Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

Interviu cu Emil MANU (2)

Din volumul de interviuri - Mărturii dintre milenii

 

Angela Baciu-Moise

 

 

MOTO:

 

Din revistele româneşti am putut observa că prezenţa românească peste hotare este slab prezentată în coloanele de critică şi istorie literară...”

 „Eu fac parte din generaţia pe care am numit-o într-o lucrare monografică Generaţia Războiului şi pe care alţi colegi o numesc Generaţie Pierdută. E vorba de Generaţia scriitorilor care au debutat în timpul sau imediat după cel de-al doilea război mondial şi a cărei evoluţie a fost strangulată anormal de epoca comunistă...”

„Unii au fost pe front, alţii în lagăre şi închisori, alţii n-au fost decât prizonierii propriei lor conştiinţe, condamnată la tăcere...”

„ Fluxul istoric al curgerii literaturii devine normal prin reintegrarea acestei generaţii într-un circuit continuu al sensibilităţii româneşti contemporane...”

 

 

              Domnule Emil Manu, aţi împlinit 80 de ani! Doresc să vă urez din tot sufletul „La mulţi ani!”, atât din partea mea, cât şi din partea colectivului Revistei „Porto-Franco”, multă sănătate şi să aveţi putere de a scrie tot ceea ce v-aţi propus.

 

Vă mulţumesc pentru întrebare şi pentru urarea ce mi-o adresaţi D-na Angela Baciu.

 Vă mărturisesc că la această vârstă seniorială, la care nu credeam că o să ajung, după atâtea necazuri (ani de detenţie, de cenzură comunistă şi de persecuţiile aderente etc.), mă simt gata, în fiecare dimineaţă să mă aşez la birou şi să scriu zilnic câteva pagini, cel puţin. Deşi sufăr de o boală incurabilă care mă ţine legat de un fotoliu şi obligat să nu ies din casă decât în cârje şi însoţit (suferind de boala lui Parkinson), singurul medicament care mă menţine în activitate este scrisul.

Prin tot ce scriu (memorii, comentarii la cărţile pe care le citesc acum, uneori poezii) mă simt contemporan cu scriitorii tineri care mă vizitează, aducându-mi autobiografii şi cărţi cu dedicaţii admirative.

 

Fiind o personalitate puternică a literaturii contemporane, cum credeţi că este văzută literatura română în Occident?

 

Vă mărturisesc că în ultimii 10 ani n-am ieşit din ţară decât de două ori şi ieşirile mele au avut un scop medical, aşa că nu am avut răgaz să iau contact cu scriitorii din Occident şi să pot cunoaşte opiniile acestor eventuali interlocutori despre literatura noastră.

Totuşi, din lecturile mele sporadice, din întâlnirile cu literatorii români din exil (care nu s-au repatriat), am putut constata că s-au tradus prea puţine cărţi româneşti şi, de aceea, revistele franceze şi germane pe care le-am consultat nu cuprind prea multe comentarii asupra creaţiei româneşti contemporane.

In Germania, s-au tipărit câteva exegeze asupra fenomenului literar de la noi, circumscris epocii post decembriste, printre care a-şi cita lucrarea Evei Behring consacrată avangardei româneşti în viziunea poeţilor de azi şi tot Evei Behring îi aparţine o cercetare care tratează literatura exilului românesc.

S-a scris în Germania şi în Franţa despre unii poeţi români de azi, fiind monografiaţi Ion Caraion şi Gelu Naum.

Din revistele româneşti am putut observa că prezenţa românească peste hotare este slab prezentată în coloanele de critică şi istorie literară. Aş cita un eveniment deosebit, tipărirea în limba engleză a Istoriei literaturii române a lui G. Călinescu editată de UNESCO în colaborare cu Fundaţia Europeană Drăgan.

 

Mai există cenzură? Vă simţiţi un scriitor cenzurat? Dvs aţi fost cenzurat?

 

Din contactul meu cu editurile şi cu revistele literare de azi pot să spun că nu există o cenzură politică. Dacă totuşi unele lucrări nu pot să apară, operează în acest caz un fel de cenzură economică care constă în lipsa de fonduri editoriale uneori cu desăvârşire, iar alte ori se împart cu zgârcenie prin subvenţii oficiale.

În ultimii ani am publicat câteva reeditări din lucrările mele mai vechi. Ministerul Culturii mi-a aprobat numai două ediţii, motivând tot lipsa de fonduri, iar în ultimul an mi-a acordat o subvenţie modică, şi aceasta transmisă târziu editurilor cu care aveam contractate lucrări istorico-literare.

 

Din ce fel de generaţie faceţi parte? Poate, v-aţi fi dorit un alt destin literar?

 

Eu fac parte din generaţia pe care am numit-o într-o lucrare monografică Generaţia Războiului şi pe care alţi colegi o numesc Generaţie pierdută. E vorba de generaţia scriitorilor care au debutat în timpul sau imediat după cel de-al doilea război mondial şi a căror evoluţie a fost strangulată anormal de epoca comunistă. Scriitorii acestei generaţii au trebuit să redebuteze şi să publice cu multă greutate scrierile lor. Aceşti scriitori, unii dintre ei dispăruţi, au astăzi un statut seniorial. Menţionez aici numele câtorva: Geo Dumitrescu, Dimitrie Stelaru, Ion Caraion, Ştefan Augustin Doinaş, Radu Stanca, Nicolae Balotă, Victor Torynopol, Marcel Gafton, Alexandru Piru, Adrian Marino, Paul Cornea, Zoe Dumitrescu Buşulenga, Ion Sofia Manolescu, Eugen Barbu, Marin Preda şi alţii. Ordinea în care i-am citat este întâmplătoare.

Scriitorii de care vorbesc s-au născut imediat după primul război mondial şi au îndurat visceral privaţiunile celui de al doilea.

Unii au fost pe front, alţii în lagăre şi închisori, alţii n-au fost decât prizonierii propriei lor conştiinţe, condamnată la tăcere.

Aproape toţi au debutat în timpul sau puţin înaintea războiului şi au continuat să scrie până în 1948. Apoi au tăcut, unii mai mult, alţii mai puţin, dar chiar cei care n-au fost ei înşişi, sau n-au fost aşezaţi în locul lor, acelea pe care o operă ulterioară le-a reclamat. Pe spaţiul temporar rămas liber s-au auzit alte voci, ale altei generaţii şi generaţia războiului a devenit „generaţia pier­dută” în traduceri, în stilizări sau în claustrări mai mult sau mai puţin la propriu sau la figurat. Era perioada în care nu numai ei, dar şi alţii, dintr-o generaţie ascendentă, ca Lucian Blaga, Dan Botta, Adrian Maniu şi chiar Tudor Arghezi, făceau traduceri din literatură, mai mult sau mai puţin universală, când G. Călinescu era scos de la Universitate, când lui Tudor Vianu i se interziceau conferinţele despre Goethe şi când esteticienii făceau lingvistică.

Desigur, nu toţi au avut aceeaşi linie evolutivă, dar pulsul generaţiei a fost acesta. După 1960, toţi şi-au publicat scrierile reale (proscrise) ale debutului.

Generaţiile noi, care au rămas extaziate, descoperind pe Lucian Blaga sau pe Ion Barbu, care au început să consume în mod comparativ, formele rămase neevoluate, în contextul sensibilităţii estetice româneşti, ale modernismului, şi-au dat seama că lipseşte ceva, poate o verigă, o vârstă, o biologie ascunsă, în orice caz, o etapă estetică.

Poeţii noi receptau poezia interbelică printr-un hiat, după ce au fost obligaţi câtva timp să fie contemporani cu paşoptiştii, care la vremea lor erau foarte moderni (acest din urmă lucru nu li se spunea!). Fluxul istoric al curgerii literaturii devine normal prin reîn­tregirea acestei generaţii într-un circuit continuu al sensibili­tă­ţii româneşti contemporane.

Din parcurgerea rândurilor de mai sus reiese fără echivoc că mi-aş fi dorit un alt destin literar.

 

Domnule Emil Manu, ce aveţi pregătit pe masa de lucru?

 

Aşa cum am mai spus, lucrez zilnic începând cu ora 7 dimineaţa, uneori scriu şi cinci pagini pe zi, altădată nici una. Îmi folosesc timpul pentru documentare şi pentru lectură. Nu uit nici lectura ziarelor, nici telejurnalele, ca să fiu la curent cu tot ce se întâmplă în lume.

Zilele trecute mi-a apărut o nouă ediţie revizuită şi mult contemplată din Arta poetică la români în Editura Tritonic. Această editură mi-a tipărit o ediţie completă a poeziei lui Dimi­trie Stelaru şi o Culegere de poezie gravorului Vasile Dobrian.

Peste un timp semnale voi avea dintr-o carte originală dedicată Vieţii lui Marin Preda.

La Editura Curtea Veche am în curs de apariţie volumul Istoria poeziei româneşti moderne şi moderniste.

În pregătire, pentru anul editorial 2003, am în faza finală un Dicţionar al poeţilor români de azi, iar pentru Editura Profile Publishing am în lucru ediţia a doua a monografiei Dimitrie Stelaru.

 

Domnule Emil Manu, vă mulţumesc!

 

Şi eu vă mulţumesc!

 

Angela BACIU-MOISE

Foto: Autoarea Angela Baciu-Moise (Bucureşti 2008), fotograf: Iulia Ganea (copyright)

Coperta volumului: "Mărturii dintre milenii"

 

   

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)