HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

 

 

INTERVIU CU  SIMONA PELE

Ben Todică, Australia

 

Ben Todică: O tânără jurnalistă, realizatoare de emisiuni la Postul de Radio Timişoara. Este absolventă a  Universităţii de Vest din Timişoara, Facultatea de Litere, Filosofie şi Istorie, secţia română-engleză. A făcut traduceri, cursuri de limba engleză la Universitatea de Vest şi Universitatea Tibiscus. A realizat mai multe emisiuni radiofonice: Cap de afiş, Cultura… la doi paşi, România de nota 10. Pregătirea profesională, seriozitatea, elanul tinereţii şi dragostea pentru ascultătorii emisiunilor sunt coordonatele muncii sale în mass-media. Vă rog să ne vorbiţi un pic despre pasiunea pentru radio, Simona Pele!

 

Simona Pele: E simplu. Nu ştiu dacă neaparat pasiunea pentru radio cât pasiunea pentru cărţi şi pentru oameni te aduce la radio sau la orice altă formă de comunicare,  fie că-i ziar, televiziune sau, în fine, radio. Deci, e vorba mai întâi de pasiunea pentru cunoaştere. Te poţi descoperi în spatele unui anonim sau în spatele cuiva care chiar a făcut ceva, numai că atunci când îţi vorbeşte despre asta, ştii că ai pus mâna pe om în întregul lui, poţi să afli de la el mult mai mult decât ai fi aflat aşa, să zicem, absolut întâmplător.

 

B.T.: De unde vine adrenalina? Satisfacţia de unde vă vine? Satisfacţia apare de la subiect, de la material sau de la sufletul oamenilor pe care-l atingeţi. De fapt, dumneavoastră sunteţi o persoană care încearcă să vindece răni, puneţi un bandaj, umpleţi  nişte goluri în viaţa oamenilor.

S.P.: Adrenalina vine din bucurie şi atunci o să vă răspund într-o formulă care nu-mi aparţine, dar am întâlnit-o de curând într-o carte a lui Ioan Gyuri Pascu, un om foarte dăruit, pe care, probabil că şi românii din afara graniţelor istorice ale ţării îl cunosc. Şi-a lansat recent o carte  la Timişoara, care se cheamă În căutarea armoniei şi spunea aşa: „Cum ştii că un om a evoluat” şi tot el răspundea – „da, nu ştii, pur şi simplu simţi bucurie stând în jurul lui”. Deci, cam de acolo vine adrenalina.... Dacă în jurul altor oamneni simţi cactuşi, asta e, n-ai ce

face.

 

B.T.: De câţi ani lucraţi la radio?

S.P. : De 15,  18 ani, cam aşa ceva, nici nu mai număr.

 

B.T.: Cum vă găsiţi subiectele?

S.P.: Subiectele apar. Poate că uneori le caut eu, alteori mă caută ele pe mine. Cred că e un flux, pur şi simplu intri în fluxul acela... şi fluxul acela se numeşte viaţă şi mie nu mi se pare greu. Nu e un chin să cauţi subiecte, ele se găsesc peste tot ca şi copacii înfrunziţi.

 

B.T.: Aveţi o ţintă obişnuită sau sunteţi încă în căutare? Aţi descoperit o lume nouă şi aşteptaţi mai mult sau aveţi totuşi o ţintă, unde vreţi să ajungeti?

S.P.: Şi cu ţinta este o chestiune în care nu cred foarte tare. Cred că tot ce faci te duce undeva, iar ce faci înseamnă că-ţi este necesar Aşa cred eu şi cel puţin aşa mi s-a întâmplat până acum mi-a arătat că orice ţintă iluzorie mi-aş fi formulat eu ar fi fost inutilă pentru că tot ce fac mă face în acelaşi timp.

 

B.T.: Pentru că munca cu banda sau cu calculatorul te face cumva prizonierul timpului şi te trezeşti mereu că eşti singur, vi se pare că sunteţi singură?

S.P.: Nu, nu mi se pare că sunt singură pentru că am întâlnit oameni, pe care altfel nu i-aş fi putut întâlni şi ei mi-au populat timpul în modul cel mai plăcut  şi inspirat cu putinţă, aşa că nu, nu e pierdere de timp, dimpotrivă pierdere de timp e atunci când doreşti să-i întâlneşti şi nu reuşeşti să-i întâlneşti.

 

B.T.: Credeţi că prin profesia dumneavoastră puteţi  să ajutaţi sau să contribuiţi la schimbarea societăţii?

S.P.: Să vă spun un lucru. Uneori mi-am spus că nu ştiu cine mă ascultă şi că probabil nu e nimeni de partea cealaltă. Nu ştiu niciodată cine e de partea cealaltă. Nu mi-am pus problema aşa, eu schimb lumea. Nu! Dar îmi dau seama alteori că da, orice lucru bun poate schimba lumea şi în măsura în care ţie ţi-a plăcut ce-a ieşit poate schimba dacă dincolo, de partea cealaltă e cineva. Şi probabil că întotdeauna e. Ca atunci când te duci la telecomandă, vi s-a întâmplat, cred, şi găsiţi exact răspunsul la întrebarea care ţi-ai pus-o alaltăieri.

 

 

B.T.: Ce fel de muzică iubiţi?

S.P. Ascult muzică instrumentală deseori, aşa de relaxare, mă binedispune. Îmi place Primăvara de Vivaldi, dacă tot sunteţi aici, acasă, şi e primăvară. Da, îmi place foarte mult. Ar fi mulţi, foarte mulţi care îmi plac. Da, ascult mai ales muzică instrumentală care îmi place, muzică care te face să te simţi tu, să te simţi bine.

 

B.T.: Emisiunile pe care le realizaţi sunt genul de emisiuni care vă atrag sau aţi prefera altceva, de preferinţă, un reportaj?

S.P.: Nu, îmi place ce fac. Păi, include reportaj, include aventura de cunoaştere a celuilalt. Îmi place ce fac. Emisiunea mea, una dintre ele, se numeşte „Cap de afiş” şi de fiecare dată încerc să explic că este un om interesant, un Cap de afiş... Un tip de felul acesta te atrage.

 

B.T.: V-aţi gândit vreodată să faceţi o călătorie în care să descoperiţi o poveste?

S.P.: Absolut. Aştept tot timpul să se ivească ocazii să descopăr oameni şi locuri.

 

B.T:Undeva în Tibet?

S.P.: Absolut oriunde, şi probabil, zic eu, dacă îţi doreşti foarte tare se întâmplă.

 

B.T.: Prezentaţi emisiuni pentru românii din ţară. V-aţi gândit vreodată să faceţi emisiuni şi pentru cei din afară? V-aţi gândit vreodată şi la ascultătorii din afara României?

S.P.: Nu m-am gândit neaparat. Am lucrat şi pentru România Internaţional în limba engleză. Acel reportaj era pentru oricine cunoştea limba engleză dar, sigur, dacă se va ivi ocazia, cu drag.

 

B.T.: Aţi încercat să găsiţi subiecte din viaţa celor din diaspora?

S.P.: Am fost la Roma şi acolo am întâlnit români. A fost atunci un subiect. Am întâlnit români în Muntenegru, am întâlnit români în Padova. Sigur, dacă asta urmăreşti, eu cred că găseşti, lucrurile îţi vin pe tavă, trebuie să cauţi.

 

B.T.: Aveţi vreo emisiune care vă place cel mai mult, o emisiune pe care dumneavoastră aţi realizat-o în decursul carierei şi rămâne specială undeva, sau câteva speciale?

S.P.: Da ar fi câteva, câteva întâlniri speciale. Nici nu ştiu cu ce să încep. A fost cu părintele Galeriu, a fost cu Horia Bernea. Horia Bernea spunea un lucru absolut extarordinar. Îmi spunea că, există întotdeauna, aşa credeau şi călugării din vechime, pe lângă multele feluri în care ne chinuim să ajungem la divinitate există şi o scară cu o singură treaptă care duce la Dumnezeu şi aceea este răbdarea. Este un lucru pe care îl mai învăţ încă şi cred că noi toţi avem nevoie să învăţăm răbdarea. Piatra de încercare grea în viaţa fiecărui om este răbdarea.

 

B.T.: Unde putem asculta emisiunile dumneavoastră?

S.P.: La Radio Timişoara, 630 khz, unde medii, pe net ştiu că se mai poate asculta.

 

B.T: Urmăriţi subiecte, invitaţi tineri sau de orice vârstă?

S.P.: De absolut orice vârstă, nu contează absolut deloc vârsta. Sunt oameni în vârstă care sunt atât de tineri că nu-ţi vine să crezi şi invers.

 

B.T.: Vă cautaţi personal subiectele?

S.P. Da singură. Singură fac tot. Caut subiectele, citesc, le lucrez pe calculator. Atâta că mai există un operator, aţi văzut şi dumneavoastră  când aţi venit în emisiune, care are grijă să ne încadrăm în nişte parametri.

 

B.T.: Ce planuri de viitor aveţi?

S.P.: V-am spus atunci când ne-am întâlnit  întâmplător în Timişoara şi ne plimbam  pe acolo pe unde vă plimbaţi şi dumneavoastră cândva, eu cred că acel viitor se clădeşte, şi-l construieşte cu singuranţă  omul singur. Este într-un fel şi croit şi el are nevoie de anumiţi oameni, are nevoie de anumite întâmplări. Aşa că într-un fel sau altul aştept curioasă să văd ce se întâmplă, citesc până atunci fiindcă îmi place să citesc mult. Sigur aştept oameni care să îmi placă foarte tare. Îmi place să călătoresc, să văd lumea asta pentru că te îmbogăţeşte. Călătoria e un lucru, după prietenie, care te îmbogăţeşte. Prietenia e lucru care te îmbogăţeşte cel mai tare.

 

B.T.: Da, vă mulţumim şi vă ascultăm cu drag. Eu am primit şi aseară un telefon de la un consătean de-al meu şi mi-a spus că a  ascultat emisiunea înregistrată, a plâns, dar mai mulţi au apreciat faptul că reportera a fost aşa de drăguţă şi m-a ajutat destul de mult.

S.P.: Nu ştiu dacă v-am ajutat eu, ci dumneavoastră, cu siguranţă v-aţi făcut plăcut ascultătorilor.

 

B.T.: Unii chiar mi-au reproşat de ce nu v-am lăsat să vorbiţi mai mult.

S.P.: Nu, subiectul aţi fost dumneavoastră, o personalitate marcantă, un om deosebit, un român adevărat, care m-aţi fascinat, aşa că despre asta e vorba.

 

B.T.: Atunci o să vă ascultăm la radio, cei  care prind în Banat, iar cei din diaspora, din Australia o să mergem pe www.radiotimisoara.ro  şi o să vă ascultăm emisiunile în fiecare joi ...

S.P.: Joi de la orele 11 la 12. Joi la Cap de afiş unde subiectele vor fi surprizătoare. Vă mulţumesc şi mă bucur că aşa ajung în Australia cu gândul şi cu sufletul. Vă mulţumesc mult de tot.

B.T.:  La revedere!

S.P.: Numai bine!

 

 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com