HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

Calea de acces

Interviu cu PS Siluan Athonitul - Italia

 

Mirela Corina Chindea

 

Motto: "Am fost cuprins de iubire pentru toată zidirea lui Dumnezeu(...)". Sfântul Siluan Athonitul

 

Preasfinţia–Voastră, cum credeţi că poate fi menţinută cultura de origine în comunităţile româneşti  constituite în afara graniţelor după anii ‘90? Ce acţiuni concrete socotiţi că ar fi potrivite pentru a completa şi continua lucrarea începută de biserică şi cui ar trebui să-i revină acest rol ?

 

P.S.Episcopul Siluan: Consider că prima condiție pentru a se putea vorbi de menținerea culturii de origine în comunitățile românești este propriu-zis faptul ca acestea să existe efectiv și să aibă la baza constituirii lor motivații ”sănătoase” și autentice… Adică să depășească nivelul ”grătar, mici, bere, manele”…, etc. Apoi cred că este cazul să se definească concret care sunt elementele constitutive ale ”culturii de origine”, lucru foarte necesar în condițiile de confuzie și relativism cultural în care se trăiește în zilele noastre și pe care le promovează, cu mici excepții, posturile de televiziune și de radio sau ziarele și revistele care se propun spre consum… Pentru a putea cultiva adevăratele valori ale culturii noastre este neapărată nevoie de ”surse„ care să le promoveze și mai ales să le propună spre ”gustare„ în locul ”subvalorilor” culturale care se cultivă și se propun în general prin mijloacele de informare în masă. Biserica noastră, exemplul prin excelență de ”comunitate românească”, este promotoarea valorilor autentice tradiționale, acolo unde dispune de spațiul necesar, nu doar pe plan creștinesc și spiritual ci și pe plan cultural și de tradiție românească autentice. Prin ”școala duminicală”, pentru copii, și prin manifestări publice, organizate atât la nivel parohial cât și la nivel național sau eparhial, se veghează la transmiterea și la promovarea elementelor fundamentale ale culturii noastre. Pentru a putea avea însă un impact cu adevărat puternic asupra comunității, consider absolut necesară acționarea pe mai multe planuri, prin mai multe mijloace: adică și prin intermediul altor instituții ”oficiale” sau nu – prin asociații, de exemplu, care să pună pe planul doi ”propriile interese” - și mai ales cu mijloace cât mai variate: televiziune, radio, reviste, ziare, care să fie promotoare ale valorilor autentice, care sunt nu doar ”hrănitoare” ci și ”formatoare” de suflet, de minte, de caracter… Televiziunea și radioul Trinitas, ziarul ”Lumina”, organele oficiale de informare ale Bisericii Ortodoxe Române sunt exemple, pentru cei care au acces la ele, de promovare ale acestor valori prin biserică. Însă cred că e mare nevoie ca și pe plan local să se lucreze la cultivarea propriilor valori și mai ales la transmiterea lor generațiilor care urmează.

 

Românul adult e legat de biserica strămoşească şi îşi regăseşte identitatea în cult, în credinţă. Dar ce se întâmplă cu copiii lui ? Mai vorbim despre aceeaşi realitate ? Traversează copiii români o criză de identitate ? Ce rol au familia, biserica şi comunitatea în soluţionarea acestei problematici ?

 

P.S.Episcopul Siluan: Cred că prima și cea mai mare responsabilitate în transmiterea și cultivarea valorilor fundamentale, atât pe planul credinței cât și pe planul valorilor culturale tradiționale care împreună constituie identitatea noastră, îi privește pe copii. E evident că aceștia nu mai petrec în aceeași realitate ca cea a satului tradițional românesc sau, cel puțin, într-un mediu românesc… Iar lucrul cel mai îngrijorător este că lanțul ”obișnuit” de transmitere a elementelor constitutive ale identității noastre creștinești și românești, adică prin bunici și părinți, este cu totul bulversat prin ”absența” bunicilor și prin ocupația aproape permanentă a părinților care, la rândul lor, și atunci când ar dori să dea mai departe ce au primit, nu mai prea au ce să transmită, ei înșiși având carențe serioase sau chiar lacune considerabile, atât în materie de credință cât și în materie de cultură și tradiție românească. Această situație îi expune pe copii la pierderea parțială sau totală a identității ”de origine”, pe fondul lipsei unui ”transmițător” al sistemului ”imunitar” al sufletului și al întregii sale persoane. De aceea comunitatea bisericească, prima ”societate” românească pe care copiii o pot întâlni și cunoaște, este chemată să joace rolul pe care nici bunicii, nici părinții nu îl mai pot sau nu îl mai știu juca, în a ”preda” copiilor - și, concomitent, părinților - temelia identității lor creștinești și românești. Astfel se reia lanțul întrerupt al tradiției – predaniei – atât la nivel bisericesc – comunitar, cât și la nivel familial, nivel fără de care șansele de a izbândi devin foarte mici…

 

În ce valori cred românii trăitori dincolo de fruntarii, Preasfinția Voastră ? E doar “iubirea de arginţi”, dacă e să-l parafrazăm pe sentenţiosul B.P.Haşdeu,  cea care-i motivează , aşa cum se spune ? Se înscriu ei, psihologic vorbind, în profilul definit prin dictonul ”ubi bene, ibi patria “?

 

P.S.Episcopul Siluan: Românii trăitori prin străinătăți cred în valorile care li s-au ”predat” de înaintașii lor. Dacă acestea sunt autentice sau nu, ei caută în mod automat să le trăiască și să le transmită mai departe copiilor lor. Fenomenul îmbucurător și încurajator este acela că, acolo unde li se propun valorile autentice, adevărate, ale credinței și ale sufletului românesc, ei au capacitatea să le recunoască și să le redescopere sau să le descopere, deși sunt pe pământ străin. Constatăm că, atunci când sufletul și întreaga ființă se ”hrănesc” cu hrana cea adevărată, persoana, nu doar își regăsește echilibrul și liniștea, atât de prețioase în vacarmul sufletesc în care își petrece viața, dar are și capacitatea de a asimila în mod sănătos și selectiv toate valorile pe care i le transmite societatea în care trăiește, îmbogățindu-se și lărgindu-și astfel orizonturile și integrându-se totodată armonios în aceasta.

 

Consideraţi util un ziar cultural laic, sub egida  Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei? Ar putea contribui acesta la atingerea unor obiective cum ar fi  culturalizarea , socializarea , integrarea ?  Cum l-aţi vedea realizat?

 

P.S.Episcopul Siluan: Consider nu doar ”util” ci necesar un ziar cu caracter cultural, pe care persoanele dăruite cu darul scrisului dar și cu un orizont cultural închegat și matur, să-l constituie într-un organ cu caracter atât formator cât și educativ pentru toți cei ce, fie au uitat, fie nu cunosc, nestematele culturii noastre în toate valențele ei: literatură, istorie, artă, tradiție populară, etc… Totodată cred că un asemenea ziar trebuie să aibă și o deschidere către societatea în care trăim și care are ”dreptul” și, aș îndrăzni să zic, ”îndatorirea” de a cunoaște, măcar în parte, izvorul de cultură și de tradiție care stă la baza identității noastre și care poate să îmbogățească patrimoniul ei cultural. Prin urmare, episcopia noastră socotește foarte binevenită și susține o asemenea inițiativă din partea celor care doresc să își pună cunoștințele de cultură în slujba fraților lor care pribegesc pe pământ străin.

 

Vă rog să adresaţi un cuvânt de încheiere , Preasfinţia Voastră , celor ce vor citi acest interviu .

 

P.S.Episcopul Siluan: Tuturor cititorilor acestui interviu le pun la inimă faptul că realitatea în care petrec frații noștri care se află pe pământul Italiei este mult mai complexă decât au putut-o descrie cele câteva reflecții pe care le-am făcut mai sus. Este vorba însă de o realitate cu un potențial spiritual și cultural foarte mare, care merită cunoscută din interior și care promite foarte mult, cu condiția ca știința și darurile fiecăruia să se pună în slujba obștească, spre creșterea și împlinirea tuturor deopotrivă. Sperăm că tratarea subiectului de mai sus poate să constituie un stimulent și pentru cei care, deși sunt ”acasă”, riscă la fel de mult să-și vadă diluată identitatea înghițind fără discernământ surogatul de cultură și de spiritualitate care de multe ori li se propune.

 

Vă multumesc.

 

Mirela Corina Chindea

Tarcento, Italia

 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com