Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

Interviu cu Lucian HETCO acordat

revistei Convergenţe/Convergences din Franţa

 

Iulia Cantor-Salzani, Franţa

 

 

"România este tot ceea ce avem!"

 

În anul 2000 Asociaţia Românilor din Stuttgart / Germania (Agero) lansează pe internet, sub coordonarea Dumneavoastră, prima revista a românilor din  Germania, “Revista Agero”. Depăşind rapid limitele unei publicaţii asociative, revista a devenit o platformă a culturii româneşti contemporane din afara graniţelor ţării, vizitată zilnic de câteva mii de cititori. În contextul în care românii din occident nu dau imaginea unei comunităţi solidare şi omogene, cum explicaţi acest succes?

 

Succesul nostru este explicabil în primul rând prin motivaţia, scopul şi spiritul de disciplină al acestei publicaţii. Ţelul ei este de a uni şi nu de a dezbina, vechea noastră meteahnă. Venind către cititori din ţara seriozităţii, pragmatismului şi a spiritului corectitudinii, o revistă cu spirit ordonat german, socială, corectă politic, discretă şi care nu practică atacul la persoană, alcătuită în baza muncii redacţiei - benevole şi cinstite, este o prezenţă inedită, nu numai pentru românii din ţară! Statutul său oferă credibilitate, constanţă şi continuitate, fapt ce îl subliniază şi cei peste 450 de corespondenţi actuali ai revistei, români din toate colţurile planetei, de la debutanţi valoroşi la personalităţi consacrate.

 

Premiat cu Premiul de Excelenţă al Patrimoniului Românesc în 2005, sunteţi printre puţinii reprezentanţi ai diasporei româneşti laureat al acestei distincţii. Ce înseamnă acest premiu, confirmarea calităţii sau impuls catre aprofundarea ori continuarea demersului?

 

Un premiu nu înseamnă, cel puţin pentru mine, decât o apreciere publică. La prima vedere distincţia de care vorbiţi este o recunoaştere a muncii, seriozităţii şi consecvenţei muncii mele ca editor şi promotor cultural român din Germania, dar aceasta aş pune-o mai degrabă în planul al doilea. Importantă - şi de aceea pe primul plan, consider că trebuie pusă munca celor mulţi, adică a corespondenţilor noştri, care au pus cum s-ar spune, umărul, la succesul revistei Agero, ca să o spun pe şleau - la acest succes comun. Sigur că un premiu, o distincţie, o recunoaştere indiferent de cine îl / o acordă, la fel ca multe altele care i-au succcedat, bucură implicit şi personal, dar aceasta nu înseamnă neaparăt că îmi oferă şi motivaţia pentru un “mai departe” sau un “tot aşa”, fiindcă dacă am făcut ceva ce foloseşte şi altora, n-am lucrat pentru vreun premiu (şi nici n-aş face-o), ci am muncit pentru idee, în sensul ei comunitar, direct, fără să aştept o recunoaştere activă, nici de la vreo instituţie şi nici de la persoane private, ci din convingerea personală că ceea ce fac, este necesar. Faptul că sunt printre puţinii laureaţi din străinătate, este pentru mine la fel de puţin important ca şi faptul că în anul 2005, eram de fapt şi cel mai tânăr dintrei premiaţi.

 

În cei 8 ani de cand coordonaţi Revista Agero, aţi avut privilegiul unor întâlniri cu oameni de excepţie, precum Tamara Buciuceanu, Sofia Vicoveanca sau Angela Similea. Cum aţi trăit aceste momente?

 

Cu emoţie, vă spun aceasta cu certitudine! N-am întâlnit numai actori ori interpreţi celebri, ci şi mari caractere. Pentru mine cel puţin, acest element de ordin moral, are o însemnătate deosebită. Angela Similea, pe scena din Esslingen/Stuttgart, în prezenţa a peste 2200 de spectatori, emisiune televizată de altfel (TVRI), a fost un eveniment cultural de neuitat, i-aş spune, rarrisim. Am avut personal plăcerea şi şansa de a-i putea oferi doamnei Similea un buchet de flori şi să o pot felicita personal pentru efortul care l-a făcut pentru comunitatea românească din Stuttgart şi în general pentru românii din Germania. Am fost cu toţii onoraţi şi fericiţi în acelaşi timp. Dar am avut şi alte prezenţe fascinante aici: Gheorghe Zamfir sau Ştefan Hruşcă, dacă ar fi să-i numim doar pe artişti.

 

Care alte prezenţe de excepţie au marcat activitatea “Cenaclului Agero”?

 

Cu siguranţă, am avut la Stuttgart plăcerea şi onoarea de a  avea în primul rând membri cunoscuţi ai diasporei româneşti din Germania, aşa cum era şi de aşteptat. Aş menţiona aici pe scriitorul şi jurnalistul dr. Gheorghe Săsărman, fost preşedinte al Ligii LARG, pe scriitorul, poetul şi editorul Ion Dumitru, pe poetul Traian Pop Traian, pe poetul Andrei Zanca, pe poetul Sorin Anca, editorul revistei Galateea, pe istoricul dr. Viorel Roman, de la Universitatea din Bremen, pe scriitorul şi filozoful Sorin Borza, scriitorul Eugen Cojocaru, scriitoarea Simona Cărătuş, etnologul şi muzicologul Dr. Lucia Olaru Nenati, sculptorul George Mitrohin, poetul şi epigramistul George Preda, pictoriţa Minodora Tudosie, jurnalistul Liviu Vălenaş, jurnalista şi poeta Dani Rockhoff, precum şi alte personalităţi precum Pavel Chihaia şi încă mulţi alţii. Dar ceea ce pentru mine are cel puţin la fel de multă importanţă este faptul că între aceşti prestigioşi participanţi, au expus pictură, artă, au recitat poezie conaţionalii noştri de aici, din zona Stuttgart. Am prezentat în cenaclul Agero adeseori istorie reală şi am avut dezbateri active, am simţit pulsul comunităţii cu o intensitate ce ne-a confirmat faptul că românul este şi în străinătate însetat de cultura naţională şi de istoria patriei şi că nu se pierde în cultura ţării de adopţie, chiar dacă integrarea sa presupune (şi de fapt cere), o nouă mentalitate.

 

Economist de profesie, cochetaţi de câţiva ani buni cu literatura, având deja la activ câteva volume. A devenit literatura profesia dumneavoastră de credinţă?

 

Într-un alt interviu din luna februarie 2008 spuneam că primul meu contact cu literatura a fost biblioteca vastă a familiei mele de la Oradea. În familia mea s-au adunat şi citit cărţi o viaţă întreagă, iar dacă datorez cuiva ceva, atunci în special mamei mele pot să-i mulţumesc pentru metodă, ambiţie şi perseverenţa ce-am întâlnit-o la ea şi în spiritul căreia am fost educat. Eseurile, comentariile, ultima mea carte, “Românul planetar”, dar şi alte scrieri mai recente, sunt mai degrabă rodul maturităţii. Poezie, prima mea forma de manifestare, soră bună cu fillozofia, dar de pe altă pantă, am început să scriu deja ca licean, o parte dintre lucrări le-am publicat în volumul “Oglinda cu suflet” în 2002, fără modificări esenţiale. Toate acestea au venit în timp, conştient, fără să forţez lucrurile. Dar dacă vreţi să-i spuneţi “profesiune de credinţă”, sigur că n-am nimic împotrivă, căci scrisul este un fel complet de a participa activ la viaţa socială şi literară a românilor, chiar şi când o faci din străinătate, căci şi noi diasporenii, suntem cum s-ar spune citiţi, apreciaţi şi mai nou, chiar căutaţi.

 

În calitate de autor al unor eseuri despre românitate, cum vedeţi românitatea astăzi, dincolo de orice impulsuri naţionale, dar într-un context international relativ defavorabil?

 

România trece din nou printr-o periodă tulbure. Şi cred că românitatea trebuie privită cu seriozitate, căci România este tot ceea ce avem! Şi era şi de aşteptat să fie aşa, căci nu există priorităţi mai mari pentru mine, cel puţin, decât România şi oamenii săi. Dar ceea ce mă îngrijorează cel mai mult, dacă tot vorbim despre românitate, este faptul că actualei conduceri politice pare-se că nu-i este încă suficient de clar, că doar o Românie puternică economic, cu o rată redusă a şomajului şi cu mult mai puţină migraţie economică, va fi garantul reunirii cu Basarabia. Moldovenii de după Prut tot de-ai noştri sunt şi e păcat că tratăm problema aceasta prea puţin. Aceasta re-unire însă ar trebui să fie dezideratul numărul unu al politicii româneşti! Dar basarabenii se vor uni cu Patria, de abia atunci, când vor avea certitudinea că le va merge mai bine economic, social şi politic, decât în actualele lor graniţe şi nu vor fi trataţi ca cetăţeni de mâna a doua! Mă îngrijorează şi faptul că avem peste 2, 5 milioane de români, un fel de exilaţi economic, prin străinătatea europeană, mai ales, căci şocul acestei emigraţii, din vina lipsei locurilor de muncă decent plătite, îl vom resimţi acut, în câţiva ani, când sistemele noastre de asigurări sociale, nu vor putea face faţă cerinţelor unei populaţii îmbătrânite. Ca să nu vorbim despre drama familiilor dezbinate şi a copiilor traumatizaţi, care cresc fără părinţi! Suntem deja expuşi la o emigraţie puternică, iar o imigraţie cu scopul recunoscut de a sprijini unele branşe din economia noastră, nota bene, în lipsa forţei de muncă autohtone emigrate, va crea probleme sociale şi de integrare în viitor, ce nu se pot încă aprecia realist şi care nu sunt deloc simple. Mai ales fiindcă vor costa o groază de bani şi vor cere efort, pentru a se putea aplana cât de cât, din timp.

 

Care sunt evenimentele majore prevazute pe agenda Agero 2008?

 

Agenda revistei Agero prevede în primul rând continuitate. Caravana Agero va merge mai departe! Voi încerca să pastrez contactele de valoare, aşa cum vom face noi contacte şi eventual voi lărgi redacţia Agero cu parteneri de valoare din alte ţări europene, ori cu intelectuali prestigioşi din ţară şi străinătate. Invit aici şi intelectualitatea română din Franţa să coopereze cu revista noastră! Cert este că vom fi pe mai departe, aşa cum ne ştiţi şi cum v-aţi obişnuit cu noi.

 

A consemnat,

 

Iulia Cantor-Salzani

redactor sef "Convergente/Convergences"

39 rue de la Carpe Haute

67000 Strasbourg, Franţa

mob - 0033 3682226794

fax - 0033 388317299

www.centre-roumain.fr

iulia.cantor@centre-roumain.fr

 

Comentarii de la cititori

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)