Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

„CÎND ATINGI CULMEA INCOMPETENŢEI CINEVA TE DESCOPERĂ ŞI TE PUNE ŞEF”

 

Dialoguri privilegiate:GHEORGHE DOBRE

director revista  „HELIS”, Ialomiţa

 

Maria Diana Popescu, Agero

Grafica de Hetco ( Agero)

 

 

MDP: Cine vă consideraţi a fi? Care este cauza de lux a existenţei dumneavoastră?

 

GHEORGHE DOBRE: Mă consider un om obişnuit, care crede că literatura (poezia) e cel mai bun mijloc de cunoaştere care i se potriveşte. Cauza de lux a existenţei mele ? Să-nţeleg cât mai bine pe ce lume trăiesc. Adică să nu mor prost.

 

MDP: Cei care-şi dau cu părerea astăzi, care se erijează în critici literari, se pricep cu adevărat, au instrucţia, viziunea multidisciplinară, gustul şi obiectivitatea?

 

GHEORGHE DOBRE: Trăim o perioadă de acumulări pe orizontală, cantitative. Cel puţin avem de unde alege. Profeţi falşi există de când lumea, aşa că nu trebuie să ne mire că avem şi acum. Am mai spus, totul e să nu fie prea mulţi. În fond, fiecare creşte sau piere doar pe limba lui. Ecarisajul va lucra, oricât rău ar face aceştia şi oricât s-ar iluziona că dirijează acum republica literelor.

 

MDP: Pudoarea şi sexualitatea sînt, fie una fie cealaltă, extrem de nocive în literatură?

 

GHEORGHE DOBRE: Pudoarea sau sexualitatea devin nocive doar când nu ştii ce să faci cu ele. Din păcate, noul val chiar nu ştie cum să le folosească.

 

MDP: Cum înţelegeţi toleranţa? Dar demagogia în literatură?

 

GHEORGHE DOBRE: Înţeleg toleranţa în spiritul creştin. Demagogia în literatură? Iluzia autorului că este mai mare decât în realitate.

 

MDP: Despre cei care au condus cultura după `90 putem spune aceleaşi lucruri „grozave” ca şi despre politicieni?

 

GHEORGHE DOBRE: Un scriitor francez spunea că, atunci când atingi culmea incompetenţei, cineva te descoperă şi te pune şef. E o trăsătură definitorie a democraţiei. De ce am face noi excepţie de la această regulă ? Da, aşa e, avem peste tot oameni inadecvaţi pentru funcţiile pe care le ocupă. Totul e să nu ai prea mulţi, cum se întâmplă acum la noi.

 

MDP: Ce ar trebui evacuat din societatea culturală (literară) ca ea să funcţioneze optim?

 

GHEORGHE DOBRE: Într-o societate sănătoasă, aşezată, funcţionează autoreglaje care echilibrează orice ieşire în decor. Orgolioşi fiind, oamenii de cultură vor opune mai multă rezistenţă decât ceilalţi, din alte sectoare ale societăţii. Dar cu atât mai interesantă va fi bătălia.

 

MDP: Operele literare, cele care aduc milioane de cititori, sînt întotdeauna cele comerciale sau nu?

 

GHEORGHE DOBRE: Milioane de cititori nu aduc operele literare, ci operele comerciale, construite doar pentru aşa ceva. Şi nu-i nici o problemă că ele există.

 

MDP: Ce anume ţine literatura română pe loc? – pentru că nimic nu mai ţîşneşte, nu se mai detaşează, nu se mai profilează.

 

GHEORGHE DOBRE: E falsă ideea că ceva anume ţine literatura română pe loc. Dimpotrivă, n-o mai ţine nimic pe loc, ea înaintează frenetic, dar e în fierbere, în expansiune şi nu poţi să ştii ce surprize ne rezervă. Poate doar lipsa spiritului de breaslă, care a lipsit cu desăvârşire până în 1989. Scriitorii apăruţi atunci, cât de buni ar fi fost, nu puteau să publice dacă nu erau omologaţi de regim. Care le-a creat avantaje enorme, extirpându-le spiritul civic, „adormindu-le” spiritul de breaslă. Era aproape imposibil să intri în rândul lor, poate nu în primul rând din cauza filtrelor regimului, ci mai mult din cauza înverşunării cu care îşi apărau privilegiile, pe care nu doreau să le mai împartă cu nimeni. Şi pe care şi le apără şi acum. Poate că asta ar fi frâna.

 

MDP: Cine sînt cei care au pîinea şi cuţitul azi în conjunctura culturală invalidată de istoria prezentului?

 

GHEORGHE DOBRE: E o iluzie că Bucureştiul cultural are pâinea şi cuţitul. Dispariţia Centrului se verifică şi la noi. Avem centre, ele mutându-se acolo unde se întâmplă lucruri importante. Ori, vă spun, la Bucureşti, din păcate nu prea se mai întâmplă lucruri importante. Doar ni se dă această impresie, noi să tânjim spre recunoaşterea lui şi el să poată să-şi facă treburile (care n-au legătură cu cultura) şi să ne ţină de vasali. Ar fi interesantă o revoluţie a Provinciei, să vedem ce-ar ieşi. Pâinea şi cuţitul se găsesc în mâna scriitorului şi el nu ştie. Adică trebuie să scrie şi să publice fără să mai cerşească recunoaşterea Centrului. Care a dispărut, după cum am spus mai sus. Trebuie să aibă orgoliul să-şi vadă de treabă. Dacă e bun, mai devreme sau mai târziu va răzbi, indiferent de cine-i la putere în republica literelor la această oră.

 

MDP: Despre rolul revistelor literare ce ne puteţi spune? Pot fi oglinda unei mode în literatură?

 

GHEORGHE DOBRE: Revistele literare sunt binevenite, surprinzător sunt foarte multe, ai unde să publici, ai unde-ţi etala personalitatea. Şi aici, hegemonia Centrului s-a spulberat, chiar dacă, în continuare, revistele din Bucureşti se comportă ca nişte şefi de trib. Inteligenţa e distribuită de bunul Dumnezeu pe tot globul, nu doar într-un singur loc. Revistele pot fi oglinda unei mode dar, deocamdată, tot românul, inclusiv scriitorul, se îmbracă doar cu ce găseşte la second hand. Aşa că mai avem până vom inventa noi o modă.

 

MDP: Domnule Gheorghe Dobre, marii cugetători, începînd de la vechii Ari ai Indiei, trecînd prin misticii creştini pînă la Kant, ne îndeamnă spre un eroism în gîndire. Cum aţi defini eroismul din literatura prezentului?

 

GHEORGHE DOBRE: Eroism ar fi să mai reuşeşti să gândeşti într-o lume dominată de o mişcare centrifugă, care te poate pulveriza. Pasul următor, gest eroic, dacă scapi de pulverizare, ar fi chiar să-ţi mai ardă de scris. Dacă-ţi mai arde de aşa ceva, te-ntorci la primul pas şi faci un gest eroic încercând să te salvezi scriind. Şi scrii. Dacă te regăseşti în scrisul tău – pentru că literatura este, după mine, cea mai egoistă îndeletnicire –, poţi să spui că ai definit eroismul din literatura prezentului. Dacă ai trecut şi de această barieră, ca să te salvezi cu adevărat trebuie să asimilezi cât de cât marea cultură a lumii şi să încerci să te alături ei. Cum ? Bineînţeles, scriind.

 

MDP: În condiţiile actuale de perimare a tuturor formelor clasice, care este părerea dumneavoastră cu privire la viitorul criticii literare ca instrument de analiză şi control?

 

GHEORGHE DOBRE: Critica literară trebuie să se adapteze, să-şi adapteze instrumentele continuu. Formele clasice există ca să ştii ce să depăşeşti. Critica este făcută de oameni şi criticii de la ora aceasta sunt puţin depăşiţi. Percep fragmentar literatura care se produce acum, pentru că, surprinzător, se scrie enorm şi circulaţia cărţilor este redusă. Şi dacă ai reuşi să aduni ce s-a publicat (într-un an, să zicem), n-ai avea cum să citeşti tot şi să mai emiţi şi judecăţi de valoare. Acest handicap ar putea fi depăşit făcându-se sinteze zonale, pe care să le adune cineva şi să încerce privirea din avion. Greu.

 

MDP: Prieteniile literare falsifică scara de valori?

 

GHEORGHE DOBRE: Atâta timp cât nu încearcă să falsifice scara de valori (dar avem acum o scară de valori ?), prieteniile literare sunt binevenite. Ar putea fi primul pas spre construirea unei conştiinţe colective. De care avem mare nevoie.

 

MDP: Literatura este liberă? Este aservită unor interese de o factură sau alta?

 

GHEORGHE DOBRE: Literatura este chiar liberă. Scriitorul, dacă este bun, nu are a da socoteală nimănui, mai ales că scrie pe degeaba. E doar el în faţă cu propria conştiinţă. Tot ce nu intră în tiparul de mai sus nu merită să fie numit literatură.

 

MDP: Cum putem reinventa elitele? Mai putem vorbi în contextul actual despre modele fondatoare care să ne fasoneze sensibilitatea?

 

GHEORGHE DOBRE: Avem nevoie de modele mai mult decât de orice altceva. De modele adevărate, pentru că altfel vom naviga în continuare cu cârma ruptă şi ne vor înghiţi alţii pe nemestecate. Elitele nu trebuie reinventate, ele apar natural, ca nişte centre de coagulare într-un lichid ajuns la concentraţia care permite coagularea. Încă n-am ajuns acolo, mai avem de pătimit.

 

MDP: Scriitorii sînt cumva ostaticii unor false demersuri, unor false atitudini? Credeţi în ierarhiile pe care le stabileşte prezentul în literatură?

 

GHEORGHE DOBRE: Intelectual sau nu, eşti, prin definiţie, ostaticul propriului mod de gândire, reflectat în deciziile pe care trebuie să le iei continuu. Eşti tu. E, deci, în firea lucrurilor, să o iei pe arătură uneori. Totul e să-ţi revii la timp. E o părere, dar cred că, la ora aceasta, intelectualii nu  s-au poziţionat corect faţă de societatea în care trăiesc şi care societate ar avea mare nevoie de ajutorul lor. Referitor la ierarhiile din literatura prezentului, ele sunt conjuncturale, sunt interesate dar, spre norocul nostru, ele n-au cum să fie definitive. Capitalismul „sălbatic” lucrează şi aici, era inevitabil. E un început de lume, nu e sfârşitul ei, aşa că trebuie să fim optimişti. Mai devreme sau mai târziu, lucrurile se vor aşeza pe făgaşul normal şi pe tărâmul literaturii.

 

Maria Diana Popescu

Agero

 

Comentarii de la cititori

 

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)