Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

INTERVIU CU LAURENTIU ULICI

Din noul volum  de interviuri - Mărturii dintre milenii (coperta jos)

Realizat de ANGELA BACIU – MOISE

In memoriam

 

 

- n. 6 mai 1953 – d. 16 noiembrie 2000

- Volume: “Recurs”, 1971 (eseuri), “Prima verba”, 1974 (critica), “Noua poeţi, 1974, “Biblioteca Babel”, 1978 (eseuri), “Prima verba II”, 1978, “Confort Procust” 1983 (cronici literare), “Prima verba III” 1992, “Literatura română contemporană», 1995 vol.I – poezia (opera rămasă neîncheiată), « Dubla impostură  1996 (essais politiques),«Prima verba IV», 2004.

- Antologii: a îngrijit antologiile «Nobel contra Nobel» 1988 şi «1001 de poezii romanesti»,1998

- a fost licenţiat al Facultatii de Filologie în 1966 si al Facultăţii de Filosofie îin 1970.

- Membru în Parlamentul Romaniei din partea Uniunii Forţelor de Dreapta ; cariera politica şi-a început-o în Partidul Aliantei Civice.

- A fost critic literar şi preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România.

 

Criticul trebuie să-l ajute pe cititor să se îndrepte mai usor prin hăţişul editorial, dar în acelaşi timp să-i facă şi autorului şi editorului un fel de serviciu de publicitate…" - "Istoria literară este notarea evenimentelor culturii dintr-un anumit moment, anumit timp ; ea nu are neapărat un caracter formativ, ci mai degrabă informativ…"

 

Angela Baciu-Moise : D-le Laurenţiu ULICI, v-aţi întors de curând de la Târgul de Carte de la Leipzig, cu ce impresii?

LAURENTIU ULICI : D-na Angela BACIU, la acest prestigios Targ de Carte, Romania a beneficiat de un spaţiu considerabil, ceea ce a permis editorilor români să îşi etaleze producţia în condiţii ceva mai normale ca până acum.   Pivotul «Targului de Carte de la Leipzig» l-a deţinut pavilionul central şi în cele patru zile cât a durat târgul, în pavilionul românesc s-au desfasurat o seamă de întâlniri de tip cafenea, într-un spaţiu adecvat, care se numea chiar «Cafeneaua Cafe Leipzig». Au avut loc lansări de cărţi cu discuţii pe diverse teme provocate de subiectul unei cărţi sau alteia.  Separat de acest spaţiu, la standurile editurilor am gasit multe cărţi bune dar, din păcate,nu a existat o monitorizare a dialogurilor şi întâlnirilor din cadrul acestui targ. Astfel, s-au suprapus evenimentele, ceea ce a fost de natura să distribuie prezenta, într-un fel inconvenabil pentru toata lumea. Dar…aşa se întâlnesc uneori mici scăpari. Au fost invitaţi acolo şi scriitori care nu s-au regasit în programul târgului, deci, s-au trezit ca un fel de vizitatori pur şi simplu ai târgului, dar fără nici o implicare. Aceste scăpări vin, desigur, dintr-o lipsa de experienţa în materie de organizare a unor standuri cu suprafete mari.Important e, după opinia mea, ca prezenţa românească la Leipzig,  a fost revelatorie pentru nivelul la care au ajuns editorialiştii din România şi pentru nivelul estetic al cărţii tipărit în ţara noastra. Este vorba despre nivelul estetic al obiectului numit arte şi nu despre continutul cărţilor. Arătau destul de european standurile noastre şi aici cu un amendament, au fost gândite după o concepţie anti-furt ceea ce a facut practic imposibil accesul vizitatorilor la carte. Cărţile nu au putut fi răsfoite aşa cum ar fi trebuit. O carte este pusă  ca să fie rasfoită, ori standurile editorilor aveau alta construcţie. Asa cum spuneam, au avut loc cateva importante lansări de carte, cu o participare selectă, scriitori de prima linie, români, prezenti la acest târg.

 

Angela Baciu-Moise : Să discutăm acum despre responsabilitatea actului critic. Aveţi ceva de reproşat criticii de astazi? Care este rolul criticii în viziunea Dumneavoastră?

LAURENTIU ULICI : Nu cred că trebuie  neapărat sa aduc un reproş criticii de azi. Trebuie sa constat doar ca în operaţiunea de modificare prin care trece acum critica alaturi de alte genuri ale literaturii, modificarea perspectivei, modificarea stilistică, modificarea tematica etc., nu s-a ajuns încă la o recâştigare a rolului pe care l-a jucat înainte de ’89 critica literară. Asta şi pentru ca nu s-au găsit deocamdată caile cele mai juste de a deveni, ceea ce este la ora actuală, în toată lumea. Şi mă gândesc acum, d-na Angela BACIU, la critica foiletonistă, critica de revistă, un mediator între un editor şi autor pe de o parte şi, eventual, cititor, pe de alta parte. O funcţie de publicitate implicită, într-un fel critica aşa-zisa curentă, face loc literaturii la ora aceasta şi încă nu am găsit calea cea mai adecvată de a ajunge la cititor. Încă se face un fel de critica adresată autorului, după modelul vechi, criticul încă se considera concurent cu autorul, scrie cumva pentru autor şi diminuează, într-un fel impactul catre cititor.

 

Angela Baciu-Moise: Este vorba de o recuperare a identităţii ?

LAURENTIU ULICI: Nu este vorba doar de o recuperare a identităţii, ci de o schimbare de mentalitate, de adecvare a ceea ce se intampla acum pe piaţa cărţii.   Deci, în condiţii de exprimare liberă a acţiunilor; criticul trebuie să-l ajute pe cititor să se îndrepte mai uşor prin hăţisul editorial, dar în acelaşi timp sa-i facă şi autorului şi editorului un fel de serviciu de publicitate.

 

Angela Baciu-Moise: Cum aţi defini, pe scurt, istoria literara?

LAURENTIU ULICI : Istoria literară este notarea evenimentelor culturii dintr-un anumit moment, anumit timp; ea nu are neapărat un caracter formativ, ci mai degrabă informativ.

 

Angela Baciu-Moise: Credeţi că există o legătura între politic şi literatura?

LAURENTIU ULICI : Nu exista o legatură intre politică si literatura, ci…mai degrabă, între politicieni şi literatură.

 

Angela Baciu-Moise : Dar…o politica a limbii române?

LAURENTIU ULICI : O politica a limbii române, o politica a culturii române trebuie să ducă obligatoriu şi oamenii de litere. Dar nu suntem învătaţi să facem asta, nu suntem pregătiti încă, trebuie să învaţam din mers şi să ne debarasam, este adevarat ca o si facem deja, sigur cu destule opinteli, trebuie să ne debarasăm zic, de prejudecata ca politica în domeniul culturii o face Ministerul Culturii.Nu, Ministerul Culturii nu este decat un finanţator de programe culturale, iar programele culturale sunt opera oamenilor de cultură, după cum şi politica în cultură, strategia culturală care ar trebui să constituie o preocupare a Ministerului Culturii, are şi ea nevoie de sprijinul oamenilor de cultură.

 

Angela Baciu-Moise: Pe când Addenda la «Istoria Literaturii Romane» promisa de Dumneavoastră? La ce lucraţi în prezent?

LAURENTIU ULICI: Nu pot raspunde acum la aceasta întrebare!

 

Angela Baciu-Moise : De ce?

LAURENTIU ULICI : Pentru ca, până atunci, este vorba de apariţia volumelor II şi III (de fapt, sunt VI), dar pentru ca ele sunt foarte mari şi costă mult, problema este acum de a se gasi bani pentru editarea lor. Eu sper că, până la sfârşitul acestui an, vor fi publicate volumele II şi III care sunt depuse la editura de mult timp şi sper să se gasească bani şi pentru editarea celorlalte volume.

 

Angela Baciu-Moise: Să vorbim acum despre Antologia «O mie si una de poezii», de unde şi când a venit ideea acestei lucrari?

LAURENTIU ULICI : Aceasta idee mi-a venit de vreo…30 de ani. S-au scurs 30 de ani de lectura completă, aşa am vazut eu poezia română de la începuturi şi până astăzi. Sigur, aş mai fi putut adăuga şi alte texte ale altor scriitori, dar m-am obligat să păstrez un criteriu statistic, respectând 1001 poezii şi 300 de poeţi.  Probabil că mâine aş face o altfel de antologie, pentru ca la urma urmelor fiecare cititor are propria lui antologie.

 

Angela Baciu-Moise: Este greu sa împletiţi cele trei funcţii: de preşedinte al Uniunii Scriitorilor, senator şi critic literar?

LAURENTIU ULICI: Nu este atat de greu, cât este la un moment dat incomod…

 

Angela Baciu-Moise : De ce ?

LAURENTIU ULICI : Pentru că sunt lucruri diferite, ce presupun treceri de la un plan la altul în mare viteză, ceea ce nu este chiar comod. Dacă cele trei domenii ar fi fost în acelasi plan, ar fi fost mai confortabil. Dar aşa, politicul e politic, administraţia e administraţie – căci asta fac la Uniunea Scriitorilor – iar profesia de critic literar este profesia mea adevarată şi nu prea are legatură nici cu politicul, nici cu administrativul.

 

Angela Baciu-MoiseAngela Baciu-Moise: Să facem un salt în timp şi să vă întreb, cine va caştiga până la urmă, omul politic sau omul de artă?

LAURENTIU ULICI: (zâmbeşte): Nu va pot răspunde acum, sau pot răspunde doar pentru primii doi (de fapt, sunt trei, nu uitaţi adminitratorul), deci pentru omul politic şi pentru administrator; în momentul în care vor realiza că nu mai are sens sa mai continue, sigur se vor opri la timp. Celalalt, criticul, nu se va opri. Va continua, pentru că nu mai este o profesie, dar cu modestie sau fără modestie spun, s-ar putea să fie o vocaţie. …Mă mai îintreb încă!

 

Angela Baciu-Moise : D-le Laurenţiu ULICI, vă mulţumesc pentru acest interviu.

Realizat în aprilie 1998, BRAILA, publicat la iniţiativa d-nei Baciu-Moise, in Memoriam ( o iniţiativă comună cu Revista Agero).

 

 

 

Comentarii de la cititori

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)