirma abia pe parcurs - Nicolae BALOTĂ, Eta BOERIU, Ovidiu COTRUŞ, Radu ENESCU, Dominic STANCA. Excepţie fac Ştefan Augustin DOINAŞ şi Ioanichie OLTEANU, mai de timpuriu cunoscuţi din colaborările cu versuri la revistele bucureştene, alături de Radu STANCA («Vremea», «Calende», etc.), încât prin 1946 - 1947 ajunseseră în poziţia de a avea manuscrise premiate în ideea editării la Fundaţie, la Forum. Tipărirea acestora n-a mai avut loc, căci sfârşitul lui 1947 a coincis cu consolidarea dictaturii comuniste la noi, manifestată în cultură sub forma impunerii proletcultismului şi a cenzurii draconice.

 

A. BACIU : În revista «Cercului Literar» din 1945 aţi publicat numar de număr articole şi cronici despre I.L. CARAGIALE, M. EMINESCU, E. LOVINESCU, Vladimir STREINU, PERPESSICIUS, Constant TONEGARU etc. Cum apreciaţi azi scrisul Dumneavoastră de atunci?

C. REGMAN : De vreme ce le-am republicat douăzeci şi ceva de ani mai târziu în volumul «Cărţi, autori, tendinţe» din 1968, unde alcătuiesc o secţiune aparte, «Începuturi», îinseamna că le-am considerat demne să mă reprezinte. De altfel, ele au şi fost socotite de comentatorii cărţii o surpriză, mai ales după ce fusesem plasat pe baza primului meu volum «Confluenţe literare» (1966), într-un context mai puţin favorabil.  Au reacţionat pozitiv Nicolae MANOLESCU, Virgil NEMOIANU şi numeroşi alţii. Mai recent, criticul clujean Petru POANTA, care pregăteşte o monografie despre «Cercul literar», într-un capitol al studiului său publicat în revista «Vatra» (nr.8/1996), scrie despre «începuturile» mele:« …această exigenţă cu orice risc, a moralităţii actului critic le aparţine prin excelenţă celor doi redutabili cronicari literari ai grupării : I. NEGOIŢESCU şi Cornel REGMAN (…). Această orientare în forma ei aproape radicalizată, îi este caracteristică mai ales lui Cornel REGMAN. El este un raţionalist în speţă imediată a lui Pompiliu CONSTANTINESCU, dar, în plus, în pitoresc-umoral uneori, polemic şi moralist.(…) Deşi considerat un fel de copil teribil în cadrul grupării, se afirmă în anii ’45 ca un critic deplin. Cronicile şi articolele din publicaţia sibiană contrastează  prin profunzimea intuiţiei şi rafinamentul expresiei, în comparaţie cu articolele usor posace din primul său volum de după al doilea război «Confluenţe literare».

 

A. BACIU: Domnule REGMAN, totuşi, în acel prim volum cuprindeaţi studiile Dumneavoastră scrise în perioada imediat anterioară, începând cam de prin 1955 încoace. Ele tratează despre autori clasici şi clasicizaţi ca V. ALECSANDRI, I.L. CARAGIALE, D.BOLINTINEANU, M. SADOVEANU, PAVEL DAN, GEO BOGZA, MARIN PREDA, IULIAN VESPER.

C. REGMAN: Cele mai vechi  studii din volum despre V. ALECSANDRI şi despre “Momentele” lui CARAGIALE, datează din 1952. Ele mai păstrează în ţinuta lor ceva din rigiditatea acelui timp, oricate revizuiri le-au fost aduse. Dar, studii precum cel despre Pavel DAN, «Baltagul», Marin PREDA, sau cel despre «Imaginea timpului în roman», ori despre «Metafora satirică la Eminescu şi Arghezi», sunt contribuţii efective la luminarea unor aspecte de istorie, critică şi estetică literară, chiar dacă «uşor posace», în felul de a fi, după cum opinează confratele POANTA.  Omul se mai şi schimbă, gustul se rafinează, perspectiva se lărgeşte, mişcările - după o perioadă de constrângeri - devin din nou libere, ceea ce observatorii scrisului meu au şi remarcat, urmărindu-mi nu numai comentariile despre cărţi şi autori din stricta actualitate, ci şi studiile de mai mare amploare cum sunt «Agârbiceanu şi demonii» - 1973, sau recentul «Ion CREANGĂ - o biografie a operei» - 1994.

 

A. BACIU: Aţi fost conferenţiar de istoria literaturii române la Institutul Pedagogic din Constanţa, redactor la revista «Tomis», în paginile căreia aţi sustinut câţiva ani la rând «Cronica cronicii literare» şi, în continuare, dialogul cu AL. PROTOPOPESCU,  despre  scriitori şi probleme literare. Cum era acea perioadă şi ce nume de referinţă aţi impus în literatură?

C.REGMAN : Constanţa, oraş de primă însemnătate a ţării, nu e în aceeaşi măsură şi un furnizor generos de talente. Cel puţin în literatură. Pot fi numaraţi pe degetele de la o mână prozatorii şi poeţii afirmati acolo în ultimele decenii. Stagii mai lungi sau mai scurte i-au adus pe unii, străini de loc, la «Tomis», unde au avut prilejul să publice şi să se facă cunoscuţi. Îndeosebi, critici literari, ulterior autori de cărţi, precum regretatul AL. PROTOPOPESCU, apoi celălalt Alexandru, consacrat ca Alex. STEFANESCU, Mirela ROZNOVEANU, Marin MINCU, acesta un ubicuum reîntors dupa 1990 în oraşul asistenţei sale ca profesor şi decan la noua Universitate, şi pe deasupra, editor şi conducător de revistă, alta decât «Tomis». Doi, trei dintre studenţii pe care i-am avut s-au afirmat ulterior ca poeţi, prozatori şi publicişti.

 

A. BACIU: De exemplu? 

C. REGMAN: Mă limitez la a-i numi pe Vasile PETRE FATI şi pe focşăneanul Florin MUSCALU. Dintre scriitorii locului care au «crescut» propriu-zis o dată cu revista, amintesc: prozatorul Constantin NOVAC şi poetul Nicolae MOTOC ce sunt şi azi pilonii ei de bază, nişte piloni care însă nu prea au ce susţine (se mai poartă înca la «Tomis», «moda» coloanelor stinghere), căci publicaţia, cel puţin segmentul ei literar - în afara unei epoci faste: primul deceniu de existenţă, când a strâns colaborari de marcă din toata ţara şi impunea prin ţinuta sa, a alunecat într-un fel de semianonimat care se perpetuează. Au fost şi despărţiri şi pierderi dureroase, precum aceea a prozatorului Eugen LUMEZIANU, dispărut în plină putere de creaţie. Cât priveşte rolul meu în «impunerea» - cum ziceţi - a unora dintre numele amintite şi poate şi al altora, îmi dau seama, că el nu putea fi decât de o natură mai mult indirectă, redus la fenomenul luminării prin refracţie; câtă vreme s-a putut face o revistă intereantă, la succesul căreia şi eu voi fi contribuit ca redactor şi colaborator asiduu, prestigiul crescând  de care ea se bucura, a acţionat - nu mă îndoiesc - ca un stimulent la autodepăşire pentru tinerii aspiranţi la afirmare, care ne înconjurau.

 

A. BACIU : În anul 1970 apărea volumul «Cică nişte cronicari» care reprezintă în esenţa rolul activităţii de cronicar la «Tomis».

În acest volum - s-a spus - aţi intenţionat să demonstraţi «relativismul actului critic». Poate vreţi să comentaţi această apreciere?!

C. REGMAN (zâmbeşte): Doamnă Angela Baciu, îl recunosc şi pe întuneric  pe Marin POPA cu al său «Dicţionar», în formula «relativismului actului critic» ce-mi este atribuită, susţinând că aş reprezenta-o.  Îmi pare bine că aţi «pescuit-o» şi o puneţi pe tapet! O asemenea atribuire ce face din mine adeptul nu doar al unui impresionism, ci de-a dreptul vesel-cinic îin critică, vazută ca domeniu în care coabitează în dulce devălmăşire, fără să-şi primeasca replica, judecăţi de apreciere din cele mai contradictorii adesea extravagante, îmi este nu numai straină, ci de-a dreptul îmi repugnă. Ea contravine imaginii despre răspunderea actului critic ce trebuie să ne ghideze în tot ce înfăptuim. E vorba, se înţelege, de activitatea cronicarului literar şi nu de critica de tip eseistic sau hermeneutic  pe marginea unor  respectabile opere intrate în patrimoniul obştesc, care pot suporta la nevoie (cu necesara doză de stoicism) interpretări mai aparte, nu o dată tributare hedonismului. Cronicile adunate în «Cică nişte cronicari» au urmarit să fie un tablou mai obiectiv, prin mijlocirea comentatorilor la cărţi, de oarecare răsunet, despre actualitatea literară a acelui moment - anii ’60, de deosebita efervescenţă în planul afirmării. Ori, în acei ani, manifestările de subiectivism şi confuzie în critică, atinseseră cote ingrijorătoare, echipe de susţinere, ca în lupta electorală, se întreceau care mai de care să-şi impună «candidaţii», ba până şi pe terenul criticii se iveau, nezăgăzuite pricini de interadmitere, superlativele curgeau din abundenţă, poeţii puteau să nu mai scrie, prozatorii să facă grevă, critica îşi devenise suficient sieşi. Deci, nu descompunerea ca într-un fel de joacă, de «raţionamente» critice pentru a demonstra «relativismul actului critic» mi-a fost ţinta, ci tocmai edificarea unui punct de vedere mai ferm în aprecierea de valoare, uneori prin ralierea bucuroasă la opinii convergente, cu combaterea, în schimb, a tot ce înseamnă manifestarea bunului plac subiectiv - literaturizant.

 

A. BACIU: La ce lucrează, în prezent, criticul Cornel REGMAN ?

C. REGMAN : De curând, am predat Editurii «Cartea Românească» un volum de critici, foiletoane şi articole intitulat «Dinspre Cercul literar spre optzecişti»

 

A. BACIU (foto): Despre ce vorbiţi în acest volum?

C. REGMAN : Aşadar, nu e vorba de stabilirea unei filiaţii între cele două grupări şi generaţii literare, ci pur şi simplu de faptul că articolele cuprinse în volum tratează, majoritatea, subiecte legate de opere şi autori aparţinând respectivelor mişcări. Într-un compartiment aparte, «Extra muros», am rânduit articole ce ies din cadrul arătat, iar un grupaj de «Dialogur » se face ecoul frământărilor şi preocupărilor ultimilor ani, din sfera vieţii literare şi nu numai. Urmează să-mi apară, de asemenea la Editura «Eminescu», ediţia a doua a studiului monografic «Ion CREANGA - o biografie a operei», editată în 1994 într-un tiraj neîndestulător. Cartea a fost bine primită de către cei ce-au prins de veste că exista. Au fost şi excepţii. În spaţiul lui Creangă  (Moldova, inclusiv Basarabia), cartea a fost total ignorată, iar o revistă de însemnatatea şi reprezentativitatea «României literare», prin până mult sprinţarului de categorie grea Alex. ŞTEFANESCU, a încercat chiar să o «demoleze» într-o recenzioară greu de calificat altfel decât tendenţioasă. Pregătesc, de asemenea, pentru Editura «Dacia» - Cluj, o nouă ediţie a «Studiului de tipologie literară» aparut în 1973, «Agârbiceanu şi demonii». În interval, susţin la «Jurnalul literar» şi la Radio o cronică literară lunară şi dupa cum vedeţi, doamna Angela BACIU - mi-am făcut timp să răspund şi întrebărilor Dumneavoastră, astăzi, aşa cum o fac şi pentru alte solicitări.

 

Realizat de  Angela Baciu-Moise

 

Seria Agero - In Memoriam, Interviuri cu personalităţi ale culturii româneşti, o iniţiativă a doamnei Baciu-Moise

 

Comentarii de la cititori

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)