Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | Īn limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

INTERVIU CU DAN DOBOŞ

Oana STOICA-MUJEA

Grafica de Roca

 

 

Dan Doboş este autorul cunoscutei Trilogii a Abaţiei. Nu am avut ocazia să īl cunosc prea bine ca om, īnsă am avut plăcerea de-ai citi cărţile şi de-ai da o notă maximă. Ceea ce ştiu despre scriitorul Dan Doboş este din CV-ul dānsului, īnsă am mai aflat şi alte lucruri din interviul pe care mi l-a oferit special pentru publicarea acestui volum. Aşadar, am aflat că am multe puncte comune cu omul Dan Doboş. Evident, nu am să specific care sunt aceste puncte comune, pentru că ambii s-ar putea să fim acuzaţi de lucruri nu tocmai plăcute. Ceea ce m-a impresionat pe mine la Dan Doboş, din puţinele momente īn care am schimbat două vorbe, este simţul umorului, dar şi faptul că este primul autor romān contemporan, care a reuşit să īşi „subjuge” cititorii. Lucru lăudabil, ţinānd cont de faptul că autorii străini de SF au invadat piaţa romānească, iar cititorii īi preferă. Repartiţia bunăstării īntr-o societate nu poate fi lăsată să depindă integral de mecanismele de piaţă.

 

Oana Stoica-Mujea: Aş dori să vorbiţi puţin despre copilăria dumneavoastră, despre cum aţi īnceput să īndrăgiţi lectura şi cum aţi ajuns pasionat de literatura SF. Spuneţi cāteva cuvinte şi despre activitatea dumneavoastră jurnalistică.

 

Dan Doboş: Copilăria mea a fost o zbatere perpetuă īntre trăirile groase şi mustoase, de mahala, pe care le experimentam cīnd ieşeam afară la joacă şi exigenţele academice īnalte ale părinţilor mei. Să mă explic: am copilărit īntr-un bloc de zece etaje aflat la marginea ultimei mahalale autentice a Iaşului. Eram 22 de băieţi cam de-o vīrstă. Printre ei, eu eram totuşi cel mai mic. Vă daţi seama ce de bătăi am īncasat? Părinţii mei nu vedeau cu ochi buni atracţia mea faţă de mediul acela şi oarecum aveau dreptate fiindcă, peste ani, mai bine de jumătate dintre prietenii mei de atunci au avut fel de fel de probleme la limita Codului Penal. Sau chiar īn plin Cod Penal. Disperat, taică-meu, absolvent de drept şi istorie şi doctor īn filosofie, a īncercat fel de fel de tertipuri menite a mă mai ţine īn casă. Mai īntīi a zis că dacă o să am şi alte note īn afară de zece nu o să mă mai lase afară. Nu a fost cazul... Īntr-o zi a venit la mine şi mi-a dat patru cărţi ceva mai vechi. Mi-a spus că le cumpărase din banii lui de buzunar pe vremea cīnd era elev. Poate că a avut noroc, poate că şi-a calculat mişcarea... Nu ştiu. Cert este că a simţit că nici poveştile cu zīne şi nici Creangă nu se potrivesc cu mediul īn care trăiam şi mi-a dat Jules Verne. Trei luni mai tīrziu eram un fan declarat al ficţiunii speculative. Şi aşa am rămas şi astăzi. Despre activitatea jurnalistică nu e mare lucru de zis. Īn general am mare grijă să nu le amestec.

 

Oana Stoica-Mujea: Aş dori să aflu cum se face că tot mai mulţi ingineri aleg drumul culturii?

 

Dan Doboş: Eu am devenit inginer īn īncercarea disperată de a evita să devin medic. Īn primăvara anului 1989, la sfīrşitul clasei a XII-a, eram deja destul de cunoscut īn cenaclurile literare ieşene. Īn pofida tuturor sfaturilor celor care mă apreciau pentru ceea ce scriam, părinţii mei au insistat să merg să dau admitere la Medicină. Am dat admitere şi am ieşit din sală īnainte de a termina ultima teză. Ca urmare, am picat la cīteva sutimi. Tata a mirosit ceva (sau aşa a fost să fie) şi mi-a anulat scutirea de armată. Am fost nevoit să dau īn toamnă la facultate şi am intrat. Spre marea mea surprindere... Evenimente triste pentru mine m-au silit apoi să termin facultatea aceea. Ajunsesem să am nevoie disperată de bursă. N-am profesat nici o zi meseria de inginer. Studiul ingineriei a fost īnsă pentru mine un calvar, o etapă īntunecată a existenţei mele, care nu a contribuit cu nimic la ceea ce sīnt astăzi. Singurul lucru bun al anilor aceia este acumularea unui bagaj de cunoştinţe ştiinţifice fără de care e greu să scrii SF-ul care īmi place mie. 

 

Oana Stoica-Mujea: Sunteţi primul romān care a reuşit să dea un „tun” pe piaţa literaturii SF. Cum aţi ajuns la o asemenea performanţă? Norocul are şi el partea lui?

 

Dan Doboş: Nu ştiu dacă tun e cuvīntul potrivit. Da, Abaţia a avut succes atīt de public cīt şi de critică. Dar scrierea ei a pornit din dorinţa mea de a tranşa o polemică mai veche, purtată cu amicii de la JSF, īn care susţineam că literatura SF trebuie să fie bazată pe accident tehnologic, să fie comercială (să-şi plătească adică şi editorul şi autorul) şi să se racordeze la o anumită vibraţie morală, la un mesaj de tip clasic. Cīnd mi s-a oferit ocazia, am demonstrat cam cum ar fi un roman care să-mi placă īn primul rīnd mie. Probabil că şi cei de la Nemira īşi doreau un autor care să vrea să facă entertainment şi nu să intre īn vreo istorie literară. Colaborarea mea cu ei s-a bazat pe o sinergie. Desigur că īntīlnirea de pe Internet cu Vlad Popescu a fost una providenţială. Sigur că am beneficiat de tot ceea ce īnseamnă Nautilus. (Voi susţine mereu că realizarea mea cea mai mare rămīne faptul că am publicat īntr-o colecţie care conţine Dune şi Fundaţia.) Nimic nu se īnfăptuieşte fără un dram de noroc.

 

Oana Stoica-Mujea:  Se ştie că īn Romānia zilelor noastre, literatura SF – mai ales cea scrisă de romāni – nu este prea agreată. De ce credeţi că se īntāmplă asta? Nu ar trebui ca genul acesta de lectură să fie īn topul preferinţelor şi, de ce nu, al vānzărilor?

 

Dan Doboş: Comentez destul de rar operele şi destinele confraţilor, dar să le luăm pe rīnd. Cine spune că literatura SF nu e agreată? Publicul? Īn nici un caz, fiindcă ficţiunea speculativă este campioana vīnzărilor. De la Pavel Coruţ la Dan Brown, de la Stăpīnul Inelelor la Dune, publicul nostru a tot validat acest gen de literatură.

 

E adevărat că scriitorii romani de SF nu prea au rupt gura tīrgului, dar asta se datorează īn parte şi unui model cultural păcătos şi egoist īn care scriitorul scrie mai degrabă pentru sine şi pentru critică decīt pentru public. De multe ori, SF-ul e privit ca un fel de scurtătură pentru accederea īn tagma scriitoricească. Cīnd īncerci īnsă să te impui īn literatura mare cu o carte de vizită din SF e normal să te loveşti de o opoziţie cruntă.

 

Apoi, cui nu-i place SF-ul? Unei anumite porţiuni a criticii filologice, compusă din oameni care nu au cunoştinţele ştiinţifice necesare pentru a aprecia acest gen de literatură. Ei sīnt vestiţii promotori ai prozei minimaliste ce descrie mizeria umană, oamenii care se vīnd şi se laudă īn chip cartezian. Nu īi invidiez şi nu am nici un fel de complexe īn faţa lor fiindcă eu cred că principala abilitate a scriitorului trebuie să fie aceea de a spune poveşti.

 

Oana Stoica-Mujea: După 1990, mulţi scriitori şi-au īndreptat atenţia spre scrierile SF, īnsă, foarte puţini au reuşit să pătrundă pe piaţă cu acest gen. Să fie vina editurilor sau a cititorilor?

 

Dan Doboş: Dacă vă referiţi la scriitorii romāni, atunci afirmaţia e cumva adevărată. Motivele acestui fenomen sīnt ceva mai complexe şi ele sunt legate de avalanşa extraordinară de traduceri fabuloase din SF-ul mondial de după 1990. Cānd pe piaţă apar īn doar trei ani Dune, Fundaţia, Neuromantul, Ender şi īn general tot ceea ce a creat mai bun genul SF īn īntreaga sa istorie, e greu să te impui. Īn plus, scriitorii romani de SF nu aveau cultura necesară pentru a crea ceva valabil fiindcă trăiseră izolaţi de SF-ul adevărat.

 

Şi editurile au o vină. Īncurajarea traducerilor excesive arată lipsă de viziune şi mai impune cu claritate concluzia că mulţi editori postdecembrişti ar fi putut fi la fi de bine cārnăţari, fiindcă nu deosebeau īn esenţă cartea de orice altă marfă. Multă vreme, piaţa noastră de carte a urmărit doar profitul imediat generat de īncadrarea īn branduri de autor sau de serii cunoscute. SF-ul īnsuşi a fost la un moment dat un brand care vindea bine.

 

Oana Stoica-Mujea: Īntre 1994-1997, aţi publicat īn paginile „Evenimentului”, un foileton poliţist, numit „Inspectorul Rogers”. Aş dori să ne povestiţi īn cāteva cuvinte intriga şi deznodămāntul poveştii.

 

Dan Doboş: Ei! N-a fost un foileton ci mai degrabă o serie de povestiri. Mă jucam...

 

Oana Stoica Mujea: Nu sunteţi numai scriitor. De-a lungul timpului aţi făcut şi cāteva traduceri ale unor cărţi cu mare căutare, una dintre ele fiind şi printre preferatele mele „Trilogia nomilor” a lui Terry Pratchett. Tocmai din acest motiv aş dori să aflu dacă sunteţi un iubitor al genului fantasy, gen pe care Terry Pratchett īl abordează īn volumele „Lumea Disc”.

 

Dan Doboş: Nu. Nu prea īmi place literatura fantasy. Īn sensul că nu reuşesc să trec de Inele, de Narnia, de Harry Potter. Tot ceea ce e diferit de aceste opere de referinţă īmi depăşeşte răbdarea de a citi. La Terry Pratchett am apreciat īn primul rīnd umorul. Īn plus, a fost gazetar şi e genul de scriitor mereu creativ. Mi-aş dori să pot să fiu ca el. Păstrīnd desigur proporţiile atīt īntre mine şi el cīt şi īntre piaţa cărţii īn romaneşte şi cea de limbă engleză.

 

Oana Stoica-Mujea: Să revenim la cel mai mare succes al dumneavoastră şi anume „Trilogia Abaţiei”. După apariţia primului volum „Abaţia”, mulţi şi-au pus īntrebarea dacă trilogia era plănuită din timp sau, pur şi simplu, aţi simţit nevoia să mergeţi mai departe.

 

Dan Doboş: N-a fost plănuită. Cīnd am plecat la drum, nu era decīt o povestire. Trilogia a izvorīt īnsă din logica prieteniei şi colaborării cu Vlad Popescu, director la acea vreme la editura Nemira. El īşi dorea o serie, eu i-am demonstrat că sīnt īn stare să o scriu, el īşi dorea un anumit gen de scriitor roman, eu credeam īn genul acesta de scriitor īncă dinainte de a mă īntīlni cu el... Pe de altă parte īnsă, Kyrall şi telepaţii existau īn scrierile mele de sertar cu zece ani īnainte de mă apuca de scris Abaţia. La fel şi Satul de Clone, binomul Mariilor, accun-ul sau manipulările religioase. Adevărul este deci undeva la mijloc...

 

Oana Stoica-Mujea: Īn 2003, „Abaţia” a fost votată ca cea mai bună carte SF a anului. A fost un succes meritat, dar a fost şi unul aşteptat?

 

Dan Doboş: Da. Fiindcă īn anul acela nu mai apăruse din păcate decīt un singur roman SF al unui autor roman. E drept că īmi era competitor Sebastian Corn, un scriitor extrem de valoros, dar undeva īn adīncul sinelui meu nu m-am īndoit nici o clipă că publicul mă va prefera pe mine. După cum sīnt convins că un premiu al criticii l-ar fi preferat pe el. Abaţia a fost scrisă īnsă pentru piaţă, ceea ce a īnsemnat şi că a trebuit să fac şi nişte sacrificii, şi nici nu vroiam să mă gīndesc că aş putea pierde tocmai recunoaşterea publicului.

 

Oana Stoica-Mujea: Care sunt amintirile cele mai frumoase ce vă leagă din vremea īn care lucraţi la trilogie?

 

Dan Doboş: Cea mai plăcută a fost clipa cīnd am terminat Abaţia infinită. Īn primul rīnd fiindcă mi s-a luat de pe suflet o piatră imensă şi apoi fiindcă am avut senzaţia că am reuşit să dau ce e mai bun īn mine. Nu ştiu daca trilogia e bună sau nu īn afara scalei mele de valori, dar ştiu că pur şi simplu nu aş fi putut să o scriu altfel. Atīt am putut la vremea aceea. Poate că nu e cine ştie ce scriere, dar sentimentul că am reuşit cu ea să-mi ating maximul posibilităţilor creatoare īn acel moment  este unul extrem de tonic. Pur şi simplu eu nu aş fi reuşit să o scriu mai bine.

 

Lucruri bune legate de trilogie mi se īntīmplă īnsă aproape īn fiecare săptămīnă. Ieri am citit de pildă un articol al maestrului Voicu Bugariu, īn care semnatarul, după ce făcea două confuzii şi apoi dovada evidentă a faptului că Abaţia l-a plictisit/scīrbit  de moarte şi deci nu a terminat lectura (ceea ce era īn dreptul domniei sale să o facă) mă compara īntr-o notă de subsol cu Umberto Eco. Sau compara Abaţia cu Numele Trandafirului. Nu am īnţeles prea bine. Concluzia era, evident, catastrofală pentru mine, īn sensul că maestrul mă desfiinţa clamīnd īnsă īn final că verdictul său nu are nici o importanţă pentru publicul meu. De ce e īnsă asta o īntīmplare fericită? Īn primul rīnd fiindcă nu credeam că maestrul Voicu Bugariu ştie că exist. Īn al doilea rīnd fiindcă, pentru a funcţiona, orice comparaţie trebuie să-şi situeze termenii pe un anumit nivel comun. Or nici īn cele mai sălbatice vise ale mele nu mi-am īnchipuit că voi scrie ceva care să suporte o asemenea comparaţie. 

 

Oana Stoica-Mujea: Adevărul este că, aţi reuşit să faceţi un lucru pe care nici un alt scriitor contemporan nu l-a mai reuşit, şi anume să puneţi trilogia la rang de cinste. Mulţi dintre cititorii dumneavoastră au īnceput dezbateri aprinse pe această temă, dezbateri ce s-au īntins şi pe internet. Īn 2005 cele cinci mii de exemplare ale celor două volume erau aproape epuizate. La ce număr de reeditări a ajuns trilogia şi pe cānd o s-o vedem şi īn librăriile occidentale?

 

Dan Doboş: Nu s-a reeditat. Sīnt īncă īn aşteptarea propunerilor. Există, e drept, şi o situaţie contractuală bizară, dar asta e altă poveste. Probabil că īn 2009 va apărea o nouă ediţie, revăzută şi (substanţial) adăugită.

 

Oana Stoica-Mujea: Ce ne pregătiţi pe viitor? Ce aşteptări poate avea cititorul īn ceea ce vă priveşte?

 

Dan Doboş: Nu-mi place să vorbesc despre viitor fiindcă adesea nu mă pot ţine de cuvīnt. Şi nu neapărat din cauza mea. Am īn pregătire o serie nouă, īn care politologia va juca rolul pe care īl joacă teologia īn Abaţia.

 

Oana Stoica-Mujea: Aş vrea să trecem la o altă problemă, şi anume, cultura din Romānia. Cum vedeţi dumneavoastră, Romānia culturală, a zilelor noastre?

 

Dan Doboş: Exact aşa cum a fost dintotdeauna. Multă formă fără fond, mult lichelism şi servilism faţă de politic, excelenţă īn capacitatea de a asuma aproape simultan poziţii contrare, găşti formate īn jurul centrelor şi aşa firave de finanţare, conflict perpetuu īntre generaţii... Din punctul meu de vedere, un om nu poate fi considerat ca fiind de cultură decīt dacă reuşeşte să contribuie la influenţarea mentalităţilor publice sau măcar la elaborarea de modele aplicabile īn practică. Rolul intelectualului, aşa cum īl văd eu, este acela al unei entităţi care īnţelege să funcţioneze īntr-o elită dar creează pentru masa largă de contemporani care īl proptesc pīnă la urmă turnul de fildeş.

 

Problema veche a neimplicării elitei intelectuale şi culturale īn formarea de modele practice pentru societate e cunoscută din perioada interbelică. Din păcate, intelighentul romān vrea īn continuare să mănīnce bani de la buget şi să creeze lucruri doar de el īnţelese. Cine īi spune că e imoral sau că trăieşte īn van e catalogat imediat ca incult sau „comunist”.

 

Oana Stoica-Mujea: Se mai ridică scriitorii contemporani la rangul numelor sonore din literatura clasică?

 

Dan Doboş: Nu ştiu. Dar īntrebaţi lumea pe stradă dacă are habar de vreun scriitor sau pictor contemporan. Urmăriţi apoi manualele şcolare. Este acolo vreun scriitor contemporan pătruns cu adevărat īn conştiinţa publicului, unul care să fi scris o poveste tulburătoare şi să nu fi fost propulsat de o schema de marketing a unei edituri privatizate de Petre Roman pe genunchi? Nu cred. Concluzia se impune deci de la sine.

 

Oana Stoica-Mujea: Tinerii noştrii mai pot fi īndreptaţi spre cultură, cānd īn jurul lor există atātea tentaţii?

 

Dan Doboş: Da! Atunci cānd sfera culturii va răspunde mai exact nevoilor lor ontologice. Sau, poate, atunci cānd cultura va putea oferi acelaşi soi de fior pe care l-am simţit eu cīnd mi-a dat tata cărţile de Jules Verne. Cultura poate fi o tentaţie teribilă. Ajunge doar să ştii să o prepari şi s-o despoi de pretenţii gratuite.

 

Oana Stoica-Mujea: Internetul este un mijloc de promovare cultural?

 

Dan Doboş: Internetul este un mijloc de comunicare polivalent. Poate deci contribui la promovarea culturii. Deşi este şi o capcană pentru mulţi fiindcă de multe ori ajută la eludarea barierelor valorice care īmpiedică multe poveşti să fie spuse. Internetul a īncetăţenit mai nou ideea că orice părere trebuie exprimată doar fiindcă acest gest este posibil, că fiecare povestire trebuie publicată doar fiindcă acest lucru e posibil. Nu cred că e bine.

 

Oana Stoica Mujea:  La final v-aş ruga să īmi spuneţi părerea dumneavostră despre ceea ce se īntāmplă īn politica zilelor noastre.

 

Dan Doboş: Nu. Cum spuneam, am mare grijă să nu amestec gazetăria cu literatura. O să spun doar că sīnt un tip fundamental de stīnga şi că sentinţele şi analizele mele (nu tocmai obiective) ar fi fost lăsată să depindă integral de mecanismele de piaţă.

Vă mulţumesc!

 

A consemnat

Oana STOICA-MUJEA

Pitesti, 2007

 

Comentarii de la cititori

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | Īn limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face īn virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid īn mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)