HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

Nutriţia corectă - cheia  sănătăţii noastre

 Interviu cu dr.Şerban Damian

 

Beatrice Cioba

 

„Lăsaţi mâncarea să vă fie medicament şi medicamentul să vă fie mâncarea,” a spus Hipocrate cu 24 de secole în urmă şi iată că astazi, mai mult ca oricând, mâncarea  a devenit foarte importantă pentru sănătate. O nutriţie sănătoasă împreună cu exerciţiile fizice, cu activitatea fizică, ne pot asigura o calitate mai bună a vieţii dar şi prelungirea semnificativă a ei.

 

Invitat al interviului de astăzi este dl.dr.Şerban Damian, nutriţionist sportiv în cadrul Centrului de Nutriţie Superfit, din Bucureşti, acreditat de Comitetul Internaţional Olimpic (CIO) şi unul dintre puţinii medici nutriţionişti din România care a înregistrat succese notabile în profesia sa, reuşind printre altele să aducă la o greutate normală persoane diagnosticate chiar şi cu obezitate morbidă.

 

Domnule doctor poate o persoană cu obiceiuri alimentare defectuoase, să îşi schimbe radical modul de viaţă la 40, 50 de ani, de exemplu, fără ca acest lucru să îi creeze frustrări, imposibilitatea de adaptare sau dezechilibre organice?

 

Poate şi trebuie să o facă. Vârsta nu este o piedică, ba aş putea spune, un avantaj, pentru că la 40-50 de ani se presupune că am ajuns la un grad suficient de mare de maturitate şi conştienţă a priorităţilor, astfel încăt să putem realiza că sănătatea este cel mai important aspect al vieţii noastre. Se spune că o persoană sănătoasă are 1000 de vise, în timp ce o persoană bolnavă nu are decât un singur vis. Acest lucru ar trebui să ne pună pe gânduri şi să acţionăm atât timp cât nu este prea târziu.

 

În privinţa alimentaţiei, frustrările apar doar atunci când nu sunt înţelese principiile de bază. O alimentaţie sănătoasă şi echilibrată nu înseamnă altceva decât moderaţie, în niciun caz restricţii absolute, pofte stăvilite şi interziceri drastice. O alimentaţie sănătoasă îţi dă libertatea să mănânci de toate, însă cu măsură. Nici vorbă de dezechilibre sau inacapacitate de adaptare, ba din contră, cei care trec de la o alimentaţie haotică, excesivă, defectuoasă, la una sănătoasă, se vor simţi foarte curând echilibraţi şi în armonie cu corpul lor şi cu capacităţile lor fizice.Aşadar, mesajul meu este că niciodată nu este prea târziu. Vârsta nu este o scuză.

 

Cum se face trecerea de la un mod de trai uşor nociv, la unul sănătos?

 

Există două posibilităţi: brusc sau treptat. Unii spun că e mai bine ca schimbările să se facă treptat, una câte una, să nu fie un „şoc” prea mare pentru organism şi pentru psihic. Eu nu sunt de acord. Schimbările se pot face doar atunci când omul conştientizează că face ceva greşit şi pleacă din interiorul lui dorinţa de a trece la un mod de viaţă sănătos. Iar această trecere este de obicei bruscă. E vorba de o decizie fermă, autoimpusă. Cei care nu conştientizează cu adevărat nu au şansa reală a schimbării şi nu o vor face nici brusc, nici treptat. Rolul nostru, al medicilor este de a-i face pe pacienţi să conştientizeze. Doar aşa le dăm şansa schimbării. Cu forţa nu merge. Degeaba îi „ordon” eu unui pacient să nu mai mănânce gras sau să bea alcool... Trebuie să îl ajut să înţeleagă şi să accepte schimbarea. Doar când va fi el convins că aşa trebuie, va reuşi să facă pasul.

 

Cam în cât timp organismul uman se obişnuieşte cu schimbarea stilului de viaţă si reuşeşte să asimileze noul ’’modus vivendi’’ drept o obişnuinţă?

 

După o lună „sămânţa” începe să „prindă” şi apar primele rădăcini. Însă acestea sunt foarte fragile şi pot să moară oricând sub influenţa nefastă a tentaţiilor şi a delăsării. Probabil că un termen realist ar fi de 4-5 luni, în funcţie de voinţa şi determinarea fiecăruia. Este foarte important ca în această perioadă pacientul să aibă contact cu medicul pentru a consolida noile obiceiuri de viaţă. De asemenea, este important să iasă dintr-un mediu nociv, care l-ar predispune la întoarcerea la stilul de viaţă anterior.

 

Sunt vitaminele şi suplimentele o necesitate zilnică pentru oricare dintre noi sau ele se iau în funcţie de carenţele existente.Mă gândesc aici la, suplimentele  gen Omega 3,Coenzima Q 1 şi altele foarte căutate pe piaţă?

 

În mod normal ele trebuiesc corelate cu starea pacientului. Adică nu ar trebui luate fără nicio logică. Ele sunt necesităţi zilnice, ni le luăm din alimente, însă atunci când vine vorba de suplimente nutritive se impune recomandarea unui medic.

 

Ce nu trebuie să lipsească din alimentaţia noastră zilnică?

 

Sunt foarte multe lucruri pe care ar trebui să le încludem în alimentaţia de zi cu zi. Evident, apa este cel mai important element, iar lipsa lui solicită cel mai intens organismul. În privinţa alimentelor, fructele şi legumele reprezintă o necesitate zilnică, nu neapărat din perspectiva energiei pe care ne-o furnizează, ci mai ales pentru microelementele nutritive, absolut esenţiale pentru menţinerea stării de sănătate. De mare importanţă sunt şi cerealele şi derivatele, lactatele şi acizii graşi esenţiali (seminţe, peşte, uleiuri vegetale).

 

Care sunt principalii noştri duşmani” alimentari pe care desigur, e de dorit să îi evităm?

 

Alimentele „moderne”, excesiv procesate, aditivate, colorate, aromate, chimizate, care nu mai păstrează aproape nimic din calităţile materiilor prime de bază şi nu mai au aproape nicio legatură cu natura şi naturalul, acestea reprezintă un duşman redutabil.

În altă ordine de idei, alimentele cu densitate energetică mare, însă cu densitate nutriţională redusă – adică alimente care aduc foarte multă energie pe unitatea de măsură, însă în acelaşi timp, nu oferă organismului aproape nimic util. Aici am putea aminti dulciurile concentrate, sucurile artificiale, grăsimile fabricate industrial. Mâncarea de tip fastfood este şi ea un duşman, deoarece are concentraţie energetică foarte crescută şi e preparată prin metode care pot

da naştere la compuşi nocivi pentru sănătate.

 

Graţie reclamelor care abundă în mass-media dar şi a gustului atrăgător pe care unele produse îl au, tentaţia unei mâncări gen fast-food sau a unei băuturi acidulate poate fi greu de înlăturat, brusc şi pentru totdeauna... Există şi o aşa zisă cale de mijloc.Se permit şi mici excepţii?

 

E clar ca nici mâncarea fastfood, nici sucurile carbogazoase nu reprezintă o alegere bună pentru sănătate, însă un consum ocazional nu omoară pe nimeni. N-aş vrea să sune ca o recomandare, ci ca o excepţie. Putem să trăim mult mai bine fără aceste preparate ale vremurilor noastre, însă dacă nu puteţi rezista tentaţiei, atunci consumaţi, însă cât se poate de rar. Cu puţină imaginaţie putem găsi alternative sănătoase şi la fel de atrăgătoare ca gust. Dacă ajungi să înţelegi că ceea ce mănânci îţi poate face mult rău, sunt convins că decizia de a renunţa vine de la sine, iar tentaţia dispare.

 

Aţi reuşit performanţa de a aduce la o greutate normală persoane care aveau peste 100 de kg... În ce credeţi ca ar costa succesul dietelor oferite de dvs.?

 

Eu întotdeauna spun că aceste victorii sunt ale pacienţilor şi doar în mică măsură ale mele. Eu sunt la fel ca antrenorul de pe marginea terenului; nu pot să intru pe teren să joc în locul pacientului. Dacă acesta înţelege regulile jocului, le respectă şi le aplică consecvent, nu are cum să nu reuşească. Dacă însă caută scurtături... va da de drumuri înfundate.

 

Nu îmi place să se spună că dau „diete”. Eu conduc programe de scădere în greutate. Este o abordare multifactorială, în care alimentaţia este completată de sport şi psihoterapie. Regimurile alimentare pe care le prescriu sunt alcătuite pe baza tuturor elementelor pe care le aflu de la pacient la prima consultaţie, care are rol de evaluare. În funcţie de toate particularităţile acestuia, îi alcătuiesc câteva scheme de regim, de la care porneşte colaborarea. Apoi îl învăţ să le aplice şi să le diversifice. Îl provoc să gândească şi să se preocupe. Dacă aşteaptă totul mură-n-gură, atunci a greşit medicul. Unii aşteaptă de la mine genul de „dietă pe zile”, în care i se spune fix ce trebuie să mănânce timp de 7-10 zile. Este o prostie. Pacientul nu învaţă absolut nimic aşa.

 

Câte kg. este normal şi indicat să se piardă pe lună?

 

Depinde destul de mult de greutatea de la care se porneşte. Persoanele cu exces ponderal foarte mare pot sa piardă în prima lună chiar 7-8 kg, iar in primele două luni 10-12 kg sau chiar mai mult, fără ca acest lucru să le pună în pericol organismul.Ca medie, o scădere rezonabilă este de 3-5 kg pe lună, iar această scădere trebuie să fie preponderent din stratul adipos.

 

Care este rostul controalelor medicale la medicul nutriţionist, după începerea curei de slăbire?

 

Controalele sunt foarte importante din mai multe puncte de vedere. În primul rând pentru că se face o evaluare reală a evoluţiei pacientului. Cântarul nu este singurul reper într-un program de scădere în greutate. Nu este important doar să scadă greutatea, ci să se vadă din ce segement se întâmplă acest lucru – grăsime sau masă musculară? Apoi, evoluţie înseamnă implementarea cu adevărat a principiilor alimentaţiei sănătoase. E posibil ca unii pacienţi să se înfometeze din dorinţa de a scădea mai rapid. Aceasta este o practică păguboasă, pentru că forţează organismul să se protejeze şi să reducă rata metabolismului bazal („arderile”).

 

Pacienţii mei sunt instruiţi să ţină un jurnal al alimentaţiei, care este analizat la fiecare consultaţie. Reprezintă „oglinda” zilelor trecute între consultaţii. Nu ne putem baza doar pe vorbe. Uneori pacienţii „uită” de momentele când trişează, însă acestea contează în economia generală a programului de scădere în greutate. Pentru mulţi pacienţi, vizitele periodice pe care mi le fac reprezintă repere clare în timp, care îi motivează să se ţină de treabă. Mulţi îmi spun la prima consultaţie că au nevoie de cineva care să îi controleze, de care să le fie jenă sau „frică”. Eu le propun un parteneriat, o colaborare, în niciun caz o relaţie de subordonare. În privinţa modificărilor comportamentale, eu cred că biciul nu funcţionează la fel de eficient ca vorba bună şi înţelegerea.

 

Ştiu ca toate dietele dvs. sunt insoţite de recomandarea de a face mişcare... Cum poate reuşi un astfel de lucru, de exemplu să pedaleze o jumătate de oră în continuu, o persoană care până în acel moment a fost 100% sedentară?

 

Nimeni nu îi cere să pedaleze sau să alerge 30 de minute continuu. Se începe treptat, cu pauze de odihnă, la o intensitate redusă. Important este să cumuleze 30 de minute de efort, chiar dacă face 30 de pauze. Partea bună este că în scurt timp pacientul supraponderal va ajunge la nişte performanţe care îl vor uimi şi pe el şi îi vor da încredere în sine. Să ajungi să alergi continuu 30 de minute, când în urmă cu 1 lună abia puteai alerga uşor 3 minute este o mare bilă albă pentru încredere. Efortul fizic este de mare ajutor în programele de scădere în greutate, pentru că permit regimuri alimentare mai relaxate, ajută la menţinerea masei musculare, îmbunătăţesc performanţele fizice şi psihice.

 

Sunteţi alergător de maraton şi preşedinte al celui mai mare club de alergatori din România – Ro Club Maraton. Consideraţi că românii fac suficientă mişcare?

 

Din păcate, nu. Suntem în topul ţărilor în ceea ce priveşte sedentarismul şi obezitatea. Dar ca şi în alte ţări, un anumit segment al populaţiei a înţeles necesitatea activităţii fizice, iar acest lucru se reflectă în numărul tot mai mare de persoane care aleargă în parcuri sau merg la săli de fitness, precum şi în numărul în creştere a concursurilor de alergare şi ciclism pentru amatori. Eu am înfiinţat Ro Club Maraton în 2008. La început eram 14 oameni, iar acum suntem peste 200. Ne bucurăm să fim unul dintre cei mai importanţi promotori ai unui stil de viaţă sănătos şi activ din România.

 

Care este părerea dvs. despre pastilele minune care tot apar pe piaţă şi promit slăbiri spectaculoase şi în timp record?

 

Sunt niste escrocherii pentru oameni creduli sau disperaţi. Din păcate sunt şi periculoase – unele dintre ele pentru că au in compoziţie substanţe dubioase şi toate pentru că rapesc pacienţilor şansa de a urma o abordare corectă. Cu cât se întârzie mai mult momentul începerii unei terapii corecte, cu atât şansele de reuşită sunt mai reduse. În plus, variaţiile de greutate, aşa numitul efect „yo-yo” nu face altceva decât să distrugă compoziţia corporală, deoarece de fiecare dată când slăbim pierdem atât grăsime, cât şi masă musculară şi de câte ori ne îngrăşăm, adăugăm doar grăsime. În timp, asta înseamnă creşterea procentuală a grăsimii în organism.

 

O altă problemă la modă este alimentaţia bio... Preţurile ridicate o recomandă drept un aliat al nutriţiei sănătoase sau este doar un “trend“?

 

Este un trend, dar nu un moft. Alimentaţia bio are avantajul de a fi mai „curată” decât cea obişnuită, în sensul că se controlează strict nivelul de contaminanţi şi nivelul substanţelor artificiale, adăugate în mod voluntar. O mâncare curată este un aliat pentru sănătate. Este o încercare de întoarcere la alimentaţia strămoşilor noştri, pe vremea când nu exista poluare şi procesare chimică a hranei. Din păcate, e destul de complicat şi costisitor să mănânci „bio”.

 

Multe persoane, vedete internationale chiar, au adoptat stilul vegetarian. Îl consideraţi benefic pentru sănătate?

 

Regimul vegetarian este o opţiune personală. Nu există o dovadă clară că un astfel de regim este mai bun decât cel obişnuit. Trebuie să fim conştienţi că oamenii sunt fiinţe omnivore şi asta se întâmplă de zeci de mii de ani. Este de preferat ca baza alimentaţiei noastre să fie alcătuită din alimente de origine vegetală, însă eu nu am convingerea că un regim vegetarian este cea mai bună soluţie pentru sănătate.

 

Beatrice Cioba

TVR

 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com