Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

INTERVIU CU EMIL LOTEANU

„UN FATALIST CU DESTINUL SOLDATULUI

CARE E PĂRĂSIT ÎN TRANŞEE”

 

Igor URSENCO, Basarabia

Grafica de Roca (Agero)

 

 

Excerpte dintr-un interviu inedit cu regizorul, actorul şi scriitorul Emil Loteanu (ultima înregistrare documentată înaintea dispariţiei sale fizice)

 

 

Întîmplarea a vrut să ne cunoaştem la una din manifestaţiile culturale din cadrul Festivalui internaţional de dansuri evreieşti, pe cînd colectam materiale pentru numărul de căpătîi al ziarului „Juventus”. A acceptat imediat să îmi vorbească, incitîndu-mă la discuţie cu un zîmbet copleşitor. Obrazul proaspăt ras, doldora cîndva de cei doi favoriţi familiari, acum argintii. M-a izbit acest detaliu nesemnificativ, dar care ţinea de aura mitologică pe care o exercita asupra tinerilor condeieri. Şi a  doua remarcă, diferită de atmosfera grotescă hollywood-iană. Nu era însoţit de umbra vreunui bodyguard. Singur. În sacou şi cu binecunoscuta basma înflorată la butonieră. Am convenit pentru o discuţie ulterioară.

 

„Cui îi este dat să trăiască – atunci să trăiască...”

 

Igor URSENCO: Maestre Emil Loteanu, pentru început vreau să vă mulţumesc pentru faptul că aţi găsit timp să ne întreţinem. Am înţeles că „agenda de lucru” vă este destul de încărcată...

 

Emil LOTEANU: Aşa este. Acum vin chiar de la Radio Moldova, unde am imprimat o serie de emisiuni-memorii despre tinereţea mea, inclusiv „perioada de aur”, pe când activam alături de generaţia mea şi conlucram cu „Tineretul Moldovei”. Ţin minte că avea un tiraj uriaş pe vremea aceea şi se vindea ca pîinea caldă. Agenda electorală mă face mai încărcat ca în tot restul vieţii…

 

Igor URSENCO: Aţi adus vorba despre tinereţe şi vă propun să menţinem firele amintirii la trap mărunt, galopul încă urmează să-l înfăptuim... Generaţiile anterioare şi-au luminat tinereţea şi gustul artistic, odată întîlniţi în faţa ecranului cu eroii neordinari ai regizorului Loteanu. O ţară întreagă, ex-sovietică, şi-a văzut rostul iniţial (nu mi-e frică de exagerare!) în filmele parabole line de tâlc, care după mine rămân un model neîntrecut de poeme lirice animate. Dacă am face o „ochire retrospectivă”, vorba clasicului Negruzzi, asupra acestor filme, care mai este şansa lor la 1996? Şi nu vreau să citez aici „O şatră urcă în cer” în favoarea „Poienelor roşii”, să zicem, sau „Barbu Lăutaru” în detrimentul „Luceafărului”...

 

Emil LOTEANU: Fiecare spectator e format de o anumită modalitate de receptare. Ochii lui văd doar ceea ce e deprins să vadă. Iar aceasta este contribuţia regizorului! Din păcate nu avem nici cantitate, nici calitate. În acest sens, lucrurile stau foarte prost, pentru că industria cinematografică din Moldova e distrusă...

 

Igor URSENCO: Vă referiţi la activitatea concernului „Moldova film”?

 

Emil LOTEANU: „Cui îi este sortit să moară – să moară. Cui îi este dat să trăiască – atunci să trăiască..”

 

„Toată speranţa – la cei din ştreang!”

 

Igor URSENCO: În „Găoacea”, ultimul film al dumneavoastră turnat la Chişinău, realitatea social-economică ţine ţine de o lume aproape dostoievskiană?

 

Emil LOTEANU: E o peliculă poetică, de fapt o dramă contemporană, ce culminează cu distugerea şi martirajul unei întregi epoci, a unei societăţi întregi cu tot cu eroii ei... E un film făcut pe banii împrumutaţi de la bancă, statul nu a alocat nimic...

 

Igor URSENCO: Şi, desigur, nu pot să nu vă întreb despre faptul dacă aţi prins pulsul unei pelicule noi...

 

Emil LOTEANU: Tot din lipsa banilor stă nerealizat un film pe care l-am întitulat „Toată speranţa la cei din ştreang”...

 

Igor URSENCO: Á propós de cinematografie. Intenţionăm să avem în paginile ziarului nostru o rubrică permanentă. Putem miza, în acest sens, pe sprijinul dumneavoastră?

 

Emil LOTEANU: Cu plăcere vă voi răspunde la orice ofertă concretă. Mai ales că formaţi o echipă tinerească...

 

Igor URSENCO: Şi fiindcă tot suntem ancoraţi la capitolul artă, se cade să menţionăm şi activitatea dumneavoastră în domeniul literaturii: mă refer la poezie şi ublicistică. Ba mai mult. E o convingere fermă a mea că istoria literaturii va reţine şi numele poetului Emil Loteanu. Nu ţin neapărat să exemplific, dar nu pot să nu pomenesc textul liric impresionant dedicat lui Garcia Lorca ori eseul poetic „Crâmpeie de dragoste” scris cu har, dar mai ales cu comprehensiunea destinului eminescian. În anii de la urmă n-a mai apărut nimic semnat de pana maestrului Loteanu...

 

Emil LOTEANU: Mă bucur mult că v-a plăcut poezia. Eram pe cale să şi o uit... Cum să vă spun? Poezia e o împărtăşire intimă, legată de un anume moment al vieţii. Eseul, în schimb, a rezultat din truda mea asupra „Luceafărului” (e vorba desre filmul omonim - n.a.), cînd am fost nevoit să citesc mii de pagini entru a mă documenta şi pătrunde sorţii Marelui Poet... Într-adevăr, n-am mai publicat timp îndelungat, dar poeziile ce continui să le scriu le citesc doar unui cerc restrâns... Cum ar fi un vin vechi, pe care îl bei cu prietenii. Sper să le adun, cândva, între coperţile unei cărţi mai voluminoase...

 

Primul decret în calitate de preşedinte al statului...

 

Igor URSENCO: Să îngăduim puţin şi la o latură necunoscută din activitatea dumneavoastră: veţi candida la postul de Preşedinte al Republicii Moldova. Dar aici se strecoară o capcană. După mine, activitatea lui Nicolae Manolescu-politicianul a sabotat pe nedrept activitatea lui... Nicolae Manolescu-politicianul... La fel, nu-l pot vedea – şi nici un argument artistic nu mă poate convinge – în calitate de preşedinte peruvian pe un Mario Vargas Llosa... Ce v-a făcut să recurgeţi la o asemenea decizie? Căci, de altfel, notorietatea nu v-a ocolit...

 

Emil LOTEANU: A ţîşnit din mine protestul! Ajunge halul de mizerie în care trăim! Ajunge jocul politic pe care îl fac guvernanţii acestui petec de pămînt! Ajunge cât au stat la putere..!

 

În ceea ce priveşte funcţia de Preşedinte a unui stat, domnul meu, dă-mi voie să nu fiu de acord... Actorul Ronald Reagan a făcut o cotitură radicală în politica Statelor Unite ale Americii, iar actualul preşedinte polon a fost, din cîte ştiu, redactor-şef la unul din cele mai citite ziare de acolo...

 

Igor URSENCO: Credeţi că aveţi şanse egale în faţa celorlalţi pretendenţi la înaltul post?

 

Emil LOTEANU: Sunt un fatalist. Am destinul soldatului care e părăsit în tranşee... Dar mă călăuzeşte o regulă. Citez după Socrate: „Un singur om poate salva lumea, şi acesta eşti tu...”. Voi lupta oricît de mici imi sînt şansele...

 

Igor URSENCO: Să admitem că circumstanţele vor fi de asemenea natura, încât va trebui să cedaţi. Aţi face-o în favoarea altui candidat?

 

Emil LOTEANU: Nu am de gând!

 

Igor URSENCO: Care ar fi primul decret al lui Emil Loteanu în calitate de Preşedinte al Statului?

 

Emil LOTEANU: Decretul cu privire la acoperirea salariilor şi pensiilor... Şi aş mai zice: „Mame şi taţi, bunicuţe şi bunei, iertaţi-ne, dacă puteţi, ticăloşia faţă de voi, cei care ne-aţi dat viaţă şi ne-aţi crescut... Iertaţi-ne că v-am lăsat să căutaţi, prin bălării, prazul şi oul de raţă sălbatică...”

 

Igor URSENCO: Puţini se pot lăuda cu o activitate atît de complexă, dar – să apelăm la efectele paronomaziei – omeneşte ar fi să vă încrînceneze vreun complex uman...

 

Emil LOTEANU: Ştiţi dictonul latin: „Sunt om...

 

Igor URSENCO: şi nimic omenesc nu mi-e străin...”

 

Emil LOTEANU: Timpul care trece prea repede - iată complexul meu...

 

Igor URSENCO: La finele discuţiei puteţi veni cu o doleanţă sau un mesaj pentru membrii echipei noastre...

 

Emil LOTEANU: Vă doresc să trăiţi din dragoste şi din adevăr, dar să fiţi şi clănţoşi, în sensul bun al cuvîntului. Aş vrea să văd un „Juventus”  cu spirit critic, aidoma unui mânz nedresat...

 

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------

 

Notă: Consiliul administrativ-economic, secondat de cenzura ideologico-politică, au considerat interviul de mai sus ca fiind subversiv, astfel că primul număr (24 august 1996) al ziarului „Juventus”  – la care urma să fiu redactor-şef – a fost şi ultimul. Reproducere după ziarul „Juventus”, nr. 1, 24 august 1996, pag. 3

 

Comentarii de la cititori

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com