Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

 

Interviu cu Geo GOIDACI

UN „FIU RĂTĂCITOR” REÎNTORS LA RĂDĂCINA

ŞI SEVA TRUNCHIULUI SĂU CREATOR

 

Tiberiu COSOVAN

 

 

 

Am sentimentul că sufletul meu nu a plecat de aici niciodată”

 

Geo Goidaci, un „fiu rătăcitor” cu origini în lumea mirifică a satului românesc, stabilit în Germania, a expus de curând, după o absenţă artistică de 23 de ani din spaţiul plastic românesc, în galeria de artă a Muzeului Obiceiurilor Populare din Bucovina din Gura Humorului. Iată un interviu realizat cu această ocazie:

 

„Eu visez în fiecare noapte, iar visele mele se petrec aici, în ţară…”

Tiberiu COSOVAN: Care este sentimentul dumneavoastră acum, când, după 23 ani de absenţă artistică din România, sunteţi personajul axial al acestui vernisaj?

Geo GOIDACI: Dacă mă gândesc bine, cei 23 ani au trecut foarte repede şi este interesant fenomenul că eu visez în fiecare noapte, iar visele mele se petrec aici, în ţară, la Timişoara, unde am fost profesor la Liceul de Artă, sau acasă, unde au trăit părinţii mei, şi am sentimentul că sufletul meu nu a plecat de aici niciodată. Eu am plecat ca să învăţ, ca să cunosc şi altă lume; în 1984, când am plecat eu, încă nu se ivea la orizont nici o speranţă că în timpul vieţii mele s-ar schimba ceva şi a trebuit să-mi urmez chemarea de-a cunoaşte şi de-a învăţa altceva, şi, spun sincer, poate sună puţin demagogic, nu pentru mine am fost eu dascăl la Liceul de Artă, ci am învăţat pentru ceilalţi, ca să le pot da lor ceea ce ştiu, iar acest sentiment nu m-a părăsit niciodată…

„Eu îmi urmez drumul… Sunt încă tânăr, am abia 60 de ani…”

Tiberiu COSOVAN: Aş vrea să vă întreb, dacă atunci când aţi optat pentru un alt spaţiu în care să vieţuiţi, şi aţi plecat cu o încărcătură proprie pentru că aveaţi deja amprenta dvs. personală de creator, în momentul în care aţi ajuns în alt perimetru, v-aţi putut folosi de tot ceea ce aţi acumulat aici, sau aţi fost nevoit să vă adaptaţi cerinţelor acelui spaţiu, să împrumutaţi, sau să încercaţi să vă pliaţi pe gustul şi pe doleanţa plastică a celor care erau acolo?

Geo GOIDACI: Sigur că în ’84 eram deja un creator cu o oarecare experienţă, nu pot să spun că eram un artist format, pentru că eu şi în ziua de astăzi consider că sunt în formare, iar cine susţine că este cineva încetează să mai devină; am dus experienţa mea dincolo şi am crezut ferm că, cu tot ceea ce ştiu şi am acumulat, nu voi avea nici un fel de probleme. Ei, lucrurile arătau cu totul altfel când am ajuns acolo; eu nu am avut opţiunea pe care o au oamenii în zilele noastre, să plece şi să se întoarcă dacă nu le place. Eu a trebuit să am o opţiune radicală; am rămas, pentru că voiam să cunosc şi altceva, iar lucrurile pe care le-am dus cu mine au fost acceptate şi au fost receptate, aş spune, la nivelul meseriei. Adică studiul pe care l-am făcut aici şi mai ales anii pe care i-am petrecut la Liceul de Artă din Timişoara, care a fost un liceu excepţional, tot programul experimental pe care l-am făcut, mi-au dat o bază foarte solidă de specialitate. Gusturile celor de acolo erau însă diferite de gusturile noastre, adică arta figurativă era privită uşor cu un zâmbet şi toţi credeau că dacă dau cu bidineaua şi fac artă, care de fapt nu era artă nici pe departe, sunt superiori. De altfel, în general se simţeau superiori faţă de noi şi a fost pentru mine o perioadă destul de dificilă, dar am descoperit lucruri pe care, probabil, dacă rămâneam aici, nu aveam cum să le cunosc şi să le trăiesc şi nici nu mai are rost să speculez acum asupra ideii ce-ar fi fost dacă aş fi rămas în ţară…Cine ştie, poate că acum nici nu mai trăiam…Eu sunt fericit că pot să-mi urmez drumul şi că şi astăzi mai pot să fac artă, cu sacrificii, cu mari sacrificii, dar fac artă, ceea ce mulţi nu mai fac, nici dintre foştii mei colegi care-au rămas aici, nici dintre cei care au plecat din ţară… Eu îmi urmez drumul şi aceasta este mândria mea, satisfacţia mea că pot să mai fac ceva, pentru că eu de asta am plecat, ca să pot să fac artă… Sper c-am reuşit să fac ceva, sigur poate este prea puţin, dar sunt încă tânăr, am abia 60 de ani…

 

„De multe ori este nevoie de distanţă ca să vezi pădurea, nu numai copacii…”

Tiberiu COSOVAN: Sunteţi integrat într-o comunitate românească, activaţi într-o formulă asociativă în care vă întâlniţi cu cei care au rădăcini aici, în România?

Geo GOIDACI: Da, şi mă bucur că mă întrebaţi acest lucru pentru că este important de amintit faptul că în oraşul Munchen, unde locuiesc eu, există o Asociaţie culturală pentru promovarea culturii şi tradiţiei româneşti. În fiecare al doilea an se sărbătoresc Zilele Culturii Româneşti la Munchen şi sunt invitaţi să participe artişti plastici, oameni de teatru, orchestre simfonice sau grupuri folclorice şi, în urmă cu câteva săptămâni, am fost ales în conducerea acestei organizaţii, sunt purtătorul de cuvânt adică public reltions-ul acestei asociaţii şi sper ca, în această calitate, să pot să mijlocesc câteva acţiuni culturale interesante cu românii de acolo şi cu cei din ţară.

Tiberiu COSOVAN: Aveţi deja conturate nişte proiecte?

Geo GOIDACI: Proiecte sunt mai multe, dar un lucru important, pe care aş dori eu să-l promovez, ar fi extinderea şi diversificarea participării, pentru că până acum majoritatea celor invitaţi au fost din zona Carpaţilor Meridionali şi, în jos, până la Dunăre, dar aş dori să le prezint celor de la Munchen diversitatea culturală din România, aş dori să aduc invitaţi din Moldova, din Bucovina şi chiar naţionalităţi din aceste zone, care au o multitudine de nuanţe, care fac cultura noastră atât de deosebită… Nu puritatea naţională este interesantă, ci această armonie de influenţe… De multe ori este nevoie de distanţă ca să vezi pădurea, nu numai copacii…

 

„Cred că datorez ceva acestui pământ şi vreau să mă achit de datorie”

Tiberiu COSOVAN: Ce mesaj veţi duce acolo despre Bucovina şi ce planuri v-aţi mai făcut care vizează spaţiul bucovinean?

Geo GOIDACI: Spaţiul bucovinean, pe care eu l-am descoperit în urmă cu doi, trei ani, deşi am mai fost cu mulţi ani în urmă aici, pe când eram profesor la Timişoara, am fost cu elevii în practică la Moldoviţa şi aveam deci gustul acestui pământ, mi-a rămas până în ziua de astăzi ca poate cel mai frumos loc din ţară, sau cel mai corespunzător sufletului meu…Am căutat contacte, oameni şi iată că am găsit, iar astăzi am avut marea bucurie să descopăr oameni care simt la fel ca mine şi aici mă simt acasă, unde oamenii mă înţeleg, gândesc în acelaşi ritm cu mine şi exact acest sentiment aş dori să-i duc în Germania… Nu ştiu în ce măsură voi putea să transmit toate aceste sentimente, însă am un alt proiect pe care l-am discutat deja cu domnul Aurel Buzincu şi cu Primăria din Gura Humorului, şi anume să facem o tabără internaţională şi să facem un fel de centru cultural în care să participe artişti de diverse specialităţi, pictori, sculptori, muzicieni, dansatori…să găsim undeva un loc frumos, sub pădure, unde să lucreze toţi împreună, să schimbe idei…Aceasta este dorinţa mea şi sper să am sprijinul oamenilor care sunt pe aceeaşi lungime de undă cu mine…

 

Tiberiu COSOVAN: În condiţiile în care ceea ce este acum doar o viziune de perspectivă se va împlini, se va intensifica şi prezenta dvs. artistică aici în ţară?

Geo GOIDACI: Da, este lucrul pe care-l doresc cel mai mult, sună poate iar demagogic, dar cred că datorez ceva acestui pământ şi vreau să mă achit de datorie.

 

Tiberiu COSOVAN

Jurnalist, România

 

Comentarii de la cititori

-------------------------------------------
-- Formular: 'Parerea'
-------------------------------------------

1. Ce doriti sa ne transmiteti?:'AMINTIREA MARGARETELOR DE ALTADATA'
2. Tema / articolul / autorul::'INTERVIU CU GEO GOIDACI / autor, TIBERIU COSOVAN '
3. Numele si prenumele Dvs.:'LENUTA VRINCEANU '
4. Adresa Dvs. E-mail:'CIVISCORD@YAHOO.COM'
5. Numarul Dvs. de telefon (fix):'0241763636'
6. Numarul Dvs de telefon (mobil):''
7. Textul mesajului Dvs.:'M-am intrebat, ani in sir, unde o fi sculptorul GEO GOIDACI, omul pe care, candva, l-am cunoscut, la Gurahont/ Arad/ Romania...Veniseram , acolo, in practica, studentii de la filosofie/ Cluj-Napoca/ si elevii Liceului de Arta/ Timisoara/, cu profesorul lor, domnul GHEORGHE GOIDACI. A fost o vara unica-acea vara a anului 1981- iar domnul profesor-sculptor s-a purtat minunat, cat sa fie tinut minte o viata...Acum, realizez ca faptura care degaja prestanta , putere si aspiratie spre libertate si-a purtat pasii spre marea lume, din nevoia de autoimplinire. Ii urez numai bine si ma bucur pentru propria-i bucurie


 

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)