Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

“Şi anul acesta

am fost medaliat cu aur pentru suferinţă!”

 

Interviu cu Dan Mircea Cipariu

Angela Baciu

 

 

Angela Baciu: Am urmărit în ultimii ani felul în care te prezinţi: Dan Mircea Cipariu, poet şi prozator încă în viaţă, Dan Mircea Cipariu, nefumător. Pentru cine nu te cunoaşte, cine eşti de fapt?

 

Dan Mircea Cipariu: -Dacă ar fi să răspund ca la regulament, aş fi extrem de sec: sunt jurnalist cu licenţă în jurnalism şi ştiinţele comunicării la Universitatea Bucureşti, sunt poet şi, de patru ani, preşedintele ales al secţiei de poezie la Asociaţia Scriitorilor Bucureşti. În general, sunt o minte deschisă spre cunoaştere, poezie şi arhitecturi cu patină şi de epocă. N-am organ pentru maşini şi obiecte. Încerc să negociez până la capătul nopţii şi al Cuvântului eliberarea de sine! Îl caut pe Celălalt ca să pot să aflu mai multe despre şabloanele mele de limbaj şi de mentalitate. Sunt un hedonist altruist care se energizează din nevoia de Celălalt! În particular, sunt nefumător şi îndrăgostit, degustător de cântice tradiţionale româneşti şi de improvizaţii etno-jazz, aşa cum reuşesc strălucit Grigore Leşe şi Maria Răducanu.

 

A.B.: -Care sunt modelele tale literare?

 

D.M.C.: -Mă gândesc, în primul rând, la autorii canonici, fie că ei sunt Eminescu, Barbu, Rilke, Trakl, Dante sau Petrarca. Am învăţat foarte mult de la optzecişti, pe care i-am cunoscut ca profesori de scriere creativă în taberele naţionale de creaţie organizate în “obsedantul deceniu” de Comitetul Central al Uniunii Tineretului Comunist. În anii aceia, a fost o fericire să-i ascult ori să mi se pară că pot deveni amic cu Mircea Cărtărescu, Florin Iaru sau Ion Bogdan Lefter. Atunci i-am văzut şi ascultat pe Bogdan Ghiu, pe Ion Mureşan şi pe câţiva dintre colegii mei de ani de liceu: Bogdan O. Popescu, Robert Şerban, Dan Pleşa, Sorin Gherguţ, Răzvan Rădulescu, Ionuţ Cârjan. Am învăţat de la fiecare dintre aceşti contemporani ai mei asumarea literaturii ca un altfel de ontologie. Iar din prieteniile literare de după 1989, cu Traian T. Coşovei, cu Cornelia Maria Savu ori Ioana Crăciunescu, am aflat cum poate deveni literatura destin!

 

A.B.: -Mulţi aşteaptă de la literatură un strop de celebritate până la destin. Stai la masă cu celebritatea?

 

D.M.C.: -Ar trebui să înţelegem mai bine ce-i cu celebritatea în ziua de astăzi. Ca niciodată până acum, societatea umană e tot mai amprentată şi mai dependentă de imagine, mai bine-zis de însuşirile la zi ale imaginii, cum ar fi faimă, succes social, nume de brand. Imaginea a devenit obiect şi, prin efect, a creat o dictatură de imagini-obiect, după formularea inspirată a lui Jean Baudrillard. Astăzi, celebritatea e un rezultat ori chiar un fetiş al imaginii. E oglindirea profană la superlativ! De cele mai multe ori, o construcţie de imagine, după cum o afirmă şi o impun specialiştii în comunicare şi marketing. Am putea spune, că ditirambii celebrităţii sună de pe canalele mediatice până în valorizările instituţionale cam aşa “totul pentru imagine, totul pentru frontul vizibil şi invizibil al consumului de imagine”. Din prestigiul de altădat, în primul rând dat de operă şi de dimensiunea etică, morală ori spirituală, s-a cam ales praful cultivat acum în discursurile mediatice ale celebrilor zilei. Construcţia celebrităţii nu mai pariază pe valoarea operei, ci, mai ales, pe imagine. De aici toate păcatele pe care le putem deconspira, la o repede ochire, în cei ce ne sunt promovaţi ca fiind celebrii triburilor profane din Cetate! Pentru mine, a scrie şi a face cercetare de sine e o terapie din ce în ce mai sigură pentru a deveni. Trebuie să ai o mare trufie să crezi că imaginea îţi poate salva opera, aşteptările şi singurătatea! În lumea noastră de triburi şi talibani, încerc să mă salvez departe de ideologii de serviciu ai succesului social, literar şi artistic.

 

A.B.: -Ce  reprezintă  proiectul "Scriitori pe Calea Regală"?

 

D.M.C.: -O ieşire fastuoasă a scriitorului român într-o cetate ocupată de false modele şi de valori răsturnate. Faptul că mii de oameni au venit în gările din Bucureşti, Iaşi, Suceava, Vatra Dornei, Alba Iulia, Sibiu şi Mediaş să-i vadă pe scriitori coborând din Trenul Regal pentru a primi din partea lor recitaluri şi biblioteci cu cărţile lor poate fi o veste că am putea intra într-o normalitate a receptării scriitorului român şi, mai ales, a operei sale. După 62 de ani au fost reluate lecturile de poezie la Casa Regală a României, pentru prima dată Trenul Regal a ieşit, în mai 2008, în public, nu cu oficialităţile statului român, ci cu scriitorii. Sunt bucuros de ideea că peste 50 de ani, când cineva va cerceta cum au sărbătorit scriitorii şi publicul 100 de ani de la înfiinţarea Societăţii Scriitorilor din România, acest proiect va deveni un reper pentru o campanie pro-lectură şi de promovare a scriitorului român.

 

A.B.: - Ce este "Poemul matriţă"?

 

D.M.C.: -Cea mai recentă carte a mea. A apărut la Brumar şi a fost lansată la Târgul Gaudeamus în noiembrie 2008. Este un proiect în care am vrut să recuperez cu mijloace literare moderne şi post-moderne marile întrebări dintotdeauna ale poeziei. Să-mi multiplic prin poeme întrebările, spaimele şi incertitudinile. Să aduc pe paginile scrise sau rămase încă albe întunericul şi penumbrele din interior. E o carte a paradoxurilor: foloseşte tehnici şi sedimente lexicale post-moderne pentru a vorbi de matriţele dictaturilor la zi – fie ca e consumismul sau tabloidizarea – ca să-i redea omului sub dictaturi şi ideologii literare poezia şi izbăvirea prin ea. Colaborarea mea cu prietenul şi rafinatul artist vizual Mihai Zgondoiu, care a creat cinci lucrări de video-art cu titlul “Matrix poem”, e o dovadă în plus că nevoia de Celălalt crează proiecte artistice şi poetice cu totul şi cu totul speciale.

 

A.B.: - Eşti un om fericit?

 

D.M.C.: -Sunt un om fericit pentru că şi anul acesta am fost medaliat cu aur pentru suferinţă! Am fost harnic toţi anii aceştia: maşinăriile de făcut accidente interioare au funcţionat impecabil…

 

Angela Baciu

 

Comentarii de la cititori

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România)