Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

INTERVIU CU DOMNUL HORIA BARNA, DIRECTORUL ICR MADRID

DESPRE ACTIVITĂŢILE, REUŞITELE ŞI PROIECTELE DE VIITOR ALE INSTITUŢIEI PE CARE O CONDUCE *

 

INSTITUTUL CULTURAL ROMÂN DIN MADRID, UN MODEL DE REUŞITĂ ÎN PROMOVAREA CULTURII ROMÂNEŞTI

 

 Sanda DAROLTI

 

 

Profesor, traducător, editor, Horia Barna este un intelectual de referinţă. Înzestrat însă şi cu un simţ managerial ieşit din comun, deplin ancorat în realitatea societăţii spaniole, a reuşit să transforme în scurt timp, instituţia pe care o conduce într-o adevarată rampă de promovare a culturii româneşti în Spania. Vom afla din interviul care urmează ingredientele necesare acestei reţete de succes: în primul rând pasiune, entuziasm şi energie efervescentă, fără pauze de odihnă, dublate de un studiu atent, cu precizie ştiinţifică, al publicului ţintă, cel spaniol. Planul de bătalie gata stabilit, impactul este maxim.

----------------------------------------

 

Sanda DAROLTI: Stimate domnule. Horia Barna, cred că mulţi români doresc să cunoască mai bine pe cei care le „conduc” destinele culturale în ţările în care trăiesc. Ce ne puteţi spune despre activitatea care aţi desfăşurat-o până la venirea dumneavoastră la conducerea Institutului Cultural Român din Madrid?

 

Horia BARNA: Dacă pot să vorbesc despe mine la persoana a 3-a, atunci  este vorba despre un filolog care a făcut ani de zile de presă specializată în politică internaţională, care a tradus destul de multe cărţi din spaniolă în româna, inclusiv autori mexicani. Am lucrat la editura Humanitas pe literatură spaniolă, portugheză şi italiană. Am ajuns în 2006 să conduc ICR Madrid, care după ce s-a aşezat, în fine pe picioare, încerca să pătrundă în sfera culturală spaniolă, extrem de mare şi de diversificată, promovând cultura şi civilizaţia românească sub toate aspectele ei. Doresc să fac acest lucru, în măsura în care eu sunt un manager cultural, un traducător, un etern ziarist, şi un om capabil de a face şi proiecte culturale mai ample, care abordează şi problematici europene generale ce au oricum în jurul lor părţi culturale şi parţi artistice.

 

Sanda DAROLTI: Urmăresc de mai mult timp activitatea ICR Madrid şi am constatat cu plăcere că este una dintre cele mai active dintre filialele Institutului Cultural Român, cu o proiecţie importantă în presa de limbă spaniolă. Puteţi să ne explicaţi pe scurt câteva din aceste activităţi culturale şi cum aţi reuşit să atrageţi interesul spaniolilor către dumneavoastră?

 

Horia BARNA: Am făcut demersuri de a prezenta mari autori sau mari personalităţi artistice româneşti clasice şi contemporane, ca de exemplu Brâncuşi, Eliade (fiind centenarul Eliade anul acesta); am mers însă şi către Creangă, Caragiale, Eminescu. Prezentări despre Eminescu au fost făcute la ICR Madrid, iar  împreună cu asociaţii de români din Spania, în diverse alte locaţii din Comunitatea Madrid, din Comunitatea Ţării Bascilor, ş.a.m.d.

 

Ce se poate prezenta despre cultura şi civilizaţia românească şi în afara ICR-ului, replicăm fie în alte locaţii din Spania, fie încercăm să facem unele noi chiar. Astfel, am realizat în lunile mai şi iunie (a acestui an), un proiect mai mare care s-a numit „România Inedită”. În el, am încercat să aducem ceea ce era mai puţin convenţional în arta românească actuală, ceea ce era mai puţin cunoscut, mai puţin clasic, promoţional şi convenţional. Un film al lui Radu Gabrea, intitulat „Moştenirea lui Goldfather", film dedicat întemeietorului teatrului în limba idiş. Tot în aceeaşi „România Inedită” pe care, repet, o citez aici pentru că a fost un bun experiment de a provoca mai tare publicul spaniol şi de a atrage atenţia şi în afara Institutului, am adus o cântăreaţă de folk, Maria Gheorghiu, care a interpretat în una din sălile din Madrid, fiind foarte bine primită.

 

Am adus 3 tineri artişti fotografi care au expus cicluri de fotografii inedite, ca de exemplu fotografii cu evrei din Maramureş, din Sighet, locul naşterii scriitorului şi jurnalistului Elie Wiesel (n. 30 septembrie 1928), supravieţuitor al Holocaustului şi premiul Nobel pentru pace. În Sighet, a rămas o foarte mică parte din acea comunitate evreiască, imortalizată astfel de fotograf.

 

Printre fotografiile expuse, s-a bucurat de atenţie sporită, închisoarea de la Aiud unde al 3-lea fotograf a stat de-a lungul unui an de zile, cam o lună acumulată în timp, intrând în intimitatea deţinuţilor. Stând lângă puşcăriaşi, într-o închisoare de maximă securitate, reuşind  inclusiv să se împrietenească cu ei, fotograful a realizat nişte instantanee uimitoare. A fost o expoziţie de fotografie într-adevar importantă.

 

Devis Grebu a venit cu o ilustraţie de presă şi de carte care s-a bucurat de mult succes şi de mulţi vizitatori. Am replicat evenimentul şi la primăria din Plaza Maior din Madrid. Am organizat proiecţii de filme românesti, Occident şi Filantropica, printre altele. Tot în „România Inedită”, împreună cu un distribuitor spaniol am contribuit la lansarea filmului 12-08 Bucureşti al lui Corneliu Porumboiu, care este cunoscut la noi cu titlul A fost sau nu a fost revolutie română. Ne-am hotărât să completăm seria aceasta de inedit despre România, inclusiv cu un aspect de cultură publicitară: portretul cumpărătorului român, aşa cum reiese el din anunţuri de publicitate, pe care l-au prezentat doi specialişti din România, la Universitatea Complutense din Madrid şi unde a avut loc o dezbatere interesantă despre specificul românesc.

 

Mai semnalez o expoziţie extraordinară despre Caragiale, portretizat de 1500 de autori plastici din toată lumea, dintre care 30 spanioli. Nicolae Ioniţă a facut aceste demersuri în ultimii ani, a trimis fotografii ale lui Caragiale la care a primit portrete din toata lumea: Europa, Asia, Africa, cele 2 Americi. Din peste 3000 de portrete, el a selecţionat în jur de 1500. În februarie 2007, a fost omologat record Guiness. Pentru evenimentul de la Madrid, prima ieşire din ţară cu această expoziţie, el a făcut o selecţie de 250 de portrete realizate dupa 4-5 fotografii ale lui Caragiale din epocă, fotografii surprinzător de expresive.

 

Sanda DAROLTI: Institutul Cultural Român din Madrid are un program de traduceri ale operelor româneşti? Ce scriitori sunt vizaţi?

 

Horia BARNA: Eminescu, Creangă şi Caragiale au fost şi vor rămâne preocupările ICR Madrid la nivel de literatură română. Vom continua cu elemente despre ei, la fel cum şi despre Brâncuşi, Eliade, Ionescu, Cioran, încercând să facem o breşă prin editurile spaniole.

 

In Spania, există destul de puţini traducători nativi din limba română. Actualul director al Institutului Cervantes din Bucuresti, Domnul Joaquín Garrigós, este un exemplu extraordinar, este aproape o instituţie de traducere. Vom încerca să promovăm cât mai mulţi autori români. Ioan T. Morar, unul dintre ziariştii şi autorii contemporani, a fost şi el la noi la începutul verii 2007 şi a prezentat o panoramă a literaturii române actuale. A vorbit şi despre concursul ad-hoc al felului în care am putea şi noi participa la premiul Nobel cu autori români în viaţă. Clasamentul făcut în ziarul Cotidianul a relevat că pe primele locuri ar fi Mircea Cartarescu şi Norman Manea. De altfel, pe Norman Manea l-am prezentat şi noi cu o conferinţă, la Institutul Cervantes, despre limba exilată, profitând de venirea lui la Madrid pentru lansarea unei cărţi.

 

Am amintit toate aceste activităţi, pentru că ele au într-adevăr un caracter inedit şi sunt ilustrative. Decât să vorbesc în termeni generici, prefer să le menţionez pe acestea.

 

Sanda DAROLTI: Ce ne puteţi spune despre proiectele de viitor ale Institutului Cultural Român din Madrid?

  

Horia BARNA: Avem în proiect expoziţii de artă plastică de artişti români şi vrem să valorificăm artiştii români care deja sunt în Spania. Fără să intru foarte mult în detalii, cred că expoziţii foarte aplicate, legate de cultură şi de artişti români, sau autori români, cum are Romeo Niram de exemplu, le putem organiza în Spania în toamna lui 2007, primăvara lui 2008.

 

Vom aduce în primăvara 2008, inclusiv pe Alina Cojocaru, prim-solista de la Covent Garden, care va dansa „Giselle” la Madrid. Sunt în Spania câţiva instrumentişti de mare merit, artişti plastici, care trebuie să fie promovaţi. Ceea ce vrem şi ne-am convins că se potriveşte cu Spania, prin forţa de evocare a imaginii, e să aducem expoziţii de fotografie artistică despre România şi să le itinerăm în toată Spania. Imaginea are rolul ei fără îndoială foarte puternic, foarte bun şi filmele din noul val al cinematografiei româneşti, în măsura în care vom avea versiuni originale subtitrate în spaniolă, dorim să le programăm şi să continuam să le proiectăm la ICR sau în alte săli.

 

De asemenea, dorim să organizam seri muzicale, să includem în măsura în care va fi posibil, cât mai insistent, artişti români în festivaluri de film, de teatru, locale, regionale sau internaţionale, inclusiv de arte. Ambiţia mea, dacă pot să-i spun aşa, pentru că văd că Spania e o lume, un spaţiu destul de interdisciplinar, este de a  aborda şi problematici globale, cum li se spune acum. Aş vrea sa organizez un colocviu de o zi sau două, legat de apă şi civilizaţia omului în jurul apei în România şi în Spania, de influenţele reciproce ale latinităţii, ale popoarelor latine la nivel cultural şi civilizaţional.

 

Mă interesează însă şi un proiect care cred că ar avea succes şi mă tot consult cu oameni din România şi din Spania, un colocviu intitulat provizoriu: „România şi Spania de la dictatură la democraţie” în oglindă. Aici există similitudini, prin opoziţie conceptuală să zicem, la nivel politic, social, cultural şi economic. Să vedem ce se poate recupera din partea culturală şi civilizaţională a celor două ţări în perioada de dictatură, de tranziţie, de democraţie adevarată în ultima vreme.

  

Sanda DAROLTI: Profitând de vacanţa şi de vizita dumneavoastră  la Lisabona, aş dori să aflu impresiile legate de Institutul Cultural Român din Lisabona şi despre rolul dumneavoastră în acest eveniment, susţinerea conferinţei despre Constantin Brâncuşi.

 

Horia BARNA: Nu ştiu dacă pot să mă consider în vacanţă, nu am avut vacanţă serioasă de câţiva ani şi nu mă pot rupe complet niciodată. Eşti în priza inevitabil tot timpul. Mi-a făcut mare plăcere să răspund invitaţiei directorului ICR Lisabona, dl Virgil Mihaiu şi m-a bucurat şi subiectul: expoziţia de pictură a lui Romeo Niram, despre Brâncuşi şi Einstein, pe care o vom relua în toamnă la ICR Madrid şi o vom prezenta publicului spaniol. Faptul că mi s-a propus şi mie să vorbesc publicului despre Brâncuşi, una din pasiunile mele, a făcut să fie un eveniment interesant. Cred că prezentarea pe care a realizat-o şi directorul MAC (Mişcarea de Artă Contemporană din Portugalia), Dr.  Álvaro Lobato de Faria a fost foarte bine alcătuită, a dat o imagine generală despre Brâncuşi. Aceste prelegeri au făcut ca expoziţia lui Romeo Niram să fie privită cu alţi ochi şi sunt sigur că a fost înţeleasă mai bine. Dar mai interesant este felul în care Romeo Niram îl asociază  pe Brâncuşi cu Einstein. Vom explica la Madrid, cu seria completă de tablouri de altfel, mai in detaliu, această apropiere concretă şi simbolică în acelaşi timp, dintre Constantin Brâncuşi şi Albert Einstein, pe care o face pictorul Niram.

 

Sanda DAROLTI: Dle. Director Horia Barna, vă mulţumesc foarte mult pentru timpul acordat.

 

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- 

 

* Interviu realizat de Sanda Darolti,  la vernisajul expoziţiei de pictură “Brâncuşi E=mc2” a pictorului Romeo Niram, organizată de Institutul Cultural Român din Lisabona în luna august a acestui an, unde a avut loc şi conferinţa „Brâncuşi” a domnului Horia Barna.

 

Comentarii de la cititori

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)