Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

„Cinstea, în zilele noastre, a devenit o ruşine”

DOCTOR ÎN DREPT, general-maior, ILIE GORJAN

Conferenţiar universitar la Academia de Poliţie din Bucureşti, Membru al Uniunii Scriitorilor din România

 

Dialoguri privilegiate: Maria Diana Popescu, Agero

 Grafica de Hetco (Agero)

 

 

MDP: Stimate domnul Ilie Gorjan, vă rog să vă prezentaţi, pe scurt, cititorilor revistei noastre.

 

Dr. Ilie GORJAN: Devenirea mea profesională are ca punct de plecare Şcoala de Ofiţeri a Ministerului de Interne, o prestigioasă instituţie de învăţământ unde am deprins tainele profesiei de instructor şi educator al tinerilor militari încorporaţi pentru a-şi satisface stagiul militar obligatoriu în arma „trupe de securitate”. Această structură organizaţională, componentă a Ministerului de Interne, era succesoarea Jandarmeriei, instituţie ce fusese desfiinţată în mod samavolnic în 1949 de către trupele sovietice „eliberatoare”, care au impus cu forţa în România un regim totalitar de tristă amintire.  Şi pentru ca nedreptatea să fie completă, i s-a adăugat la titulatură termenul de „securitate”, fapt ce a făcut să fie confundată după revoluţie cu o altă structură a M.I., securitatea, componentă ce instrumenta infracţiunile contra securităţii statului prevăzute în codul penal (precizarea mi se pare necesară pentru că, din păcate, confuzia este la ordinea zilei, ajungându-se până acolo încât cetăţenii care şi-au îndeplinit stagiul militar la trupele de securitate să fie catalogaţi drept „securişti”). Meseria de instructor şi educator al tinerilor, deloc facilă, mi-a oferit posibilitatea de a fi subiect al unui proces continuu de perfecţionare a deprinderilor, abilităţilor şi atitudinilor necesare unei astfel de profesii, asemănătoare cu aceea a unui dascăl, dar mult mai complexă, întrucât militarii se găseau sub incidenţa acţiunii mele educative 24 de ore din 24. Din acest motiv, în afara celor 6 ore de pregătire ce se desfăşurau zilnic, trebuia să mă implic altui gen de activităţi colaterale pregătirii, cum ar fi: activităţile cultural-educative şi sportive, starea administrativ-gospodărească a spaţiilor interioare şi exterioare, portul uniformei militare, respectarea regulilor igienico-sanitare, gestionarea relaţiilor interumane, regulile de conduită în diverse împrejurări (în incinta şi în afara unităţii), rezolvarea problemelor de ordin personal, modul de servire a mesei, programul de odihnă etc.Toată această diversitate de activităţi solicita cunoştinţe pe măsură, şi întrucât multe dintre ele nu fuseseră însuşite în timpul şcolii, am fost nevoit să acord o atenţie sporită studierii unor discipline şi ramuri ale celor şapte arte ca : psihologie, pedagogie, filosofie, istorie, sociologie, gramatică, literatură, muzică, teatru, film etc, studiu care, pe de o parte, m-a făcut să realizez veridicitatea dictonului socratian „ştiu că nu ştiu nimic”, iar pe de altă parte să-mi dezvolte apetitul pentru cercetarea ştiinţifică şi pentru creativitate în domeniile mai sus menţionate. Aşadar, diversitatea mea de preocupări gravitează în jurul celei de bază, aceea de instructor şi educator, celelalte devenind necesităţi stringente ori pasiuni deloc trecătoare, creîndu-se între ele raporturi dialectice de interferenţă uşor de acceptat şi benefice întregului meu eu.

 

MDP: Societatea românească se tot clădeşte, se tot reclădeşte după evenimentele de la `89.  O muncă de Sisif, pentru că nu ştiu ce duhuri anarhice simt bucuria s-o cojească pînă la temelii. Niciun Manole contemporan nu e dispus să-şi mai îngroape femeia în var   şi piatră pentru interesele ţării...

 

Dr. Ilie GORJAN: În doctrina de drept administrativ se vehiculează „teoria adamismului”, care, în esenţă, constă în a începe reformarea şi reconstrucţia societăţii româneşti de la Adam, adică de la zero, pornind de la premisa că tot ce s-a clădit anterior este perimat. Exemplificând, putem afirma că regele Carol al II-lea a dat vina pe partidele politice pentru neajunsurile grave cu care se confrunta în epocă societatea românească şi le-a interzis, instaurând dictatura regală şi constituind un partid unic. Antonescu, după preluarea puterii, a învinovăţit dictatura carlistă şi şi-a instaurat propria dictatură. Regimul comunist instaurat la 6 martie 1945 a dat vina pe greaua moştenire lăsată de „regimul burghezo-moşieresc”, şi a reformat ţara după modelul sovietic impus cu forţa. Ceauşescu a găsit drept cauză a neîmplinirilor statului român greşelile şi abuzurile trecutului, insinuînd că vinovatul principal era predecesorul său, Gheorghe Gheorghiu-Dej. Regimurile post-decembriste, rând pe rând, au găsit drept vinovaţi, atât societatea socialistă în ansamblul ei, cât şi guvernările anterioare, care „n-au făcut nimic pentru progresul ţării”. Şi atunci, retoric vorbind, cum să progreseze societatea românească în condiţiile în care totul începe mereu de la zero, fără să se ţină seama că o societate, în evoluţia ei, acumulează şi valori care trebuie prezervate şi dezvoltate ?

 

MDP: Platon vorbea despre democraţie ca despre o formă de guvernare degenerată. Aristotel spunea ca este sistemul social în care fiecare face ce vrea, Petre Ţuţea vorbea despre „sufragiul turmei”.   Părerea dumneavoastră?

 

Dr. Ilie GORJAN: Democraţia este un cuvânt care, de la Pericle încoace, este pe buzele tuturor, interpretându-se diferit de la o epocă istorică la alta, de la un regim politic la altul. Paradoxal, şi Ceauşescu perora adesea că în România exista „o democraţie originală, unică în felul ei”, în realitate fiind vorba doar de nişte structuri formale, esenţa regimului său bazându-se pe existenţa unei crunte dictaturi, poate cea mai cruntă dintre toate statele socialiste. Deşi în România, Constituţia conturează un profil democratic de netăgăduit, de la vorbe la fapte e cale lungă, profeţia brucaniană cu cei 20 de ani pe care trebuie să-i parcurgă „stuped people” pentru a o înţelege se pare că s-a adeverit, românilor fiindu-le necesară chiar o perioadă mai lungă pentru a atinge reperele reale ale unei societăţi democratice. Stau mărturie în acest sens nerespectarea într-o anumită măsură a principiului separaţiei puterilor în stat, ingerinţa uneia dintre puteri în treburile celorlalte două, independenţa formală a justiţiei şi interminabila ei reformă, nesfârşitele căutări în stabilirea unui sistem de vot democratic şi eficient, dezavuarea şi condamnarea unor canale media de către unii reprezentanţi ai clasei politice şi altele.

 

MDP: Cum re răsfrîng toate acestea asupra culturii române contemporane?

 

Dr. Ilie GORJAN: Pertinentă întrebare deoarece se pare că democraţia şi cultura se află într-un real raport de interdependenţă. Dacă democraţia socialistă a creat cadrul propice creării şi afirmării unei multitudini de valori în diverse domenii ale spaţiului nostru cultural (excluzând, totuşi, anii 80 ai secolului trecut când aceasta a fost politizată şi subordonată cultului deşănţat al lui Nicolae şi Elena Ceauşescu), în democraţia actuală, pornindu-se de la afirmaţia eronată că înainte de 1989 în România a existat un veritabil „deşert” cultural, nonvalorile s-au apucat să conteste adevăratele valori ale spiritualităţii româneşti. Numai aşa se explică afirmaţii oribile făcute de către unii slujitori ai statului potrivit cărora „Eminescu este cadavrul de lângă debara”, „Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei, o umbră fără schelet, o inimă ca un cur” sau „româna este o limbă în care trebuie să mai încetăm să vorbim sau trebuie s-o folosim numai pentru înjurături”. Oricine consultă pe internet capitolul „Românii şi invenţiile lor”, nu poate decât să fie mândru atunci când constată cât de lungă este lista cu marii noştri creatori, chiar dacă din cauza neglijenţei autorităţilor aceştia se zbat într-un nemeritat anonimat. Acest fapt demonstrează potenţa creatoare incontestabilă a poporului nostru, care, cu nimic mai prejos decât alte popoare, este un izvor nesecat de talente în toate cele şapte ramuri ale artei, un veritabil depozitar de valori care nu aşteaptă decât să fie scoase la iveală şi valorificate, Cum? Să reinventăm, de exemplu, „Cântarea României” şi „Daciada” cu alte denumiri şi scoase de sub imperiul cultului personalităţii, şi, cu siguranţă, rezultatul benefic nu se va lăsa aşteptat.

 

MDP: Într-o societate a concurenţei neloiale între sisteme oscilante, aşa cum se prezintă soceitatea noastră, mai putem vorbi despre  egalitate a şanselor?

 

Dr. Ilie GORJAN: Despre ce egalitate de şanse poate fi vorba într-o societate călăuzită de principiul lui Plaut „homo homini lupus”(omul este lup pentru om) şi nu de cel al lui Seneca „homo homini homo”(omul este om pentru om)? Într-o societate în care primează lupta pentru ciolan, goana după avere, în care fiecare este lăsat să se descurce cum poate, iar dacă nu e în stare, e lăsat în voia sorţii ? Cinstea, în zilele noastre, a devenit o ruşine, iar a fi „şmecher” e o virtute, personajele din această ultimă categorie devenind modele de conduită pentru mulţi dintre români, îndeosebi pentru o bună parte dintre tineri, care au ajuns la concluzia că nu învăţătura, nu cultura te ajută în devenirea socială şi profesională, ci şmecheria, şpaga, învârteala, cămătăria, jecmăneala etc, diplomele pe care le obţin constituind doar un paravan pentru aceste apucături.

 

MDP: Carboner, un mare sociolog francez, considera că cea mai bună definiţie a dreptului este aceea de coexistenţă a drepturilor şi libertăţilor. Legislaţia actuală  conferă pe deplin cetăţenilor  cadrul exercitării acestora?

 

Dr. Ilie GORJAN: Sigur că legislaţia din România conferă un cadru larg de afirmare a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, titlul II din Constituţie fiind un argument elocvent în acest sens, numai că ignoranţa, lipsa culturii politice a unora dintre concetăţenii noştri fac ca legislaţia în cauză să devină ineficientă, chiar desuetă pe alocuri. Kant spunea că „omul lipsit de educaţie nu ştie ce să facă cu libertatea sa”. Oamenii din această tagmă, trezindu-se după revoluţie cu posibilitatea de a-şi exercita liber drepturile pe care le câştigaseră, au înţeles că şi-au dobândit libertatea de a da în cap, cum plastic s-a exprimat poetul Adrian Păunescu, şi n-au priceput că încă din 1789, Declaraţia Drepturilor Omului şi Cetăţeanului preciza în art. 4 că „libertatea constă în a putea face tot ce nu dăunează altuia...”, această libertate nefind, deci, absolută, ci limitată la rândul ei de libertatea celui alături de care convieţuim. Şi aşa se face că mulţi dintre români, trecând peste faptul că democraţia se traduce chiar prin dictatura legii, îşi fac dreptate singuri, ignoră prezenţa şi acţiunile purtătorilor de autoritate a statului, înspăimântă opinia publică prin acte huliganice (a se vedea comportamentul extrem de violent al galeriilor echipelor de fotbal), transformă strada dintr-un loc public civilizat într-un pericol public ş.a.m.d.

 

MDP: Stimate domnule Ilie Gorjan, consideraţi că există diferenţe valorice între cultura juridică din România şi cea a celorlalte state europene? Cum ar fi,  de pildă,  ce a depăşirii formalismului în aplicarea legii?

 

Dr. Ilie GORJAN: Formalismul în aplicarea legii este determinat de ingerinţa celorlalte două puteri în treburile puterii judecătoreşti. Independenţa reală a justiţiei, eliminarea corupţiei din rândul magistraţilor, creşterea competenţei acestora, protejarea lor de către stat sunt factori care vor influenţa considerabil modul de aplicare a legii în România. Dar mai e mult până departe...

 

MDP: Mulţumită de scara pe care stă aşezată,  clasa politică actuală  nu priveşte decît cu un singur ochi spre probleme reale ale contextului, dar şi acela orb ca a lui Polyfem...

 

Dr. Ilie GORJAN: Scopul fundamental al celor care conduc un popor, pe care, de altfel, îl reprezintă în diverse categorii de autorităţi publice, este realizarea binelui comun, a interesului general, acţiunea permanentă pentru înlesnirea traiului celor conduşi, pentru progresul societăţii în ansamblul ei, progres care, în final, se răsfrânge tot asupra nivelului de trai al celor mulţi. Dar când te trezeşti în faţa unui butoi cu miere, cum să nu ridici capacul şi să te înfrupţi cu voluptate din el, fără să-ţi pese de albinele care l-au umplut? Prima grijă a celor ajunşi, cu acordul nostru, „sus” este să apuce un ciolan cât mai mare, şi din când în când, să arunce câteva zgârciuri şi celor rămaşi acolo de unde au plecat ei cândva, adică jos.

 

MDP: Care ar fi cea mai mare extindere de jurisdicţie suverană  pe care a obţinut-o România după `89?

 

Dr. Ilie GORJAN: Fiind membru cu deplin drept a două structuri suprastatale (N.A.T.O. şi U.E.), e lesne de înţeles că suveranitatea noastră e limitată. Dintre cele două elemente ale suveranităţii, independenţa şi supremaţia, rămâne în picioare doar supremaţia, cealaltă fiind sub semnul supunerii noastre deciziilor care se adoptă de către conducerile celor două structuri suprastatale la care am făcut referire.

 

MDP: Kant spunea că trebuie să se acţioneze în aşa fel încît legea unui stat  să valoreze oricînd ca o lege universală…

 

Dr. Ilie GORJAN: Da, cu o condiţie, însă, ca acel stat să fie lăsat în pace. Să nu mai fie obiectul jocului marilor puteri care, periodic, îşi împart sferele de influenţă, iar statul respectiv este râvnit cănd de unii, când de alţii dintre cei care fac jocurile, iar dacă îşi manifestă cumva tendinţa de independenţă economică şi politică, este certat, admonestat, izolat, arătat cu degetul şi pus la zid (eventual la Târgovişte).

 

MDP: Un eminent jurist român, Mircea Djuvara, spunea că prima sarcină a dreptului constituţional şi a legiuitorului în materie este să ţină seama în mare măsură de realitate. În concepţia dumneavoastră, consacrarea şi protecţia drepturilor omului au în prezent cadrul legislativ adecavt? Şi nu întîmplător vine această întrebare…

 decavat?.

 

Dr. Ilie GORJAN: Legiuitorul nostru, nu numai că nu ţine seama de realitate, dar în multe cazuri este depăşit de aceasta. Un singur exemplu este edificator.Actul normativ care reglementează circulaţia pe drumurile publice conţine obligaţia conducătorilor auto de a circula în localităţi cu viteza de 50 km pe oră. Prevedere justă, corectă şi necesară pentru prevenirea accidentelor auto, inspirată din legislaţia comunitară. Numai că, în ce fel se descurcă şoferul unui TIR care traversează România şi trece numai prin localităţi, întrucât autostrăzile noastre sunt sublime, dar lipsesc cu desăvârşire ? Ori conducătorul român al unui autoturism care se deplasează de la Bucureşti la Botoşani numai prin localităţi, în cât timp parcurge acest traseu, în condiţiile în care dacă ar merge pe autostradă ar ajunge în câteva ore ? Iată cum se adoptă acte normative care nu ţin seama de condiţiile socio-economice din România şi care pun în situaţii mai mult decât neplăcute o bună parte dintre cetăţenii acestei ţări, amendaţi, sancţionaţi, lăsaţi fără permis, întrucât „dura lex sed lex”, nu?

 

MDP: Vă rog, ne abatem puţin şi prin mult trîmbiţata criză mondială. Ce repercusiuni va avea asupra ţării noastre?

 

Dr. Ilie GORJAN: Nu trebuie să ne speriem prea mult de această criză mondială, care se pare că e „telecomandată” de undeva din afară, deoarece ţara noastră de când se ştie s-a aflat mereu în criză, cu toate faţetele ei : economică, financiară, politică, administrativă, de autoritate, morală, etică etc. De altfel, ghearele acestui vultur devorator care se cheamă criză doar ne-au zgâriat puţin, în comparaţie cu alte ţări unde deja au început să sfâşie.Poporul român este destul de abil ca să depăşească şi acest moment dificil, aşa cum a făcut-o în nenumărate rânduri de-a lungul istoriei sale.

 

MDP: O ultimă întrebare, întorcîndu-ne la registrul personal: ce aveţi pe masa de lucru?

 

Dr. Ilie GORJAN: Câte o poezie, atunci când apare starea de graţie, şi două lucrări : „65 de ani de la luptele jandarmilor pentru apărarea Bucureştilor” şi „Din istoria autorităţilor administraţiei publice din jud. Vâlcea”.

 

 

CĂRŢI ALE AUTORULUI ILIE GORJAN:

 

- CUNOŞTINŢE DE DREPT (coautor). Bucureşti: Editura Ministerului de Interne, 1996

- GHID METODIC PENTRU PREGĂTIREA CADRELOR DIN JANDARMERIA ROMÂNĂ. Bucureşti: Editura Ministerului de Interne, 1998

- LACRIMĂ ŞI DOR (poezie). Bucureşti: Fundaţia  Revistei Jandarmeriei, 1999

- SUB SEMNUL SĂRUTULUI (poezie). Timişoara: Editura Helicon, 1999

- MIEZ DE LUMINĂ (poezie). Bacău: Editura Diagonal, 2001

- LIRĂ ŞI SCUT. (poezie). Bucureşti: Editura Ministerului de Interne, 2001     

- LECŢIA- FORMĂ PRINCIPALĂ DE ORGANIZARE A ÎNVĂŢĂMÂNTULUI MILITAR. Ploieşti: Editura Pygmalion, 2001

- ÎNDRUMĂRUL COMANDANTULUI DE SUBUNITATE (coautor). Bucureşti: Editura Ministerului de Interne, 2001

- JANDARMERIA ROMÂNĂ ŞI ORDINEA PUBLICĂ (coautor). Bucureşti: Editura Ministerului de Interne, 2001

- CLIPA DE ROUĂ (poezie). Bucureşti: Editura Ministerului de Interne, 2002

- CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND APĂRAREA ORDINII PUBLICE. Bucureşti: Editura Ministerului de Interne, 2002

- ARIPA LUMII (versuri şi proză scurtă). Bucureşti: Editura RAO, 2003

- CÂNTEC ÎN AMURG (poezie). Deva: Editura Corvin, 2004      

- RESTRICŢII LEGALE ŞI LIBERTATEA DE DECIZIE A AUTORITĂŢILOR ADMINISTRATIVE ÎN APĂRAREA ORDINII PUBLICE (Teza de doctorat). Bucureşti: Editura Ministerului de Interne, 2004

- PĂMÂNTUL MEU CU GUST DE SECERĂ (poezie). Bacău: Editura Diagonal, 2005

- DREPT ADMINISTRATIV (Curs universitar). Bucureşti: Editura Lumina Lex, 2005

- DREPT ADMINISTRATIV EUROPEAN  (Coautor). Bucureşti: Editura Lumina Lex, 2005

- PIETRE LUCIND A IRIŞI (poezie). Râmnicu Vâlcea: Editura Almarom, 2006

- MANAGEMENT MILITAR (Curs universitar). Bucureşti: Editura Sylvi, 2006

- COMUNICAREA EDUCAŢIONALĂ (Curs universitar). Râmnicu Vâlcea, Editura Conphys, 2007

 

 

Diana Popescu, Agero

 

Comentarii de la cititori

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com