Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

Doctor Constantin IONIŢESCU:

Oftalmologia este zâna bună

a corpului uman”

 

Maria Diana Popescu, Agero

Dialoguri privilegiate

 

 

MDP: Stimate domnule doctor Constantin Ioniţescu, faima dumneavoastra a depăşit cu mult spaţiul local şi naţional, cititorii revistei Agero, Stuttgart, ar fi încîntaţi să cunoască o personalitate medicală de talia dumneavoastră. Fiţi binevenit! Haideţi să investigăm împreună anatomia biografică  a domniei voastre…

 

Dr. Constantin Ioniţescu: M-am născut la 1 octombrie 1945 în satul Ponoare din judeţul Gorj. Am absolvit Şcoala generală în localitatea natală, liceul în oraşul Videle, apoi am studiat la Facultatea de Medicină Generală din Bucureşti, din cadrul Institutului Medico-Militar „Carol Davila”. Am fost medic militar la Cărbuneşti, judeţul Gorj, apoi medic rezident, specialitatea oftalmologie, la Clinica Colţea din Bucureşti. Din 1976 şi până azi practic medicina la Spitalul Judeţean din Râmnicu Vâlcea, secţia oftalmologie.

 

MDP: Sînteţi medic şef al sectiei de oftalmologie, la Spitalul Judeţean de Urgenţă - Vâlcea. Aţi semnat peste treizeci de lucrări de specialitate, aţi efectuat multe stagii şi cursuri de perfecţionare, aveţi numeroase apariţii în presa locală şi naţională, iar profesia de medic vă subjugă onaorant şi onorabil. Cînd mai are vreme distinsul medic Constantin Ioniţescu să asculte cum plesnesc mugurii pe ram şi  cum creşte iarba?

 

Dr. Constantin Ioniţescu: Îmi place în mod deosebit natura, iubesc locurile natale, dealurile, văile şi munţii din apropiere. De la mine de-acasă se zăresc maiestuoşii munţi ai Parângului, cu Vârful Păpuşa, care domină zona ca un tată ceresc. Am o livadă cu meri, peri, vişini, nuci şi zarzări, chiar şi o mică porţiune de viţă de vie. La sfârşit de săptămână, alerg să văd cum cresc fructele, le îngrijesc pentru că toate sunt orânduite de Dumnezeu: fiecare soi de plantă sau floare de câmp, cu parfumul propriu, de neegalat, comoară pentru milioanele de albine ce se întrec să ne aducă rodul trudei lor şi dulceaţa naturii. Pământul se roteşte, făcând ca timpul să zboare pe nesimţite. Marea mea plăcere este să degust primul fruct al unui pom sădit de mine.

MDP: Reuşeşte un medic de talia personalităţii dumneavoastră să stabilească un echilibru perfect între experienţă şi lipsurile pe care le reclamă sistemul de sănătate românesc?

 

Dr. Constantin Ioniţescu: Da, cu răbdare, echilibru în toate şi multă experienţă.

 

MDP: Aşa cum există o cultură a medicinei, şi în cultură există medici-scriitori şi/sau publicişti. Ştiu că în perioada în care aţi activat la Spitalul Colţea, Bucureşti, aţi debutat în publicistica de specialitate...

 

Dr. Constantin Ioniţescu:  Sub îndrumarea regretatului profesor dr. Sandu Mihail, am învăţat alfabetul specialităţii pe care o practic, pornind de la consultarea pacientului, apoi  punerea diagnosticului şi mai cu seamă susţinerea şi încurajarea în exercitarea practicii chirurgicale, dar şi pe cel de învăţăcel în ale publicisticii de specialitate. Nu pot uita cum, împreună cu colega întru rezidenţiat, Rica Bogdan Murariu, am făcut echipă cu profesorul Sandu Mihail. Împreună mergeam la cinematograf, comentam diverse apariţii editoriale, literatură şi dramaturgie, dar ne şi bucuram de năstrusnicele bancuri ale vremii de atunci... făcând haz de necaz şi întrezărind viitorul.

 

MDP: Stimate domnule doctor,  cazuistica medicală vă recomandă ca pe un deschizător de drumuri în practicarea tehnicilor chirurgicale moderne în domeniul intervenţiilor de cataractă, glaucom, strabism, afecţiuni ale pleoapelor şi urgenţe oftalmologice. Se ştie că aţi  operat cu success, în premieră la Râmnicu Vâlcea, implantul de cristalin…

 

Dr. Constantin Ioniţescu: Cu riscul de a mă repeta, amintesc: sub îndrumarea profesorului Sandu Mihail am prins curaj şi am îndrăznit să mă avânt, să aprofundez chirurgia bolilor ochiului, pentru a fi în pas cu vremea şi cu noutăţile din domeniu. Astfel am abordat tehnica operatorie, obţinând rezultate din ce în ce mai performante, firesc, însoţite de emoţii puternice, asemănătoare primei întâlniri, când te întrebi: vine?, nu vine?, cum arată, ce va spune?, timp în care inima aleargă cu o sută de bătăi pe minut…

 

MDP: Ce anume v-a atras spre aceasta specializare a medicinei?

 

Dr. Constantin Ioniţescu: Oftalmologia este zâna bună a corpului uman. Prin ochi pătrund, pentru a fi transmise spre creier, computerul general al organismului uman, 90% din informaţii. După cum puteţi constata, cu ajutorul lor mă pot bucura, chiar astăzi, să scriu aceste rânduri.

 

MDP: Cine credeţi că se face vinovat de funcţionarea defectuoasă a unor domenii vitale (sănătate, învăţămînt, cultură)? Cine deformează exagerînd liniile existenţei umane?

 

Dr. Constantin Ioniţescu: Sincopele timpului ce pot fi regăsite în desfăşurarea evoluţiei societăţii umane, secondate, în mod nefericit de inabilităţile sau incompetenţele oamenilor cu putere de decizie.

 

MDP: De cîţiva ani buni sistemul românesc de sănătate  se tot clădeşte, se reclădeşte fără succes. Niciun diriguitor în domeniu nu se mai arată dispus să-şi îngroape în var şi piatră femeia, pentru ca sănătatea în România să nu mai constituie o piatră de încercare. Ce duh anarhic simte plăcerea să schimbe peste noapte ba pe Manole, ba pe Ana din zid?

 

Dr. Constantin Ioniţescu: Mentalitatea implantată după terminarea celei de-a doua conflagraţii mondiale şi perpetuată, înrădăcinată până la sfârşitul deceniului al nouălea al secolului trecut. Trecerea timpului va rezolva, cred, şi această situaţie.

 

MDP: Care va fi, în viziunea dumneavoastră, ca specialist, viitorul oftalmologiei? Va fi cumva ştirbită relaţia între practica medicală clasică şi cea modernă?

 

Dr. Constantin Ioniţescu: Sunt optimist. Practica medicală clasică se va îmbina, benefic, cu descoperirile ştiinţei şi tehnologiei de ultimă generaţie. În medicină, începutul înseamnă învăţătură, studiu individual având rolul său bine determminat şi, nu în ultimul rând, dorinţa de a face bine pacientului. Acesta trebuie să sufere cât mai puţin şi să plece împăcat cu gândul că starea lui de sănătate s-a îmbunătăţit după tratament, nu mai rău decât a venit.  Îmi aduc aminte de stimata doamnă prof. dr. Doina Tacorian, care în primele zile de stagiu la Clinica Colţea, mi-a spus: „Costică, dacă se prezintă la tine un bolnav care percepe lumina, ai grijă să i-o păstrezi, dacă nu poţi să îi dai mai multă vedere, pentru că, acea fărâmă de vedere, pentru bolnavul nevăzător, este o comoară nepreţuită”. Acest sfat părintesc mi l-a dat atunci când un băieţel, în vârstă de 12 ani s-a prezentat, în regim de urgenţă, la spital, având un singur ochi care mai funcţiona, şi acela defectuos, percepând doar lumina. Copilul se născuse cu vedere bună, însă la trei ani  a pierdut un ochi în urma unui traumatism. La vârsta de zece ani vederea celuilalt s-a deteriorat aproape complet şi consecinţă a complicaţiilor apărute, doar o brumă de vedere mai persista. Pentru el era însă o adevărată comoară; ştia când este zi, iar noaptea se orienta după lumina becurilor, putând ajunge la sala de mese ori la toaletă. La şcoală se orienta după numărul ferestrelor pe care le localiza... Pentru mine, sfatul mentorului mi-a fost călăuză dreaptă, de-a lungul întregii cariere.

 

MDP: Mi-aţi vorbit cu multă dragoste despre cărţile de poeme ale fiului dumneavostra, medicul Răzvan Constantin Ioniţescu - Gorj.  Sînteţi binevoitor să insistăm asupra acestui capitol?

 

Dr. Constantin Ioniţescu: Fiul meu, medic specialist în boli interne, doctorand în ştiinţe medicale, a publicat numeroase articole şi studii de specialitate, atât în ţară, cât şi cu prilejul unor congrese şi întruniri internaţionale, la care a participat: Londra, Paris, Copenhaga, Amsterdam, Genova.

 

MDP: Nu v-ar interesa  să vă implicaţi şi în domeniul învăţământului uni­ver­sitar ?

 

Dr. Constantin Ioniţescu: Nu, a trecut timpul…

 

MDP: Fără o falsă modestie, pe ce credeţi că se bazează succesele  şi recunoaşterea lor?

 

Dr. Constantin Ioniţescu: Numai pe rezultatul unei munci intense, perseverente şi pe harul dat de Dumnezeu.

 

MDP: Putem vorbi despre o criză a sistemului de sănătate sau despre un haos „suportabil” la acest moment?

 

Dr. Constantin Ioniţescu: Din nefericire, este adevărat. Sistemul de sănătate românesc nu se află în cele mai bune momente, însă cu multă răbdare, cu optimism şi cu încredere în viitor, situaţia actuală va putea fi depăşită.

 

MDP: Care este boala cronică a sistemului de sănătate românesc? Ce reclamă lipsurile din sistemul de sănătate ?

 

Dr. Constantin Ioniţescu: Pe de o parte, lipsa bunei organizări a sistemului,  pe de alta, proasta meteahnă de influenţă orientală, moştenită din veacurile trecute, de a “ciupi” tot timpul, câte ceva, din  bucata de “caşcaval”.  De altfel, obiceiul dăinuie şi în tagma diriguitorilor vremelnici ai ţării, în mediile de afaceri, în cultură, în educaţie, mass-media... nu-i nimic nou sub soare!

 

MDP: Vă rog, un exerciţiu de vizionarism. Cum va arăta chirurgia oftalmologică peste cincizeci sau o sută de ani, să zicem?

 

Dr. Constantin Ioniţescu: Firesc şi obligatoriu, “modernul” va face parte din cotidian. Excluzând maladiile genetice, am certitudinea că încet, încet, alfarea căilor propice de rezolvare eficientă, pentru fiecare caz în parte, va fi posibilă şi aplicabilă.

 

MDP: Dincolo de medicină, cine este OMUL Constantin Ioniţescu. Ce alte pasiuni fac obiectul interesului domniei sale?

 

Dr. Constantin Ioniţescu: Preferinţele mele sunt variate: istoria, literatura, rarele emisiuni documentare televizate, drumeţia şi călătoriile, atât cât timpul îmi permite (Israel, Egipt, Grecia, Turcia, Italia) şi, desigur, religia creştină, Muntele Athos făcând parte şi el, din pelerinajele la locurile sfinte. Am redescoperit Dobrogea noastră, cu vechile ei biserici de la Isaccea, mânăstirile: Cocoş, Cellic Dere, Niculiţel (unde au fost descoperite, întâmplător şi fascinant, moaştele martirilor Zoticos, Filipos, Camatos). Numele lor este scris într-o capelă din secolul IV, dovadă de netăgăduit a existenţei bisericii creştine pe teritoriul românesc.Trăind în secolul XXI, când totul se raportează ştiinţific, ne punem întrebarea existenţei lui Dumnezeu, a puterii Sale divine şi a miracolelor săvârşite în timp. Vizita la Muntele Athos, la mânăstirea Vatopedu, unde sunt păstrate nepreţuite valori ale creştinătăţii (brâul Maicii Domnului, moaşte de sfinţi şi craniul Sf. Ioan Gură de Aur, Patriarh al Constantinopolului, la sfârşitul veacului IV, cu urechea stângă integră). Medic fiind, mă întreb cum acea ureche a rămas neafectată de procesul descompunerii, timp de 1600 de ani? Oare nu Dumnezeu a  lăsat-o drept mărturie a puterii Sale divine asupra fiinţelor pământene?

 

MDP: Un mesaj pentru cititorii nostri?

 

Dr. Constantin Ioniţescu: Orice profesie aleasă se impune a fi practicată cu multă trudă şi dăruire, cu convingere şi cu pasiune. Numai astfel rezultatele vor da satisfacţia împlinirii, a mulţumirii de sine şi păstrarea echilibrului interior, atât de necesar nouă, oamenilor. 

 

Maria Diana Popescu

în dialog cu dr. Constantin Ioniţescu – 27 ale lui iunie, 2009, www.agero-stuttgart.de

 

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com