Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

Wilfried H. LangTurbocapitalismul american

Fapte şi cauze

 

Interviu realizat de Lucian HETCO, Agero

cu Wilfried H. Lang / Germania.

 

 

Revista Agero:  D-le Lang, criza financiarǎ din Statele Unite a devenit între timp o crizǎ cu caracter mondial.  De fapt, care este originea ei şi când a început în realitate ?

 

W.H.Lang(foto): In ţara tuturor posibilitǎţilor chiar şi operaţiunile bursiere la marginea legalitǎţii sunt posibile. Dar sǎ o luǎm de la început.  Cu vreo 6-7 ani în urmǎ o serie de nemernici s-au gândit cum ar putea sǎ cîştige cât mai mulţi bani într-un timp cât mai scurt.  Şi au gǎsit urmǎtoarea soluţie:  În chip de agenţi imobiliari, resp. de credite ipotecare au început sǎ convingǎ oamenii sǎ-şi construiascǎ case de locuit pe credit, fǎrǎ ca aceştia sǎ poatǎ contribui câtuşi de puţin cu bani proprii.  Urma doar sǎ plǎteasca rate lunare accesibile pentru cei în cauzǎ. Trebuia, desigur, achitat şi un comision de câteva procente din valoarea totalǎ creditatǎ, care însǎ adǎugându-se la suma creditului propriu zis nu necesita nici o contribuţie imediatǎ.  Dobânda oficialǎ fiind pe atunci de 1%, oferta pǎrea rezonabilǎ şi serioasǎ. Bineînţeles, comisionul gras ajungea în buzunarul agenţilor fǎrǎ nici o întârziere. Astfel aceştia atingându-şi scopul lor real.

 

R.A.  Vǎ rog sǎ ne explicaţi asta mai pe larg.

W.L.  Voi încerca.  Ceeace nu li s-a spus beneficiarilor de astfel de credite au fost douǎ lucruri esenţiale: a) Cǎ dobânda se poate schimba în mǎsura creşterii ei pe piaţa monetarǎ şi b) Contractele lor de credit pot fi vândute altor bǎnci sau institute dupǎ placul creditorilor.

Deci se luase în calcul de la bun început cǎ majoritatea debitorilor nu-şi vor putea satisface obligaţiile faţǎ de creditori.  Pe de altǎ parte, ca sǎ obţinǎ banii necesari acordǎrii de credite, bǎncile creditoare au emis aşa zise “certificate de credit” pe care le-au pus în vânzare pe piaţa monetarǎ.  Astfel aceste certificate au fost vândute mai departe ca pachete de valori, sub cele mai diferite forme acceptate la bursǎ.  Acolo ele au intrat in alte pachete resp. alte certificate vândute altor interesenţi cu promisiuni de renditǎ foarte mare.

 

R.A.  Bine, dar dobânda a crescut dupǎ aceea.

W.L. Da, dobânda crescând treptat, treptat, ratele de amortizare au crescut şi ele în mod corespunzǎtor. În acelaşi timp crescând şi şomajul în SUA, situaţia a devenit din ce în ce mai precarǎ. Totul, pânǎ la un moment dat când datornicii nu-şi mai puteau achita ratele. Ajungându-se deci la insolvenţa datornicilor, casele au fost preluate de bǎncile creditoare şi puse la vânzare. Tot ce plǎtiserǎ oamenii pâna atunci prin rate lunare au rǎmas bani pierduţi. Astfel mii de case ajunseserǎ sǎ poarte o pancardǎ frontalǎ “For sale” (de vânzare).  Ele negǎsindu-şi cumpǎrǎtori, preţurile caselor scǎdeau din ce în ce mai mult pânǎ când la urma urmei aceste case îşi pierduserǎ aproape orice valoare.

 

R.A.  Şi atunci nu s-au luat mǎsuri de câtre autoritǎţi ?

W.L.  Pe semne cǎ nu.  Pe timp ce trecea, numǎrul datornicilor se mǎrea mereu mai mult.  Când s-a ajuns la sute de mii şi chiar milioane de asemenea insolvenţe, corabia a început sǎ se scufunde.  Astfel aşa zisele “certificate” pierzându-şi complect valoarea, un efect domino s-a declanşat, începând sǎ afecteze toate derivatele bursiere, nǎscute din datoriile ipotecare iniţiale.

 

R.A.  Bine, şi ce au fǎcut cei daţi afarǎ din case ?

W.L. Cei care n-au gǎsit adǎpost la rude sau prieteni, s-au mutat în corturi. Fie pe terenuri de camping contra unei chirii relativ modeste sau pe terenuri alocate de autoritǎţile locale în acest scop.

 

R.A.  Şi acum criza a cuprins toatǎ lumea.

W.L. Aşa este. În anii precedenţi, lǎcomia dupǎ cǎştiguri deosebit de mari cuprinsese şi restul lumii.  Sprijiniţi pe rapoartele foarte optimiste ale diverselor agenţii de rating, atât persoane particulare cât şi bǎnci şi institute de credit pe plan internaţional au achiziţionat asemena “certificate” în mare cantitate.  Cele mai cunoscute fiind certificatele Lehman Brothers, considerate atunci foarte sigure şi compania absolut solventǎ. Acum trei sǎptǎmâni Lehman Brothers a dat faliment.

 

R.A. Posesorii acestor certificate rǎmǎnând  pǎgubaşi de-a-binelea.  Credeţi cǎ aceste datorii ipotecare destul de mari, au fost suficiente pentru zdruncinarea economiei mondiale ?

W.L. Nu, în nici un caz.  Ele au servit  doar ca amorsare a unui scandal mult mai mare.

 

R.A.   Care şi în ce fel ?

W.L. În ultimele douǎ sau trei decenii mai interveniserǎ şi alţi factori economici, care au scos din echilibru sistemul finaciar şi bursier pe plan mondial.

 

R.A.   Cum aşa ?

W.L.  Multe bǎnci internaţionale înfiinţaserǎ servicii speciale pentru crearea de strategii privind inventarea şi punerea pe piaţǎ de noi ”produse” şi aşa zise  ”derivate” bursiere foarte complexe şi cu încrengǎturi greu de urmǎrit.  Fiecare bancǎ se sprijinea pe ”certificate” achiziţionate de la alte bǎnci, combinate de multe ori cu acţiuni de la bursǎ, obligaţiuni de stat şi diferite alte forme de ”opţiuni” sofisticate.

 

R.A.   Puteţi da un exemplu ?

W.L. Sǎ luǎm aşa zisele opţiuni sau fiucers privind creşterea sau scǎderea unor anume valori bursiere.  De fapt un fel de pariuri, dacǎ o acţiune va fi negociatǎ prin bursǎ la o valoare mai micǎ sau mai mare la un termen dinainte stabilit.  În realitate nişte speranţe sau simple presupuneri privind viitoare valori bursiere, fǎrǎ vreo bazǎ materialǎ efectivǎ, sprijinite doar pe imaginaţia unuia sau altuia dintre speculanţi.  Pânǎ la urmǎ nimeni nu mai ştia cum, când,  unde şi de ce !

 

R.A.   Bine, dar statul nu a putut interveni sǎ opreascǎ asemenea operaţiuni strǎvezii ?

W.L. Din moment ce nimeni nu i-a dat în judecatǎ pe speculanţi pentru cǎ nici legi corespunzǎtoare nu existau, lucrurile şi-au continuat calea ca şi pânǎ atunci.

 

R.A.  Aproape de necrezut.

W.L.  Îmi amintesc de un caz petrecut cu câţiva ani în urmǎ la o mare bancǎ din Singapur, când un tânǎr manager a vândut asemena “opţiuni” privind previziunea unor cursuri valutare, acestea totalizând valori mai mari decât existau atunci bani în întreaga lume.

 

R.A.   Sǎ revenim la subiectul nostru.  Cum au decurs lucrurile în continuare ?

W.L.  Trebue sǎ ştim cǎ în mod normal bǎncile se împrumutǎ între ele, atât naţional cât şi internaţional,  sprijinindu-se pe o solvenţǎ stabilǎ şi bine fondatǎ a partenerului.  Cu alte cuvinte, pe prim plan, încrederea reciprocǎ stǎ la baza tuturor transacţiunilor bancare. În momentul însǎ în care factorul “încredere” e pus la îndoialǎ, orice relaţie economicǎ este frânatǎ sau chiar întreruptǎ de-a-binelea.

 

R.A.  Vreţi sǎ spuneţi cǎ doar din aceastǎ cauzǎ s-a declanşat actuala crizǎ financiarǎ ?

W.L. Da, întocmai. Şi iatǎ de ceCând primele bǎnci ipotecare au devenit insolvente, cei care deţineau “certificatele” acestora, încercând sǎ-şi recupereze banii, au pus pe piaţǎ în mod masiv pachetele de opţiuni sau alte derivate sprijinite pe certificatele iniţiale.  Prinzând de veste, toţi cei ce urmau în lanţul de dependenţǎ financiarǎ au încercat acelaşi lucru.

 

R.A.  Şi astfel lavina a pornit la vale !

W.L.  Da, dar nu numai asta.  Vǎzând cǎ practic nu se poate recupera mai nimic, institutele şi investitorii care posedau asemenea hârtii, au intrat în panicǎ. A început atunci şi descoaserea altor pachete de opţiuni şi în general a aşa ziselor “produse bursiere”, constatându-se foarte repede cǎ, simbolic vorbind, şi aceste ambalaje erau goale, bazate doar pe speranţele şi dorinţele celor care le elaboraserǎ.  Şi mai mult chiar.  S-a descoperit cǎ mai mulţi emitenţi îşi sprijiniserǎ  - practic în paralel - opţiunile pe aceleaşi “certificate”, devenite între timp fǎrǎ nici o valoare.

 

R.A.  Adicǎ mai mulţi speculanţi deodatǎ fǎcuserǎ “pariuri” pe aceleaşi obiecte îndoielnice.

W.L.  Exact aşa este.

 

R.A.   Îmi vine greu sǎ înţeleg cǎ atâţia specialişti în materie de finanţe şi operaţiuni bursiere sǎ nu fi observat matrapazlǎcurile care s-au desfǎşurat astfel.

W.L.  Uneori lǎcomia omului înceţoşeazǎ mintea.  Desigur cǎ unii oameni mai realişti şi-au dat seama cǎ treaba nu poate sǎ meargǎ bine, dar au tǎcut ca sǎ nu parǎ oponenţi ai sistemului. Doar ca un fapt divers:  Când cu doi ani în urmǎ, în cadrul unui consiliu de administraţie, m-am opus investiţiilor în asemenea “derivate” nesigure, am fost numit pesimist notoriu, care nu se poate alinia vremurilor noi şi progresului bursier.

 

R.A.  Şi-aţi putut opri acţiunea.

W.L.  Bineînţeles. De fapt nu fusese o acţiune propriu zisǎ ci doar o propunere a unui tânǎr manager care se credea foarte isteţ.

 

R.A.  Cum credeţi cǎ vor continua lucrurile ?

W.L. Deocamdatǎ guvernele occidentale s-au decis sǎ garanteaze cu sume imense (Ex: SUA cu 700 de miliarde de dolari, Germania cu 500 miliarde de Єuro) investiţiile particulare şi instituţionale, pentru a evita o prǎbuşire a întregului sistem economic internaţional.

 

R.A.  Şi credeţi cǎ vor reuşi ?  Nu va fi poate chiar mai grav ca depresiunea din 1929 ?

W.L. Cu mare probabilitate vor reuşi, dar va mai dura mult timp pânǎ ce se va restabili încrederea între diversele instituţii şi investitorii particulari, mici şi mari deopotrivǎ.

 

R.A.  De unde vor lua guvernele de care aţi vorbit, sumele promise ?

W.L.  Nu vǎ pot spune.  De fapt nu prea vǎd de unde.  Dar sǎ sperǎm cǎ nu va fi cazul.

 

R.A.  Ne mai aşteaptǎ şi alte “surprize” de acest gen ?

W.L.  Din pǎcate se iveşte acum o prǎbuşire a conturilor legate de cǎrţile de credit.

 

R.A.  Ce volum ar putea avea ele ?

W.L.  Nu se ştie exact dar se presupun valori între 100 şi 800 de miliarde de dolari SUA.

 

R.A.  Care vor fi repercusiunile asupra economiei în general ?

W.L.  Efectele au început sǎ se iveascǎ deja.  Unele fabrici de automobile si-au închis porţile pentru 3 sǎptǎmâni.  Fabrici de maşini unelte vor urma.  Unele comenzi pentru avioane de pasageri au fost parţial retrase.  În urma lipsei de lichiditate chiar şi petrolul s-a ieftinit simţitor pe piaţa internaţionalǎ.  Multe alte sectoare economice vor simţi şi ele urmǎrile crizei.  Omul de rând ezitǎ sǎ facǎ cumpǎrǎturi care nu sunt neapǎrat necesare, cum ar fi un automobil nou, îmbrǎcǎminte mai modernǎ, clǎdiri de case noi, obiecte de lux, etc.

 

R.A.  În ce mǎsurǎ va fi afectatǎ România ?

W.L.  Greu de spus. Depinde de investiţiile care s-au fǎcut în fonduri sau produse bursiere falimentare.  Se pare cǎ ele sunt relativ mici dar nu se poate şti câţi investitori se mai ascund de ruşine sau pentru a preveni neplǎceri pe plan financiar.  În general însǎ, desigur, nici România nu va scǎpa de urmǎrile situaţiei actuale.

 

R.A.   De ce ?

W.L. Pentru simplul motiv cǎ prin reducerea producţiei industriale pe plan naţional şi internaţional, investiţiile vor scǎdea şi ele din lipsǎ de fonduri, deci schimburile de mǎrfuri se vor reduce simţitor în mai toate sectoarele economiei iar ca urmare a acestora şomajul va creşte în mod corespunzǎtor. Adicǎ toţi cei care cred astǎzi cǎ ei vor scǎpa de efectele directe ale crizei, se vor vedea confruntaţi cu efectele indirecte, la fel de pǎguboase, indiferent cum şi unde.

 

Comentarii de la cititori

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)