Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

Interviu cu

Prof. Dr. Valentina Sandu-Dediu, muzicolog român

 

Corina Ungureanu-Kiss

 

 

Corina Ungureanu Kiss: Ce înseamnă pentru tine acest premiu acordat de Academia de ştiinţe din Berlin-Brandenburg?

Valentina Sandu-Dediu: O întâmplare greu de crezut! Dincolo de aceasta, mă bucur mult că o carte despre muzica românească a fost tradusă în germană (Rumänische Musik nach 1944, Pfau, Saarbrücken, 2006) şi a devenit motivul principal pentru acest premiu. Înseamnă un anume interes pentru arta românească, din partea unor cercetători serioşi, ca cei germani.

 

Corina Ungureanu-Kiss:Poţi să dai câteva detalii despre ariile tale de cercetare (având în vedere ca eşti des pe afişe şi ca pianistă interpretă)?

Valentina Sanda Dediu: În general, m-am ocupat de muzica secolului XX şi de stil-stilistică muzicală. Am început cu o lucrare de licenţă despre opera Wozzeck de Alban Berg, doctoratul mi l-am dat cu o teză despre manierismul în muzică. Am scris studii despre muzica nouă (pe care le-am adunat într-un alt volum), dar m-am întors şi spre timpuri mai vechi, căutând aspecte ale retoricii şi stilului muzical. Mă interesează în prezent şi stilul în interpretare, poate şi – cum spui – pentru că am continuat să cânt, ca pianistă, în ansambluri camerale. Îmi face bine să menţin contactul viu cu muzica, în paralel cu cercetarea. Preferinţele mi se schimbă, dar pot să-ţi spun că aş cânta oricând Sonata nr.1 pentru vioară şi pian de Prokofiev sau Sonata a doua pentru clarinet şi pian de Brahms.

 

Corina Ungureanu-Kiss: Ce schimbare a adus “dărâmarea” comunismului din decembrie 1989 în muzică?

Valentina Sanda Dediu: Ca în toate domeniile, o mare şi foarte necesară deschidere, accesul la informaţie, relaţii profesionale cu colegi din toată lumea, diversificarea vieţii muzicale. Pe de altă parte, ultimele două decenii au aliniat – nu ştiu dacă întotdeauna aşa cum trebuia – muzica românească la tot felul de tendinţe. Globalizarea ne-a cuprins, inevitabil, şi pe noi.

 

Corina Ungureanu-Kiss: Cât de departe au ajuns activităţile culturale, îndeosebi cele muzicale (festivaluri, concerte, conferinţe muzicologice, organizaţii muzicale) în aproape 20 de ani de libertate?

Valentina Sanda Dediu: Cred că cel mai bine stăm la capitolul festivaluri. Prestigiul internaţional al Festivalului „George Enescu” este astăzi incontestabil, iar publicul românesc se bucură, o dată la doi ani, de o lună septembrie încărcată de concerte cu cele mai mari nume ale interpretării mondiale. Ştefan Niculescu (compozitor dispărut de curând dintre noi) a înfiinţat în 1991 Săptămâna Muzicii Noi la Bucureşti, care anul acesta şi-a serbat „majoratul” şi ţine compoziţia românească actuală în conexiune cu ce se întâmplă în lume. Am dat doar două exemple din multitudinea de festivaluri româneşti – unele axate pe muzica veche, altele combinate cu şcoli de vară sau ateliere de măiestrie etc. Simpozioanele şi conferinţele muzicologice sunt şi ele numeroase, le lipseşte încă aerul de dezbatere ştiinţifică, pe care îl respiri în occidentul Europei.

 

Corina Ungureanu-Kiss: Cum vezi tu rolul artistului de astăzi în România spre deosebire de cel de “ieri” (din comunism)? Sunt lucruri care s-au îmbunătăţit? Ce anume? Sunt lucruri bune care au fost “ieri” şi s-au pierdut în timp? Si de ce?

Valentina Sanda Dediu: Depinde de ce tip de artist vorbim. Presupun că acela angrenat în muzica de tip „clasic”. Oricum, soliştii pop-rock sau alţi reprezentanţi ai muzicii de divertisment sunt mult mai vizibili în viaţa publică decât cei „clasici”. Dar aceasta este o situaţie care nu caracterizează doar România... Nu aş putea spune că lucrurile sunt mai bune sau mai rele decât înainte de 1989. Sunt pur şi simplu altfel. Şi cred că rolul profesorilor (printre care mă număr) este să se adapteze. Cel puţin în actuala Universitate Naţională de Muzică din Bucureşti (fostul Conservator „Ciprian Porumbescu”) nu ne mai putem permite să ne plângem de scăderea constantă a nivelului profesional al studenţilor. Sigur că nu mai există – şi nici nu mai pot exista – cerinţele drastice de pe vremea când dădeam eu admitere la secţia de muzicologie (prin 1986!). Dar tinerii de azi sunt interesaţi de alte domenii şi au în faţă o deschidere uluitoare a informaţiei. Trebuie să speculăm curiozitatea lor.

 

Corina Ungureanu-Kiss: Cum gândeşti despre posibilităţile artistului – muzicianului – în viitor?

Valentina Sanda Dediu: Mă feresc să fac previziuni. Dar sunt optimistă: chiar dacă în clipa de faţă meseria de muzician „clasic” (interpret, compozitor, profesor de muzică, dirijor, muzicolog etc.) nu mai e la mare căutare, societatea va avea întotdeauna nevoie de muzică.

 

Corina Ungureanu-Kiss: Ai o filosofie a ta (un motto)? Care?

Valentina Sanda Dediu: Nu am neapărat un motto. Dar ştiu că nu trebuie să urmăreşti în primul rând succesul, recunoaşterea socială şi financiară, premiile, ci să-ţi placă ceea ce faci şi să-ţi vezi de treabă cinstit şi corect, că atunci sigur vor veni şi celelalte, într-un fel sau altul...

 

Corina Ungureanu-Kiss: Poţi să numeşti un compozitor contemporan nouă, care pare să rămână în istoria muzicii ca un George Enescu, un Arnold Schönberg sau un Claude Debussy?

Valentina Sanda Dediu: György Ligeti, cred.

 

Corina Ungureanu-Kiss: Mulţumesc pentru interviul acordat!

 

Comentarii de la cititori

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)