Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

 

Î.P.S. GHERASIM CRISTEA,

ARHIEPISCOP AL RÂMNICULUI

 

Dialoguri privilegiate - Maria Diana Popescu, Agero

 

 

MDP: V-aţi născut la Munteni-Buzău, în urmă cu nouă decenii şi jumătate şi la scurtă vreme tatăl Înalt Presfinţiei Voastre a trecut într-o lume mai dreaptă, pe vremea primului război mondial. Aţi suportat vicisitudinile acelor vremuri. Ce vă amintiţi din copilăria petrecută pe meleagurile natale?

 

Î.P.S. GHERASIM: Ce să spun, vremuri grele pe atunci, vreme de război. Ca orice copil, nu eram conştient de urmările dezastrului. Cu timpul, însă, după şcoala din localitate, au venit şi gândurile pentru viitor.

 

MDP: Nu v-aţi mulţumit cu şcoala, aţi dorit mai mult. Ce puteţi spune despre aspiraţia Înalt Presfinţiei Voastre, legat de învăţătură?

 

Î.P.S. GHERASIM: Aveţi dreptate, vroiam mai mult de la viaţă. După Duminica Tomei a anului 1934, m-am înscris la Seminarul Monahal Cernica, din judeţul Ilfov, ale cărui cursuri le-am urmat până la desfiinţarea acestuia, în anul 1941. Am continuat studiile la Seminarul Teologic „Nifon Mitropolitul”, pe care l-am absolvit un an mai târziu, figurând pe al treilea loc dintre cei 42 de elevi câţi erau în total. Pe durata şederii la Cernica, din 1934 şi până în 1937, am avut statutul de frate. Am fost tuns în monahism, cu numele Gherasim, promovat ierodiacon în anul 1940, apoi ieromonah.

 

MDP: Cum s-au derulat evenimentele cărora le datoraţi împlinirea, ca slujitor al Bisericii Ortodoxe Române?

   

Î.P.S. GHERASIM: Între anii 1942-1948 am urmat cursurile Facultăţii de Teologie din Bucureşti, la absolvirea căreia am fost gratulat cu „Magna cum laudae”. Pe timpul studiilor am locuit la Mânăstirea Antim din Bucureşti, unde între anii 1943 şi 1952 am fost preot slujitor, preocupându-mă şi de repararea turlelor bisericii. Anul 1952 m-a găsit stareţ la Mânăstirea Căldăruşani, pe care intemperiile şi flăcările o deterioraseră parţial. În calitatea pe care o deţineam, am solicitat şi am primit sprijinul Patriarhiei Române, al Ministerului Cultelor, în favoarea restaurării lăcaşului. A urmat organizarea unei săli-muzeu în incinta mânăstirii şi am făcut demersuri pentru restaurarea unei pânze istorice, de mari dimensiuni (11 m2), care reprezenta „Intrarea lui Traian în Sarmisegetuza”. Lucrarea fusese pictată de Sava Henţia. La 25 februarie 1956 am fost hirotesit arhimandrit, iar la 6 iunie 1958, pentru osteneală, am primit distincţia „Crucea patriarhală”. Am rămas la Căldăruşani până la 15 decembrie 1969, pentru că în anul 1970, la propunerea P.S. Chesarie Păunescu - Episcop al Dunării de Jos, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române m-a ales arhiereu-vicar al acestei eparhii, cu titulatura „Constănţeanul”. Am ocupat această funcţie până la 16 octombrie 1975 când, la sugestia P.S. Iosif Gafton - Episcop al Râmnicului şi al Argeşului, Sfântul Sinod m-a ales arhiereu-vicar la Râmnicu Vâlcea.

 

MDP: La 30 septembrie 1984, Colegiul Electoral al Bisericii Ortodoxe Române a hotărît ridicarea Înalt Prea Sfinţiei Voastre la rangul de Episcop al Eparhiei Râmnicului şi Argeşului, confirmarea acestei hotărîri regăsindu-se în Decretul Prezidenţial nr. 214 din 22 octombrie al aceluiaşi an. Instalarea în scaunul episcopal s-a produs la data de 2 decembrie 1984, iar de atunci şi pînă astăzi Înalt Prea Sfinţia Voastră păstoreşte cu vrednicie această frumoasă eparhie, cea mai bogată din ţară în numărul lăcaşurilor bisericeşti şi mînăstireşti. Activitatea de episcop nu se limitează doar la împlinirea îndatoririlor de slujitor al Domului, cercetarea istorică şi harul scriitoricesc se numără, după cum sînt informată, printre multiplele osteneli. Ce puteţi spune despre scriitorul, cercetătorul şi istoricul Î. P. S. Gherasim?

 

Î.P.S. GHERASIM: Articole semnate de mine au apărut în diverse publicaţii din ţară: „Mitropolia Olteniei”- Craiova, „Biserica Ortodoxă Română”- Bucureşti, „Almanahul Parohiei Ortodoxe Române” – Viena, „Muzeul Naţional”- Bucureşti, „Luceafăr Nou”-Viena, „Magazin Istoric” - Bucureşti, „Telegraful Român”, „Îndrumător bisericesc misionar şi patriotic”, „Lumina Lumii”, „Curierul de Vâlcea”, „Viaţa Vâlcii”, „Povestea vorbei”, „Obiectiv”, „Presa vâlceană”, „Vâlcea-Magazin de la A la Z”, „CITY”, „Curierul de Râmnic” şi altele din Râmnicu Vâlcea, tuturor acestora adăugându-li-se interviurile acordate unor ziare centrale sau locale, unor posturi de radio şi de televiziune (TVR1, TVR2, Antena 1, ProTV, RTV Etalon, RTV Vâlcea 1, Radioteleviziunea Oltenia şi altele).

 

MDP: Despre cărţile semnate de Î. P. S. Gherasim Cristea, ce pot cunoaşte cititorii?

 

Î.P.S GHERASIM: Da, am scris câteva cărţi, dar las pe alţii să le estimeze valoarea:

-         RĂZBOIUL DE INDEPENDENŢĂ ÎN DOCUMENTELE EPISCOPIEI RÂMNICULUI ŞI ARGEŞULUI: Râmnicu Vâlcea, Ed. Episcopiei Râmnicului, 1977, 105 p. şi 38 ilustraţii

-         PREOTUL POPA ŞAPCĂ - OMUL ŞI OPERA SA: Râmnicu Vâlcea, 1978, 125 p.

-         UN PAŞOPTIST DE SEAMĂ - PREOTUL POPA ŞAPCĂ: Râmnicu Vâlcea, 1988, 363 p. şi 64 ilustraţii

-         ISTORIA MÂNĂSTIRII GOVORA: Râmnicu Vâlcea, Ed. Sf. Episcopii a Râmnicului, 1995, 125 p. şi 12 ilustraţii

-         UN SFÂNT PRINTRE OAMENI - SFÂNTUL CALINIC CERNICANUL: Râmnic Vâlcea, Ed. Sf. Episcopii a Râmnicului, 1996, 94 p.

-         ISTORICUL SFINTEI MÂNĂSTIRI CĂLDĂRUŞANI: Râmnicu Vâlcea, Ed. Episcopiei Râmnicului, 1997, 226 p. şi 50 ilustraţii

-         VIAŢA SF. MARTIR CONSTANTIN BRÂNCOVEANU ŞI A CELOR ÎMPREUNĂ PĂTIMITORI CU DÂNSUL: Râmnicu Vâlcea, Ed. Episcopiei Râmnicului, 2001, 200 p. şi 36 ilustraţii

-         CARTE DE RUGĂCIUNE: Râmnicu Vâlcea, Ed. Episcopiei Râmnicului, 2002, 197 p. şi 20 ilustraţii

-         ISTORICUL MÂNĂSTIRII HUREZU: Râmnicu Vâlcea, Ed. Conphys, 2003, 360 p. şi 38 ilustraţii

-         ISTORIA EPARHIEI RÂMNICULUI: Râmnicu Vâlcea, Ed. Conphys, 2009, 615 p.

De ultima lucrare sunt într-adevăr mândru şi bucuros că am putut-o finaliza. Este apreciată de valori autentice ale istoriografiei bisericeşti, iar prezenţa la lansarea ei a unor nume „grele” ale culturii româneşti spune mai mult decât mi-ar sta în măsură: Î.P.S. Andrei Andreicuţ, Arhiepiscop de Alba Iulia, academicienii: Răzvan Theodoresu, Dorel Zugrăvescu, Mircea Păcuraru, Constantin Bălăceanu-Stolnici, scriitorul Dinu Săraru, jurnalişti, oameni de cultură şi o asistenţă selectă.

 

 

MDP: Aveţi dreptate. Am scris despre desfăşurarea evenimentului de la Complexul Arhiepiscopiei Râmnicului, din 23 iulie 2009. Cronica a apărut a doua zi, în revista AGERO-Stuttgart şi în Revista on-line Slova creştină, spre bucuria cititorilor noştri. Sînteţi omniprezent la manifestările culturale, invitat de onoare la o serie de manifestări, care dovedesc respectul vîlcenilor. Despre cinstirea personalităţii Înalt Prea Sfinţiei Voastre de către enoriaşi puteţi spune cîteva cuvinte?

 

Î. P. S. GHERASIM: Încerc să particip la cât mai multe astfel de manifestări, să implic Biserica Ortodoxă Română în viaţa cetăţii. Despre onoruri şi altele, mai bine îi las să vorbească pe cei îndreptăţiţi. Desigur, onoarea care mi s-a făcut, fiind declarat Cetăţean de Onoare al Municipiului Râmnicu Vâlcea şi al Clujului, înseamnă foarte mult pentru mine. Diplome, medalii… toate acestea sunt vremelnice.

 

MDP: Fără putinţă de tăgadă, marea dragoste a Înalt Prea Sfinţiei Voastre, ca slujitor al Bisericii Ortodoxe Române de peste şapte decenii, a fost şi rămîne neostenita zbatere şi interesul pentru bunăstarea aşezămintelor bisericeşti, cît şi pentru reînnodarea vechilor tradiţii ale neamului românesc. Puteţi da cîteva detalii?              

 

Î. P. S. GHERASIM: În Eparhia Râmnicului, de numele Vlădicii Gherasim sunt legate multe biserici, mânăstiri şi schituri străvechi, cărora le-am acordat sprijinul, le-am reclădit, le-am restaurat frescele sau le-am introdus lumină electrică. Peste trei sute de lăcaşuri de cult din judeţul Vâlcea au fost refăcute sau reparate. Un alt lucru de care sunt mândru: bisericile Inăteşti, Sf. Ştefan, Sfinţii Apostoli; mânăstirile Arnota, Bistriţa Olteană, Brâncoveni, Călui, Clocociov, Cozia, Dintr-un Lemn, Frăsinei, Govora, Hurez, Iezer, Murunglav, Stihareţ, Surpate, precum şi schiturile Cornet, Turnu, Stănişoara, Ostrov şi Pătrunsa, dar şi Catedrala Episcopală a Râmnicului. Noul Palat Cultural din Complexul Episcopiei Râmnicului, superb lăcaş al spiritualităţii ortodoxe române, pare a fi cea mai convingătoare dintre realizările mele şi mă bucur că am reuşit să adeveresc zicala: „omul sfinţeşte locul”.

 

MDP: De fapt, Înalt Prea Sfinţia Voastră sînteţi de religiei ROMÂN, ceea ce explică, dacă mai era nevoie, atenta grijă faţă de valorile istoric-creştine. Sensibil la evenimentele cotidiene, aveţi o reacţie favorabilă promovării imaginii României în lume şi a respectului faţă de legile ţării, faţă de datinile strămoşeşti. Poziţia fermă în legătură cu unele manifestări nocive, prin care istoria noastră este distorsionată, caricaturizată sau pur şi simplu măsluită, este binecunoscută, ca şi supărarea Înalt Prea Sfinţiei Voastre privind legiferarea homosexualităţii în România, pe care o apreciaţi drept exemplu tipic de degenerare a rasei umane şi de încălcare a perceptelor creştin-ortodoxe. Toate acestea, laolaltă, întregesc imaginea Î. P. S. Gherasim Cristea.

 

Î. P. S. GHERASIM: Trăiesc cu speranţa că rostuirea mea de Vlădică va păstra urme peste ani. Am deschis porţile Episcopiei, într-o perioadă în care între lumea laică şi biserică exista un zid de neîncredere. Nu am trăit în izolare, ci am păşit în întâmpinarea societăţii civile, cu inima deschisă, aducând binecuvântarea cerească multor iniţiative şi aşezăminte culturale.

 

MDP: Ctitor de aşezăminte bisericeşti în buna tradiţie strămoşească, Înalt Prea Sfinţia Sa, Arhiepiscopul Gherasim Cristea a ştiut să canalizeze şi să unifice energiile oamenilor întru cinstirea Credinţei şi a Bisericii Ortodoxe Române, iar imaginea Sa va dăinui peste veacuri.

 

Maria Diana Popescu în dialog cu Înalt Prea Sfinţia Sa, GHERASIM CRISTEA, Arhiepiscop al Râmnicului

29 iulie ale lui 2009

 

Foto: ION MĂLDĂRESCU

www.agero-stuttgart.de

 

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com