Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

„Dacă nu aş fi făcut televiziune, mi-aş fi urmat vocaţia

şi aş fi devenit critic literar, cu normă întreagă”

 

- crede Irninis Miricioiu, realizatoarea emisiunii “Din arhiva TVR” de pe TVR3

 

Mircea Popescu

 

 

Reporter: Domnişoara Irninis Miricioiu, realizaţi o emisiune culturală la TVR3, intitulată “Din arhiva TVR”. Aveţi un criteriu după care vă alegeţi invitaţii şi în ce măsură consideraţi că prezenţa lor pot defini o stare culturală?   

 

Irninis Miricioiu: Criteriul după care ne alegem invitaţii emisiunii „Din arhiva TVR” este valoarea... şi când spun „valoare” mă gândesc atât la carierele prodigioase pe care aceştia le au, la realizările profesionale deosebite, cât şi la calitatea umană, la demnitatea şi modestia lor. La noi nu vin „vedete”, pentru că, din punctul meu de vedere nu există vedete în Romania, ci vin oameni de cultura, oameni care au realizat ceva în viaţă, au trecut peste bune şi rele pentru a lăsa ceva în urmă. Sunt foarte mulţi cei care ne-au călcat pragul în acest prim sezon, şi n-am să enumar decât câţiva de teama de a nu-i putea enumera pe toţi: Stela Popescu şi Alexandru Arşinel, Florin Piersic, Ion Besoiu, Damian Crâşmaru, Sofia Vicoveanca, Dan Mihăescu şi Octavian Sava, Ovidiu Lipan Tandarica, Daniel Cristea Enache, Eugen Simion, Aurora Liiceanu, Ileana Vulpescu, Matei Vişniec – invitat special al emisiunii – şi mulţi mulţi alţii... le multumesc tuturor pentru că împreună încercăm să susţinem campania Televiziunii Române, „Audienţă prin decenţă”. Şi trebuie să le promitem celor care ne urmăresc că noul sezon al emisiunii le va aduce şi alţi invitaţi deosebiţi, adevărate modele culturale şi umane. Pentru că asta încercăm să facem la „Din arhiva TVR”: să ridicăm semne de întrebare.

 

Reporter: Aveţi o prezenţă feminină fermecătoare, fapt sesizat şi de unii initaţi ai dvs. Credeţi că acest aspect vă face să aveţi mai mulţi telespectatori?

 

Irninis Miricioiu: Nu mizez pe prezenţa mea „fermecătoare”, aşa cum o caracterizaţi dumneavoastră, pentru a câştiga mai mulţi telespectatori. Încerc să fac lucrul acesta, în primul rând prin invitaţii pe care îi aduc în faţa telespectatorilor, şi în al doilea printr-o mai bună promovare a emisiunii. 

Recunosc că este un atu din punct de vedere telegenic. Dar atâta timp cât încerc să transmit un mesaj prin intermediul emisiunii şi prin intermediul invitaţilor mei, consider că acest aspect este unul secundar.

 

Reporter: Ce proiecte culturale mai aveţi în afara emisiunii pe care o realizaţi?

Irninis Miricioiu: Încerc să mă întorc la scris. Pentru că scrisul a reprezentat dintotdeauna o a doua natură. Doar că lipsa timpului îşi spune cuvântul. Este greu să finalizezi proiecte pe care le-ai început acum câţiva ani. O surpriză extrem de plăcută în acest sens a fost includerea unui eseu de critică literară despre „Frumoasa călătorie a urşilor panda povestită de un saxofonist care avea o iubită la Frankfurt” de Matei Vişniec realizat acum câţiva ani în reeditarea volumului din care piesa face parte. Sunt foarte onorată de faptul că dintre toate textele critice despre piesele sale, Matei Vişniec l-a ales tocmai pe al meu.

 

Reporter: Am observat că aţi publicat câteva versuri într-o revistă online de cultură din Germania. Aţi tipărit vreun volum până în prezent?

Irninis Miricioiu: Poeziile respective fac parte din perioada studenţiei mele, atunci când fiecare visează să creeze prin cuvânt o nouă realitate. Nu mă consider o poetă, poezia apărând meteoric în viaţa mea ca un alter ego, o altă formă de exprimare. Recunosc că în ultimii ani nu am mai scris poezie, ci mai mult critică literară, studii despre anumite teme sau despre anumiţi autori. Şi i-as menţiona aici pe doi dintre favoriţii mei, doi dintre scriitorii care mi-au marcat într-un fel mentalitatea despre lume şi viaţă: Nichita Stănescu şi Matei Vişniec. Încă nu am inclus toate scrierile într-un volum, încă nu le-a venit timpul...

 

Reporter: Ce gen literar vă pasionează mai mult?

Irninis Miricioiu: Îmi place să citesc literatura contemporană, să fiu într-un permanent contact cu literatura de pretutindeni. Îmi place să mă plimb prin librării şi să văd ce a mai apărut nou... dacă o carte îmi atrage atenţia, o cumpăr imediat... o citesc şi dacă mi-a plăcut stilul scriitorului, caut alte cărţi ale acestuia...  aşa am procedat cu Iris Murdoch, Ian McEwan, Jose Saramago, Salman  Rushdie. Din când în când revin la literatura interbelică românească pentru a reciti unele romane care mi-au rămas adânc în suflet: Patul lui Procust sau Adam şi Eva... în funcţie de stare, (re)citesc şi poezie, Nichita Stănescu, Blaga, Matei Vişniec sau, mai nou, Thomas Transtromer. Dar, din punctul meu de vedere, nu poţi citi poezie oricând. Trebuie să ai o anumită disponibilitate sufletească pentru ca poezia să-şi poată vărsa întreaga sevă direct în sufletul celui care citeşte.

Cât despre ce îmi place să scriu.... dacă nu aş fi făcut televiziune, mi-aş fi urmat vocaţia şi aş fi devenit critic literar (cu normă întreagă, cum îmi place mie să glumesc!).

 

Reporter: Ca om de cultură şi de presă, cum consideraţi că pot fi promovate tinerele talente literare din România?

Irninis Miricioiu: Din punctul meu de vedere, încă din şcoală ar trebui să înceapă totul. Sunt foarte mulţi copii talentaţi în Romania, care participă la olimpiade, care iau premii naţionale şi internaţionale, fără a primi în schimb... nimic. După ce termină şcoala, nu pot face nimic cu colecţia lor de diplome. Şcoala şi implicit Ministerul Educaţiei Cercetării şi Inovării ar trebui să deruleze mai multe proiecte pentru sprijinirea tinerilor cu potenţial.

Apoi media... nu este un secret pentru nimeni că televiziunile promovează mult prea puţin cultura, pentru că din cultură nu se fac bani. Dacă acestea ar promova mult mai mult tineretul poate că s-ar schimba ierarhia valorilor în Romania. Nu am mai citi tabloide şi nu ne-am mai uita la emisiuni mondene. Am avea alternative. Consider că media ar trebui să facă mult mai mult pentru a promova tinerii care astăzi, nu au decât puţine variante pentru a se remarca.

 

Reporter: Cum aţi caracteriza literatura romană prezentă. Exista un public interesat de acest gen şi cum se poate face o selecţie valorică, în afara publicităţii media?

Irninis Miricioiu: Întrebarea dumneavoastra mă duce cu gândul la cel mai recent roman semnat Matei Vişniec, „Sindromul de panică în oraşul luminilor”, roman care pune problema scriitorului care scrie doar pentru sine şi care se zbate să fie publicat. Şi la noi se scriu foarte multe cărţi, apar foarte multe cărţi, unele mai bune, altele mai proaste. Evident, ele sunt destinate unui public, altfel nu ar mai fi scrise deloc. Şi atâta timp cât sunt în librării, asta înseamnă că acel public există.  Cred că acel public impune un scriitor (vezi cazul Coelho), chiar dacă critica este de altă părere. Din punctul meu de vedere, critica de specialitate are un cuvânt greu de spus, mai ales când este vorba de cei care debutează şi au nevoie de încurajări avizate. Publicitatea media are un rol mult prea mic, din punctul meu de vedere... sunt foarte puţine emisiuni de specialiate care pot informa publicul despre apariţiile editoriale notabile. În schimb, internetul câştigă tot mai mult teren, prin publicarea, fără foarte multe eforturi, a tuturor textelor (avem exemplul blogurilor). Acum depinde de fiecare ce anume vrea să citească.

 

Reporter: În 1981, la Drobeta Turnu Severin, Nichita Stănescu dădea următoarea definiţie poeziei: „Poezie este când ai Dunăre şi Turn la Severin”. Credeţi că este corectă?

Irninis Miricioiu: Fiecare scriitor a încercat la un moment dat să dea o definiţie poeziei, de la „ut pictura poesis” la „românul s-a născut poet”. Nu există definiţii corecte sau incorecte în ceea ce priveşte poezia. Şi asta pentru că poezia se citeşte cu sufletul.

 

Reporter: Cunoaşteţi sau aveţi un scriitor preferat din judeţul Mehedinţi, fie clasic, fie contemporan?

Irninis Miricioiu: Pasionată fiind de poezia lui Nichita Stănescu (şi ploieşteancă pe deasupra!), am citit la un moment dat şi interviul dat de Nichita Stănescu în care o menţionează pe Ileana Roman. Mi-au picat în mână la un moment dat câteva poezii semnate Ileana Roman care mi-au plăcut foarte mult. De atunci însă nu am mai avut un contact cultural direct  cu ceea ce reprezintă literatura mehedinţeană.

 

A consemnat Mircea Popescu

Mehedinţi, România

 

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com