Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

„Am rămas egal cu mine însumi”-

Teodor BRUCĂR, director KISS FM, director Zile şi Nopţi

 

Dialoguri privilegiate

Maria Diana Popescu, Agero

 

 

MDP: Domnule Teodor Brucăr, pentru început, să fixăm, vă rog, cîteva repere ale existenţei dumneavoastră.

 

Teodor Brucăr: Nu ştiu cât spaţiu veţi acorda acestui dialog, de aceea am să amintesc doar câteva repere esenţiale: părinţii - tata, dr. Miron Brucăr, chirurg; mama, Maria Brucăr, profesor;  bunicul, Iosif Brucăr, filozof. Alte repere,  cărţile, muzica, prietenii şi nu în ultimul rand, Râmnicul… 

 

MDP: Ocupaţi funcţia de director KISS FM, iar poziţia unui  director este una foarte importantă în radio. Care este configuraţia unei zile de muncă, pornind de la atitudine, concept, pînă la implementarea programului?

 

Teodor Brucăr: Tot ceea ce se întâmplă în radio este foarte important, un director trebuie să ştie să le facă pe toate şi curătenie, la propriu, dacă e nevoie. După 20 de ani de radio şi peste zece mii de ore de emisie, cred că am acumulat ceva experienţă. Ceea ce e fascinant este că zilele nu seamănă prea mult una cu alta, nu sunt momente de plictiseală, n-ai timp să te gândeşti la problemele personale. Totul e pe “repede înainte”. Atitudinea trebuie să fie una stenică,  prietenoasă, de implicare totală. În privinţa conceptului, a implementării programului  nu pot face prea multe.  Kiss FM Râmnicu Vâlcea face parte dintr-o reţea naţională şi există o concepţie unitară în privinţa programelor şi a muzicii difuzate. În perioada de „pionierat”, în FM-ul românesc existau posturi de radio, unde personalitatea directorului de programe era evidentă,  mai dădea o mână de ajutor şi animatorul sau DJ-ul. Oricum, radioul, fiind un organism viu, s-a schimbat, s-a dezvoltat, s-a diversificat foarte mult în ultimii 15 ani, ca şi viaţa, de altfel.   

 

MDP: Domnule Teodor Brucăr, de cînd emite Kiss FM  pe plan local şi care este sa aria de acoperire?

 

Teodor Brucăr: Kiss FM Râmnicu Vâlcea funcţionează din decembrie 2005. Este staţie regională, ceea ce înseamnă că  poate fi ascultat pe o arie destul de mare. Emiţătoarele se află amplasate pe Muntele Cozia, practic sunt acoperite judeţele: Vâlcea, Argeş şi, parţial, judeţele: Sibiu, Olt, Dolj, Gorj.

 

MDP: Despre păstrarea atributelor pe care le are brandul Kiss FM, ce puteţi relata?

 

Teodor Brucăr: Sunt păstrate toate „ingredientele” Kiss FM, pe plan regional noi avem responsabilitatea ştirilor şi a pubilicităţii. Să nu uităm că suntem un radio comercial, nu primim subvenţii, nu sunt abonamente. În privinţa audienţei suntem şi în acest an „Nr.1”. Asta înseamnă că „reţeta” Kiss FM este valabilă, că oamenii ne ascultă cu plăcere, că opţiunea „fără politică” este una corectă. Dacă veţi avea răbdare să faceţi „anatomia” şi „fiziologia” unei ore de emisie la Kiss Fm, veţi înţelege care e filozofia acestui post de radio, ce face parte din SBS Broadcasting Group, un trust media pan-european şi care deţine în România: Kiss FM, Magic FM, One FM, Kiss TV şi Prima TV. În 2007 a fost cumpărat de compania de origine germană, PROSiebenSAT.1AG.

 

MDP: Aşadar, presă audio, presă scrisă, dar şi video pentru o perioadă bună de vreme. Cît din sinele dumneavoastră vă mai aparţine sau profeisa îl stăpîneşte fără frontiere şi  fără vameşi?

 

Teodor Brucăr: Fără frontiere şi fără vameşi, hmmm, eu ştiu? Îmi place să cred că sinele nu a fost afectat, n-am fost şi nu-s vedetă, nici măcar pe plan local, am încercat doar să-mi fac bine treaba, să-i înţeleg pe oameni şi nevoile lor. Cei care m-au ascutat/văzut ştiu acest lucru. Nu vreau să par altfel decât sunt. Poate ăsta e un defect, dar nu mă pot schimba.  Am rămas egal cu mine însumi şi asta mă face să nu-mi fie ruşine când mă uit seara, în  oglindă, după o zi de muncă.

 

MDP: Omul de radio trebuie sa fie creativ, flexibil, spontan, dar şi echilibrat. Cum îşi gestionează domnul Teodor Brucăr trăsăturile caracteriale?

 

Teodor Brucăr: Asta nu e greu când eşti un om echilibat şi raţional. Când ai intrat în studio trebuie să laşi la uşa orice încarcătură emoţionala sau afectivă, să atârni în cui problemele personale, să uiţi durerea fizică, să te eliberezi de toate apăsările, pe ascultator nu-l interesează viaţa ta, era şi-n „decalogul animatorului” de radio o astfel de „poruncă”: să nu vorbeşti niciodată despre tine”.  În radio am învăţat un lucru foarte important: să tac!

 

MDP: În mod cu totul special, ce aţi reţinut, ca fiind de folos,  pentru profesia dumneavoastră, de la şcoala de jurnalism BBC?

 

Teodor Brucăr: O, sunt foarte multe lucruri. În câteva cuvinte: onestitate, profesionalism, imparţialitate.  Nu sunt doar vorbe, cel puţin pentru mine.

 

MDP: Dacă datoraţi cuiva  un semn,  pentru felul în care v-aţi clădit personalitatea sau cariera, este acest interviu un prilej de mulţumire. 

Puteţi face acest lucru fără rezerve.

 

Teodor Brucăr: Datorez multe semne, mult prea multor oameni. Nu zic acest lucru doar aşa, de complezenţă. Încerc să învăţ în fiecare zi câte ceva şi mulţi oameni mă ajută. În profesia asta eşti pierdut dacă nu poţi ţine pasul cu ceea ce se întâmplă în jurul tău, cu societatea. Un om cu totul şi cu totul special, cu care nu m-am întâlnit niciodată şi datorită căruia am ales, după ’89, aceasta profesie, este Cornel Chiriac, omul de radio care este, şi acum, un model pentru mine. Din păcate a fost asasinat în data de 4 martie 1975. Era  redactor muzical la Radio Europa Liberă… Sper că de acolo, de sus, să mă privească, aşa, cu îngăduinţă şi să primească tot respectul meu.     

 

MDP: Care ar fi cea mai grea decizie pe care a trebuit să o luaţi în carieră?

 

Teodor Brucăr: Stând şi privind în urmă, cu simpatie (ca să parafrazez titlul unui celebru film), cred că cea mai grea decizie de luat, a fost atunci când a trebuit să mă hotărăsc dacă ramân la bibliotecă sau plec într-un post de radio privat. Nici acum nu ştiu dacă a fost decizia corectă, în orice caz a fost una greu de luat. Pentru mine, era o adevărată desfătare să primesc noutăţile editoriale, nu pot uita parfumul inefabil al tipăriturii proaspete, bucuria de a citi o carte nouă, un autor necunoscut sau altul pe cere-l ştiu şi-mi e tare drag . Îmi mai ostoiesc dorul atunci când ajung în librării, o încântare!... Nu pot uita lumina, cu totul şi cu totul specială, ce apărea pe chipul oamenilor atunci când citeau (atenţie: nu e o metafora!). Meseria asta de bibliotecar m-a marcat pentru toată viaţa, eşti un fel de călăuză, cu maceta în mană, încercând sa croieşti drumuri prin jungla de informaţii, fie că sunt cărţi sau discuri.

 

MDP: Despre revista „Zile şi nopţi”, care ştiu că pretuieşte autenticitatea şi excelenţa în informare şi comunicare, ce puteţi spune?

 

Teodor Brucăr: “Zile si Nopţi” este o revistă de timp liber, apare în foarte multe oraşe din România, formatul grafic este acelaşi, însă conţinutul diferă de la oraş la oraş. Libertatea editorială este foarte importantă, şi aici, la Râmnicu Vâlcea, am încercat să dăm revistei puţină greutate prin rubriciele culturale. Nu cred că am greşit prea tare. Nu ştiu ce se va întâmpla cu revista. Piaţa de print a scăzut, din cauza crizei, cu peste 50%, o revistă are nevoie de fonduri, măcar pentru tipografie, ca să nu mai vorbesc despre altele…  Aşadar, încercăm să ţinem steagul cât mai sus. 

 

MDP: Cum este recepţionată, ca produs media, revista  Zile şi Nopţi?

 

Teodor Brucăr: Revista s-a impus pe piaţă, apare bilunar, în 10.000 de exemplare şi din moment ce după o săptămână de la apariţie nu mai găseşti niciun exemplar, în locurile în care se distribuie, înseamnă că oamenii o citesc. Sper că piaţa îşi va reveni şi vânzările de publicitate vor creşte, altfel, nu ştiu ce se va întâmpla, care-i va fi soarta.  

 

 MDP: O reuşită înseamnă dacă  profesional şi personal eşti acolo unde ţi-ai dori. Sînteţi la această bornă, domule Teodor Brucăr?

Vă doriţi o altă trăire, la o turaţie mai înaltă?

 

Teodor Brucăr: Foarte interesanta întrebarea, stimată doamnă Maria Diana Popescu. Nu m-am gândit la acest lucru până acum. Dacă o reuşită constituie ceea ce afirmaţi dumneavoastră, înseamnă că  sunt pe autostrada vieţii, la acea bornă.   Totuşi, omul e mereu nemulţumit, vrea mai mult şi mai bine (asta fiind şi o lege nescrisă a progresului, nu?). Poate că-n viitor voi face şi altceva, să scriu o carte, să deschid un blog, să mă apuc să fac fotografii... Nu ştiu încă. Până una alta, am foarte mult de lucru şi “opoziţia” nu mă lasă să mă gandesc şi la alte proiecte... de viată. Pentu “o turaţie mai înaltă” este nevoie de un motor mai puternic. Poate că în viaţă e bine să apeşi pe acceleraţie atât cât îţi permit motorul şi semnele de circulaţie. 

 

Maria Diana Popescu în dialog cu Teodor Brucăr, director KISS FM – 28 ale lui iulie 2009

www.agero-stuttgart

 

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com