Manseta Agero

  Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

 

 

 

INTERVIU CU OCTAVIAN RENEA

Magdalena CONSTANTINESCU-SCHLESAK

 

SOLI DEO GLORIA

GOTT ALLEIN ZUR EHRE

DUMNEZEU UNIC SPRE ONOARE

 

1. Magdalena Constantinescu: Sunt fascinata de interesul tau spre poezie si filozofie. Numeste – te rog – cateva personalitati care te preocupa.
 
Octavian Renea: Poezia si filozofia – surorile dragi ale muzicii – sunt pentru mine doua elemente prin care spiritul respira. Prin ele percepem cu totul altfel atat viata cat si muzica – un nivel de intelegere cred mult mai adanc, mai fin, apt de a descoperi nobile subtilitati ce devin apoi adevaruri muzicale.
Profunzimea gandirii la Cioran, Eminescu, Blaga, Celibidache, Nietzsche, Södergran (desigur si altii) inalta peste normalitatea existentei.
 
2.M.C.: Cum iti explici insusirea de a „tine publicul la piept“?
 
O.R.: A iubi muzica, a intelege omul. „A fi bun muzician nu este indeajuns.“ (Celibidache)
Sa lasi arta libera sa vorbeasca, nestanjenita, fara ca atunci cand apari in fata publicului sa te mai preocupe „propriul eu“, imaginea, impactul tau ca artist asupra ascultatorilor... A fi preocupat de imaginea sonora , de abundenta starilor si a nuantelor pe care fiecare piesa le contine. Dand un sens fiecarei note, sa transmiti oamenilor acest entuziasm al confirmarii trairilor interioare ... iar cei ce asculta sa fie cuprinsi de aceeasi fericire: a pierderii de sine, a regasirii prin muzica.
 
3.M.C.: O revelatie in lumea muzicii!
 
O.R.: „Singuratatile dulci ale muzicii! Sau despre confuzia intre cer si pamant“ (Cioran).
Ma gandeam intr-o noapte la Mozart, Schubert apoi la Brahms. Imi rasunau in minte fragmente din Intermezzi Op. 117, pe care le cantasem de mult cu mare placere. O stare de neliniste m-a condus spre „Silogisme“: „Muzica este refugiul sufletelor pe care le-a ranit fericirea“... Ca un fulger; a fost culminatia, implinirea acelei interiorizate stari – si toate acestea in deplina armonie cu toamna muzicii lui Brahms. Nu pot uita unicitatea momentului; exista intr-adevar implinire in singuratate – de fapt, in singuratatea fizica. Spiritual, mai putem oare vorbi de singuratate cand suntem alaturi de muzica?
 
4.M.C.: Retinerea si lipsa de emotii – Emotionslosigkeit – a germanilor se „topeste“ prin comunicare muzicala. Ce sentiment te cuprinde in concertele tale?
 
O.R.: Este de fiecare data altfel. Cred ca aceasta comunicare intre artist si public se poate manifesta liber atunci cand de ambele parti exista o anume dispozitie interioara de a fi deschis catre frumos. Sigur ca toti oamenii isi doresc frumosul – insa a descoperi si a deschide (prin frumos) drumul sufletului spre adevar ... ne reuseste oare de fiecare data?
 
5.M.C.: In Herkulessaal – renumita sala de concerte din München – l-am ascultat, apoi am stat de vorba cu pianistul Radu Lupu. Ce rezonanta a avut pentru tine?
 
O.R.: In nebuloasa timpului contemporan aceste intalniri aproape divine raman de neuitat.
 
6.M.C.: „Soli Deo Gloria“ - Gott allein zur Ehre – gandul cutremurator al lui J.S. Bach – te sprijina in acest timp depersonalizat-comercializat?
 
O.R.: Cantand Bach (studiez acum Partita a VI-a in mi minor) am senzatia ca ating adevarul, ca il traiesc cumva in complexitatea dureroasa a paradoxurilor lui; rasare insa uneori periculoasa credinta ca adevarul „are cu siguranta forma atribuita de mine“ - desigur o minunata iluzie. Bach – ceva ce este mai mult decat frumos, incat poate fi de neinteles. Iubesc universul creatiei lui mult mai mult decat alte viziuni concrete ale lumii „obiective“ si prea sceptice.
 
7.M.C.: Studiezi in München la Conservatorul Richard Strauss si la Münchener Musikseminar, condus de dl. Walter Krafft, originar din Sebes – suflet neobosit si minunat in lumea muzicii. Impartaseste-ne te rog cateva cuvinte.
 
O.R.: Faptul ca mai exista oameni ce iubesc arta sustinand-o total dezinteresat, cu bucurie in sacrificiu este pentru mine un puternic impuls in creativitate.
 
O nemarginita bucurie am avut citind antologia “Inel de aur fara corb”;profunda mea admiratie pentru tinerii talentati-ce aduc un suflu nou culturii-si pentru revista Nova Provincia Corvina care promoveaza aceste valori.
 
M.C.: Asteptam cu nerabdare concertul tau cu orchestra din Sibiu .
 
O.R.: Si eu gandesc muzical la tulburatoarea contopire auditor-interpret.

       München, aprilie 2007 

 

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.