Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

Interviu cu artistul liric,

basul Ioan Vrăsmaş

 

Manuel Bălaj

 

 

Născut în 1979, pe meleagurile din frumoasa trecătoare a Bârgăului, ce leagă Ardealul de Moldova, urmează cursurile Seminarul Teologic din municipiul Cluj-Napoca, Facultatea de Teologie, după care studiază arta interpretativă la prestigioasa Academie de Muzică "G. Dima", Facultatea de Interpretare si Artă Scenică, secţia Canto. La sfarşitul studiilor işi susţine lucrarea de licenţă cu rolul Don Bartolo din opera "Nunta lui Figaro", de Wolfgang Amadeus Mozart. Este ales încă din anul III de studii să interpreteze pe scena Operei Naţionale Române din Cluj Napoca, pretenţiosul rol ”Don Bartolo” din opera "Bărbierul din Sevilla", de Gioachino Rossini. Pe lângă cele două roluri importante, apare in rolul Lupului din "Capra cu trei iezi" -operă pentru copii- de Alexandru Zirra, in rolul D-lui Herz din opera "Directorul de Operă", W. A. Mozart, Ferrando din opera "Trubadurul" de Giuseppe Verdi şi in rolul Dulcamara din "Elixirul Dragostei" de Donizetti, operă atelier în cadrul Academiei. Pe lângă acestea basul Ioan Vrăsmaş, a susţinut diverse recitaluri de arii şi lied-uri celebre cu diferite ocazii, urmând a ieşi pe piaţă în curând, un album de arii şi lied-uri în interpretarea sa. A colaborat cu dirijori ca Gheorghe Victor Dumănescu, Emil Maxim, Cristian Sandu si Horváth Josef. Printre profesorii lui de canto îl intâlnim pe unul dintre ucenicii Maestrului Nicolae Secăreanu, pe basul Ion Iercoşan, despre care artistul vorbeşte cu profunde emoţii, apoi pe profesorul universitar, basul Iulian Jurja, care a contribuit în mod hotărâtor în ce priveşte formarea artistică din anii facultaţii la Academia de Muzică. În toamna anului trecut, Ioan Vrăsmaş a început studiile de perfecţionare profesională, la una dintre cele mai reprezentative instituţii europene de gen, Academia Mozart din Salzburg, oraşul natal al compozitorului, unde basul Ioan Vrăsmaş a fost acceptat ca masterand, reconfirmând încă o dată - dacă mai era necesar - capacităţile de care dispune.

Care este destinul unui artist: se naşte pur şi simplu sau devine?

Ioan Vrăsmaş: Se naşte şi devine… aceste două variante nu se exclud, ba mai mult trebuiesc înţelese impreună. Se naşte sub destinul artei şi apoi devine "poco a poco" în ceea ce numim perfecţionarea in artă , adică arderea continuă pentru desăvârşirea în artă.

Arta în general, presupune implicare absolută…


Ioan Vrăsmaş (foto): Presupune o preocupare absolută, năzuinţe şi idealuri artistice cât mai înalte, trăiri intense. Îmi amintesc că odată mergeam pe stradă liniştit, repetând mental fragmente dintr-un rol şi păstrând ritmul prin mers când pe un picior, când pe altul. Eram foarte implicat , m-au adus la realitate privirile mirate ale celorlalţi trecători îndreptate asupra mea!

Când ai înţeles că muzica de operă va deveni viaţa ta?

I
oan Vrăsmaş: Nu ştiu exact... cred că tot cândva între naştere şi devenire. Probabil atunci când mi-am descoperit destinul acesta artistic.

Cea mai recentă apariţie scenică s-a întâmplat pe scena Operei Române în spectacolul "Bărbierul din Sevilla" de G. Rossini, unde ai participat ca invitat.(n. deasemenea, Don Barlolo, "Nunta lui Figaro" - W. A. Mozart - Opera Maghiară Cluj)

Ioan Vrăsmaş: Da , alături de o echipă tânără în totalitate, toţi speranţe ale scenei lirice. Mă refer la soprana Mihaela Maxim, tenorul Darius Coltan, baritonul Geani Brad, basul Nágy Zoltán, Petru Burcă şi nu numai. Se simte suflul tineresc şi spiritul de echipă între tineri şi de ce nu şi competiţia care, înţeleasă în sensul său real, este constructivă. Şi atmosfera în sală a fost tinerească, cum de fapt şi această operă a lui Rossini este tinerească prin tempii vii ai orchestrei, prin intrigile captivante şi mai ales prin virtuozitatea soliştilor, virtuozitate cerută de însuşi Rossini în paginile partiturii compuse de el.

Se spune că fiecare apariţie e o luptă ce trebuie câştigată. Povesteşte-ne despre această experientă.

Ioan Vrăsmaş: Fiecare apariţie este deosebită, chiar dacă rolul este acelaşi. De altfel chiar dacă joci acelaşi rol, personajul s-ar putea să fie altul; adică în cazul nostru, rolul Bartolo capătă amprenta personalitaiţi interpretului şi apoi amprenta trăirilor de moment ale aceluiaşi interpret. Sau mai clar spus: nu e identică emoţia transmisă atât vocal cât şi scenic între două spectacole!

Este aşadar o etapă importantă a carierei tale artistice.

Ioan Vrăsmaş: Este o etapă... între naştere şi devenire!

Ce înseamnă pentru tânărul bas Ioan, rolul Don Bartolo?

Ioan Vrăsmaş: Ca să răspund cu intrebarea ta de mai înainte, este o etapă importantă a carierei mele artistice. Este o bătălie câştigată, cu un rol în care mă vedeam mult mai târziu, era să mă ia gura pe dinainte şi să zic "mult prea târziu". Şi acuma să răspund cinstit la întrebare: este un rol de virtuozitate , chiar dacă pentru un bas sună improprie expresia, aşadar de virtuozitate vocală, în primul rând şi apoi de rafinament scenic.Chiar dacă italienii au definit acest stil de personaj "brontollone", Bartolo este niţel mai mult, este în primul rând un intelectual al vremii, doctor in medicină, aşadar un personaj cu prestanţă, desigur de multe ori, mai mult pretinsă decât dovedită din cauza conflictului de interese în care se află, dar contrastul de sentimente pe care le parcurge , atât dramaturgic câ şi muzical, îl fac destul de inabordabil ca rol.

Există ceva ce te-a atras la personajul lui Rossini?

Ioan Vrăsmaş: Da. Paradoxul între caracterul personajului şi caracterul meu ca om şi ca interpret. Idealul de a construi un personaj foarte diferit de ceea ce trăiesc şi simt eu, dar mai ales, atipic pentru peisajul nostru cotidian.

În sala Operei Naionale, timp de aproximativ 3 ore, un sfârşit de zi absolut normală, chiar banală, a fost transformat în momente speciale, într-un festin al pasiunilor dramatice.

Ioan Vrăsmaş : Mă bucur sa aud asta….

Primele impresii care au fost ?

Ioan Vrăsmaş: Dorinţa de a se repeta spectacolul cu aceeaşi distribuţie, ceea ce ne-a sporit şi mai mult bucuria.

În operă nu poţi copia , pentru nevoia originalitătii, totuşi care-ţi sunt artiştii etalon?

Ioan Vrăsmaş: Am foarte mulţi artişti aproape de suflet. Ca orice bas cred, nu pot să nu apreciez marile voci pe care le-a dat Rusia , ca de altfel toată zona slavă. Boris Cristoff, Nicolai Ghiaurov , unii dintre cei mai mari başi ai lumii. Sunt de altfel un mare iubitor al culturii ruse, al muzicii ruse. Muzica rusă mă inspiră, imi da forţă, iar spiritualitatea ruşilor mă impresionează.

Ce ne poţi spune despre mentorii tăi?

Ioan Vrăsmaş: ... Nu pot să uit rabdarea cu care m-a primit şi m-a privit la începuturi, primul meu profesor de canto basul Ion Iercoşan, discipolul Maestrului Nicolae Secăreanu. Pedagogia pe care am întalnit-o la el, una care o depăşete chiar şi pe cea a profesorilor universitari, la fel şi rafinamentul şi delicateţea cu care explică tehnica vocală şi nobleţea interpretativă. De asemenea, aş aminti şi doi dintre mentori mei din Academie. E vorba de profesorul meu de canto, basul Iulian Jurja sub grija căruia am crescut ca artist şi nu cred că aş exagera zicând, care m-a format ca artist, m-a disciplinat muzical, iar al doilea este un dirijor care pentru mine a dirijat cu sufletul în primul rând şi apoi cu mâna, este vorba de prof. univ. dr. Gheorghe Victor Dumănescu.

Mulţumesc pentru timpul acordat şi iţi doresc ca toate gândurile de bine să ţi se împlinească.

Ioan Vrăsmaş: Şi eu, mulţumesc.

 

   Manuel Bălaj

 

Comentarii de la cititori

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)