Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

INTERVIU CU SORIN BORZA

FILOZOF, ZIARIST, LECTOR UNIVERSITAR

 

Dimitrie BĂLAN

Seria: Oamenii cetăţii şi nopţile lor albe

Grafica de Roca ( Agero)

 

 

„Filozofia nu te-ajută  nici măcar  să fierbi o varză…”

  

Sorin Borza s-a născut la 23 februarie 1966, în oraşul Ştei, judeţul  Bihor. Studii: În anul  2003 a obţinut titlul de  doctor în filosofie cu teza „Conceptul de eikôn în filosofia lui Platon”, cu distincţia Magna Cum Laudae, la Universitatea  Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, unde, de altfel, în 1992  a obţinut licenţa în psihologie şi filozofie, cu lucrarea de disertaţie „Firea românească la Noica, Vulcănescu şi Cioran”, (notată cu 10). 

 

Din 2001 este şef de lucrări la  Catedra de Ştiinţe politice (secretar ştiinţific) la  Facultatea  de Ştiinţe Politice şi Ştiinţele Comunicării, a Universităţii din  Oradea, susţinând cursuri de Istoria ideilor politice, Doctrine politice, Etică şi politică, Politici publice.

 

În perioada  2002-2003 este  profesor  asociat la Universitatea Avram Iancu Cluj, Facultatea de  Filozofie. Între 1998-2000 este  profesor asociat la  Universitatea Babeş-Bolyai Cluj, la  Facultatea  de Teologie Greco-Catolică, unde susţine  cursul de filozofie modernă şi metafilosofie. Între 1995 şi 1998 este profesor  asociat la  Universitatea din  Oradea,  curs de logică generală şi filozofie, la Facultatea de Ştiinţe  Umaniste. În perioada 1994 - 2001 este profesor de filozofie şi logică la Colegiul Naţional „Emanoil  Gojdu” din  Oradea. Între 1992 şi 1994 predă  filosofie şi psihologie la Colegiul Naţional „Samuil Vulcan”  din Beiuş. În anii 2004-2005, a fost redactor şef la revista Impact (editată de Departamentul Media al Universităţii din Oradea) iar apoi, şeful compartimentului Relaţii cu mass-media şi purtător de cuvânt al Primăriei Oradea.

 

Din 2003 deţine funcţia de redactor şef adjunct  la Analele Universităţii din Oradea - Identităţi Europene. În perioada  2002 - 2004  a fost publicist comentator la cotidianul local „Jurnal bihorean” (rubrică de autor „Istoria unei secunde”). Din 2001 este moderator la  televiziunea locală TVS Oradea, la emisiunea de cultură (Punct şi de la capăt). De asemenea, a mai fost în 2001-2003 publicist la  cotidianul „Crişana”, la revista „Crişana Plus”, în 1997-2000 editorialist, cotidianul local „Vest” (Oradea).

 

A făcut numeroase cursuri de specializare, după cum urmează: în 1995-1996 curs DEA, Centrul de cercetare a Imaginarului „Gaston Bachelard” Universitatea Dijon,  Franţa, în 1991, participă la  Sesiunea „Personalitate-Comunitate- Societate”, Cluj 21-23 mai, unde îşi adjudecă premiul II. Apoi participă  în  1992, la Congresul al II-lea de Cultură Europeană, la   Pamplona, iar în octombrie, anul  2000, la  Festivalul naţional de poezie „G. Pituţ,  ediţia  a V-a, obţinând premiul revistei „Bucovina Literară”. În 2004, participă la Seminarul Internaţional „Media and the Good Governance Facing the Challenge of the EU Enlargement” (raportor) la  Oradea. În 2005 ia parte la Conferinţa Internaţională „European Identity and Free Movement of Persons” Băile Felix.

 

Limbi străine: fluent franceza, 1994, atestat de Centrul Cultural Francez. 

 

LUCRĂRI PUBLICATE:

 

Volume de autor

 

·        „Vitrina cu imprudenţe” debut editorial, volum de eseuri literar-filosofice, Editura Confidenţial, Oradea, martie 1995, ISBN 973-97228-1-4, 70 pagini

·        „Heideger şi istoria”(A seduce şi a soma) volum de comentariu filosofic, la Editura Dacia, Cluj, 2003, ISBN 973-35-1675-9, 338 pagini

·        „A privi şi a stăpâni” (Conceptul de eikôn în filosofia lui Platon) apărut la Ed. Universităţii din Oradea, 2004, 473 pagini.

 

Volume în colaborare

 

·        „Experienţă umană, imagine artistică, creativitate vizual plastică”, perspective complementare, volum de studii, Ed. Dacia 2003, ISBN 973-35-1771-2, 400 pagini

·        „European Identity and Free Movement of Persons”  volum de studii, Ed. Universitaţii din Oradea, 2005, ISBN 973-613-960-3, 375 pag. 

 

A mai publicat peste douăzeci de lucrări în reviste de specialitate şi în reviste literare.

 

...........................................................................

 

 

- Nu cu mult timp în urmă am participat la lansarea ultimei cărţi pe care aţi scos-o. Fireşte, nu sunteţi la prima apariţie editorială, aşa că vine întrebarea: este o continuitate această apariţie, este tot din domeniul filosofiei?

 

- Cu certitudine reprezintă o preocupare pentru care m-am specializat. Nu am încercat şi nici nu voi încerca să abordez un domeniu pe care să nu-l cunosc în suficientă măsură pentru a avea ceva de zis. Deci, tot filozofie… ca şi celelalte două.

 

 - Vă rog să le nominalizaţi.

 

- Este vorba de „Imprudenţe” apărută în 1996 la Editura CONFIDENŢIAL, a doua este „Heideger şi istoria” cu subtitlul „A seduce şi a soma” – Editura DACIA 2002, şi acum  „A privi şi a stăpâni”, care, de fapt, este teza mea de doctorat „in extenso”.

 

- Aveţi o abordare mai punctuală a filozofiei, cel  puţin, în aceste cărţi?

 

- E vorba de istoria filosofiei în primul rând.

 

- Cum aţi „combinat” Platon cu Heideger?

 

- Poate părea o combinaţie heteroclită, fiindcă Platon e un filosof antic, iar Heideger un contemporan, însă, vă asigur că există o continuitate puternică, cel puţin pe linie ideatică între cei doi. Cel din urmă s-a ocupat cu mare interes de Platon, aceasta fiind desigur sursa multor puncte comune dintre cei doi.

 

- Cartea este impresionantă şi prin numărul de pagini… Teza de doctorat a fost mult extinsă?

 

- Practic, cartea cuprinde doar două capitole care n-au fost în teză. Consider că o teză de doctorat trebuie să aibă o anumită extindere, dar nu primează grosimea ei, ci conţinutul şi calitatea lucrării. Lucrarea mea nu este de natură filologică. Aşa că nu m-am străduit să-l citesc pe Platon în original. Sigur, am mai spicuit din Platon în elină, am mai folosit marele dicţionar elen–francez al lui Bailly, precum şi alte „instrumente” adiacente. Am trecut şi prin şcoala neoplatonică… Lucrarea mea prezintă nu o perspectivă filologică ci una filosofică.

 

- Şi racordarea la contemporani?

 

- Am încercat să descopăr impactul platonismului asupra lumii noastre. Este foarte interesant că un scriitor de acum două milenii ajunge să fie citit şi gustat acum, de cititorii de astăzi. Iar prin aceasta poate fi demonstrată perenitatea filosofiei. Câţi dintre cei ce au făcut ceva acum două mii de ani în diferite domenii ale vieţii materiale sunt atât de prezenţi şi vii în conştiinţa contemporană. Spun aceasta pentru că filosofia nu are nevoie de instrumente, nu are nevoie de cine ştie ce maşinării… Ca să practici filosofia n-ai nevoie de nimic, nici măcar de un creion ci numai de o anumită capacitate a gândirii. În celelalte domenii, ai nevoie de laboratoare, de instrumente… În filozofie ai nevoie doar de acumulări mentale.

 

- Mai simplu spus…

 

- În filozofie nu ai nevoie decât de tine însuţi.

 

- Frumos spus… Să revenim la cartea  dumneavoastră.

 

- Eu nu mi-am făcut un titlu de glorie din a-l dărâma pe Hegel. Dar în mod explicit, demersul meu este tipic antihegelian.  Nu pot fi de acord cu afirmaţiile în privinţa lui Platon, în viziunea lui Hegel, care spune, printre altele, că „partea mitică a lui Platon ar fi un balast”. Şi a trebuit să demonstrez contrariul.  Asta nu înseamnă „dărâmarea” lui Hegel, ci descoperirea unor limite ale acestuia. 

 

- Totuşi, care ar fi contribuţia esenţială a tezei dumneavoastră de doctorat, a lucrării de faţă?

 

- Este o reevaluare a platonismului, pe linie delleusseană – vorbesc  aici de Gill Delleusse -, dar complet diferit de acesta. În timp ce el spune că „sarcina principală a filosofiei moderne este răsturnarea platonismului, eu spun că dacă platonismul necesită o reevaluare, atunci răsturnarea platonismului implică riscuri foarte mari, chiar a-l pierde pe Platon. 

 

- Domnule Borza, aţi descoperit un scop anume al existenţei filosofiei în viaţa oamenilor?

 

- Eu am susţinut întotdeauna că filosofia suferă oprobiul public tocmai pentru că vin către ea unii care sunt cel mai puţin abilitaţi să emită păreri în privinţa ei. Toată lumea se pricepe la fotbal, femei şi… filozofie. Adică filozofia oferă subiecte accesibile pentru toată lumea. Or eu cred că lucrurile stau „puţin” invers. Dar pragmatic – după cum a spus un participant la Congresul Mondial de Filozofie de la Brichton: „Filozofia nu te ajută nici măcar să fierbi o varză”…

 

- Totuşi, fără un rost anume, filosofia ar fi dispărut cu timpul…Oricum, ea ţine de condiţia umană.

 

- Oprobiul este al acelora care s-au ocupat cel mai puţin cu ea. Aceasta este marea problemă.

 

- Vă mulţumesc.

 

Dimitrie BĂLAN

Oradea

 

Comentarii de la cititori

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)