HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

 

Interviu cu

DOCTOR ÎN ISTORIE, VASILE NOVAC

Dialoguri privilegiate

 Diana Popescu, Agero

 

MDP: Stimate domnule Vasile Novac, Informaţia cu caracter istoric naţional de toate gradele, care circulă astăzi, satisface în mare măsură nevoia de cunoaştere a adevărului istoric?

 

Dr. Vasile Novac: Aş zice că da. Lăsând la o parte sintezele de Istoria Românilor ale lui Alexandru D. Xenopol, în douăsprezece volume şi ale lui N. Iorga, în zece volume, în anul 1964, Academia Română a editat patru volume, care s-au oprit, din nefericire, la Războiul de Independenţă, dar în ultima vreme, tot Academia Română a publicat, până în prezent, opt volume care se opresc la anul 1940, dar acţiunea este în derulare. Pentru popularizare, adică pentru marele public, au apărut în ultima vreme o serie de lucrări, din care amintim doar „O istorie sinceră a poporului român”, a lui Florin Constantiniu. Se continuă publicarea a numeroase izvoare istorice. Poate, dacă ar fi mai multe fonduri, ritmul editării acestor documente ar putea fi mai alert. Afară de meritele majore ale Academiei Române în editarea de tratate şi documente de importanţă naţională, i-am putea reproşa că nu este destul de incisivă cu guvernanţii, fie pentru a obţine mai mulţi bani, fie să ceară restituirea uriaşei averi pe care a avut-o până la confiscarea ei de către comunişti, cu care ar putea să desfăşoare o activitate ştiinţifică şi publicistă mult mai bogată.

 

MDP: Observatorii străini cred că după atîţia ani de altfel de regim, ţesutul social al poporului român este atît de vătămat, încît are nevoie de generaţii, ca să se refacă…

 

Dr. Vasile Novac:  Cred c-aţi vrut să spuneţi 45 de ani, dacă v-aţi referit la perioada comunistă. De când omenirea a intrat în epoca civilizaţiei, fie că e vorba de antichitate, de evul mediu sau de perioada modernă sau cum clasifica istoriografia marxistă epocile istorice: sclavagism, feudalism, capitalism, esenţa acestor civilizaţii a fost proprietatea privată. Comunismul a desfiinţat această proprietate, atât la sate, cât şi la oraşe şi, în consecinţă, au dispărut vechile structuri sociale. Reapariţia proprietăţii private va duce, în mod firesc, la apariţia a noi structuri sociale bazate pe această structură economică. Noua structură socială este, deci, în refacere, şi ea se va dezvolta paralel cu proprietatea privată. Nu cred că este nevoie să aşteptăm câteva generaţii. Viitorul ne poate oferi şi surprize. Oricum, ţărănimea nu va mai fi şi nici nu este bine să fie ceea ce a fost în trecut. Satul va rămâne, dar va fi modernizat.

 

MDP: Stimate domnule Vasile Novac, cu ce problematici se confruntă România în istoria prezentului?

 

Dr. Vasile Novac: Nu se poate vorbi de o istorie a prezentului, înţelegând prin prezent ultimii 30 de ani, deoarece conform Legii Arhivelor, cercetătorii n-au dreptul să studieze documentele din această perioadă. Dacă mai adăugăm câţiva ani necesari pentru arhivişti, să pregătească dosarele pentru studiu, câţiva ani pentru cercetarea şi editarea unor volume de documente, şi câţiva ani pentru alcătuirea studiilor şi cărţilor, este foarte probabil să cunoaştem istoria ultimilor ani doar peste o jumătate de secol. Dacă vă referiţi, însă, la impasurile prezentului, ele nu sunt cu nimic mai deosebite de cele din trecut. Din păcate, pentru ţara noastră, astăzi, ea pătimeşte de pe urma rupturilor teritoriale din anul 1940, din care n-a recuperat decât Ardealul de Nord. Altă chestiune dureroasă pentru noi este că după decembrie 1989 n-am profitat pentru a ne recăpăta o adevărată libertate şi democraţie. Cei mai mulţi au înţeles libertatea de a fura, de a jefui pe confraţii lor, de a profita de situaţia de demnitar numai în folos propriu şi n-au înţeles ce practicau unii dintre înaintaşii noştri, mai ales din secolul al XIX-lea şi prima parte a secolului trecut, care-şi sacrificau uneori propriile privilegii, pentru a sluji poporul. Ei credeau că sunt datori a lucra pentru ţară, nu pentru a o jefui.

 

MDP:  Dincolo de controverse şi prejudecăţi, unde, în ce cadre, aţi aşeza ziua de 23 august astăzi?

 

Dr. Vasile Novac: Ziua de 23 august 1944 trebuie tratată doar de către istorici, în raport cu adevărul istoric. Din păcate, foarte mulţi vorbesc despre ea în raport cu anumite afinităţi sau prejudecăţi politice. Pentru acel moment, acţiunea de la 23 august iniţiată de regele Mihai I, dar pregătită, din punct de vedere militar, din anul 1943, de către generalul Aldea, (care l-a întrebat pe generalul Iosif Teodorescu, comandantul militar al Capitalei, care va fi atitudinea sa şi a trupelor ce le comandă într-un eventual conflict între Rege şi Mareşal; acesta i-a răspuns că va fi de partea Suveranului), a fost necesară pentru salvarea ţării de la un dezastru militar. Pe această bază, în consens cu principalele partide politice: P.N.Ţ., P.N.L., P.S.D. şi P.C.R., Regele a hotărât încheierea războiului cu aliaţii de către Ioan Antonescu şi, în caz de refuz, arestarea acestuia şi formarea unui nou guvern, care să înceteze ostilităţile împotriva Aliaţilor. Ceea ce uită unii comentatori ai actului de la 23 august, care aduc în discuţii chestiuni de foarte scurtă durată, este faptul că Aliaţii deciseseră ca soarta României, ca şi a altor ţări din sfera de influenţă germană, să fie capitularea necondiţionată. Orice atitudine politică ar fi avut Regele sau şefii partidelor politice, indiferent de încercările acestora de a trata cu Anglia şi cu S.U.A., aceştia stabiliseră că ţara noastră va intra în zona de influenţă şi ocupaţie sovietică. De altfel, începând din august 1944, aşa-zişii Aliaţi, la Bucureşti, se reduceau la reprezentantul Uniunii Sovietice. Istoricii marxişti români considerau actul de la 23 august ca fiind înfăptuit în primul rând de Partidul Comunist Român, care avea atunci circa 1000 de membri şi nu era cunoscut, şi ca începutul Revoluţiei Populare, cu două etape: una de la 23 august 1944 la 30 decembrie 1947 - zisă etapa desăvârşirii Revoluţiei Burghezo-Democratice -; alta, începând cu 30 decembrie 1947 - etapa Revoluţiei şi construcţiei Socialiste. În fond, de la 23 august 1944, a început epoca ocupaţiei sovietice, care şi-a impus propriul sistem politic şi care a trecut imediat la distrugerea întregii civilizaţii româneşti, începând cu lichidarea elitelor: politice, militare, eclesiastice, economice, cultural-ştiinţifice etc. Alături de aceste elite, închisorile comuniste cu cel mai draconic sistem de tortură au fost pline şi cu foarte mulţi muncitori şi ţărani, în numele cărora comuniştii îşi instalaseră dictatura.

       

MDP:  Ce ne puteţi spune despre restituirea unor importante valori istorice naţionale?

 

Dr. Vasile Novac: În tratatele sau lucrările de istorie, cu puţine excepţii, s-a spus de foarte multe ori adevărul. Principala falsificare se făcea prin omitere. Erau anumite subiecte pe care nu avea nimeni voie să le cerceteze şi, mai cu seamă, să le publice. Vom cita doar câteva: Monarhia Română, Basarabia şi Bucovina, oameni politici români moderni care au fost în conflict sau lichidaţi de comunişti, ca liberalii, în frunte cu Brătienii sau naţional-ţărăniştii, în frunte cu Iuliu Maniu şi Ion Mihalache, lichidaţi în închisorile comuniste. Despre legionari se putea vorbi doar anatemizându-i. În ultima vreme, se poate vorbi deschis despre orice subiect de natură politică, economică, culturală; se poate publica orice despre aceste valori naţionale, fie politicieni, militari, oameni de ştiinţă, scriitori, care-au fost în ţară, în închisori sau în exil. Personal, cunosc câteva reviste, din care citez doar două: „Arhivele Totalitarismului” şi „Memoria gândirii arestate”, care tratează numai despre foştii deţinuţi politici sau despre luptătorii din munţi cu arma-n mână împotriva comunismului şi ocupaţiei sovietice.

 

MDP: Să vorbim, vă rog, despre activitatea de cercetare şi despre  lucrările pe care le-aţi scris.

 

Dr. Vasile Novac: Activitatea mea de cercetare ştiinţifică a fost subordonată profilului şi nevoilor instituţiilor în care am lucrat, şi mai ales muzeelor din Goleşti şi din Piteşti, la care am slujit mai multă vreme. La Goleşti, m-am ocupat de istoria familiei Golescu şi a relaţiilor acesteia cu alte personalităţi ale vremii, cum ar fi: Brătienii, Ion Ghica, Ioan Bălăceanu, Cristian Tell, generalul Gheorghe Magheru etc., precum şi despre aspecte istorice şi etnografice legate de viticultura şi pomicultura din România. La Piteşti - profitând de existenţa Arhivelor Istorice Militare Române în municipiul nostru - am făcut o evidenţă a tuturor ofiţerilor activi ai armatei române născuţi în fostele judeţe Argeş şi Muscel şi am publicat două volume despre generalii născuţi în Câmpulung şi alte două volume despre generalii născuţi în Piteşti. Alte cărţi publicate până la ora actuală: „File din istoria Argeşului” şi „Mari personalităţi argeşene”. Am mai publicat studii şi articole despre lupta partizanilor împotriva comunismului sau despre diferite aspecte ale vieţii economico-social-politice şi culturale din Argeşul secolului al XIX-lea şi al XX-lea.

 

MDP: Ce nu s-a spus şi consideraţi că în această libertate atît de mult trîmbiţată trebuie să se ştie?

 

Dr. Vasile Novac:  La noi, libertatea cuvântului s-a dovedit a fi fost, în ultima vreme, nemărginită. Nu de libertatea cuvântului ne putem plânge. Toţi cei care au avut putinţă şi-au editat reviste sau ziare, au format posturi de televiziune, unde şi-au expus părerile sau şi-au apărat interesele. Probabil că sunt mulţi care nu pot beneficia de aceste posibilităţi. Cred că cel mai grav lucru este că noi vorbim prea mult şi realizăm prea puţin. Atât în fotbal, ca şi în politică, se discută prea mult. Să luăm exemplul fotbalului. Ne bucurăm să urmărim un meci de fotbal de circa două ceasuri, dar ni se pare puţin relevant şi interesant să asistăm la câteva ore de discuţii televizate, unde interesează dacă un oarecare jucător a fost sau nu într-o poziţie neregulamentară. Discuţiile nesfârşite despre fotbal sau politică ar putea fi restrânse în favoarea unor emisiuni cu caracter cultural.

 

MDP:  Cum vedeţi România printre imagini ale viitorului? Poate fi vorba despre o Românie în hotarele vechi?

 

Dr. Vasile Novac: Sunt foarte optimist în privinţa viitorului României, având în vedere că, mai ales după intrarea în U. E., conducătorii noştri vor fi siliţi să acţioneze conform normelor europene, iar producătorii de bunuri materiale vor trebui să se modernizeze, să acţioneze conform cerinţelor europene sau să-şi găsească altceva de lucru. La a doua parte a întrebării, pot să sper că da. Acum câteva decenii, când mi s-a pus această întrebare, am răspuns că Basarabia va fi a noastră, când Ucraina va fi independentă. Ucraina a fost independentă, dar Basarabia n-a fost a noastră, fiindcă nici românii din dreapta Prutului, nici cei din stânga Prutului n-au cerut-o la timpul potrivit. S-a pierdut un moment politic important, după dizolvarea U.R.S.S-ului, când Estonia, Letonia şi Lituania au devenit independente pentru că au vrut-o şi au cerut-o, şi nimeni nu le-a împiedecat. După denunţarea tratatului Ribbentrop-Molotov, preşedintele Ion Iliescu, în loc să ceară alipirea Basarabiei la România, s-a grăbit să meargă la Moscova şi să încheie un tratat „de bună vecinătate”, ceea ce însemna cedarea Basarabiei, fiindcă graniţa atunci era pe Prut. Acest lucru n-a îndrăznit să se facă nici la capitularea necondiţionată din 1944, când tratatul s-a numit „de prietenie şi asistenţă mutuală”. Sperăm ca ocazia să se ivească mai curând şi să ştim s-o folosim.

 

MDP:  Ce nu este relevant şi trebuie înlăturat din istoria prezentului?

 

Dr. Vasile Novac:  Avem nevoie de oameni cinstiţi, harnici, demni, serioşi şi cu dragoste de semeni. Trebuie să renunţăm la: minciună, lene, corupţie, invidie, mândrie şi să ne apucăm de treabă, văzându-ne lungul nasului, renunţând la fudulie.

 

MDP:  La ce lucraţi în acest moment şi ce proiecte cu bătaie imediată aveţi?

 

Dr. Vasile Novac: Pregătesc, în colaborare, două volume despre ofiţerii activi ai Armatei Române născuţi în Argeş şi am sub tipar, în speranţa ca la sfârşitul acestui an sau în primul trimestru al celui viitor, să-mi apară două cărţi: „Biserica Mavrodolul”, în colaborare, şi „Generali Argeşeni”.

 

Maria Diana Popescu

în dialog cu Vasile Novac, doctor în istorie, cercetător, profesor universitar la Universitatea din Piteşti, Facultatea de Istorie

www.agero-stuttgart.de

 

 Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com