HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

Am să rămân în continuare, ostatica muzelor”

Interviu cu poeta Viorela Codreanu Tiron

 

Octavian Curpaș, Phoenix, Arizona

 

Poeta Viorela Codreanu Tiron, originară din Bârlad, judeţul Vaslui, îşi începe cariera la Revista Nemuritorii, în calitate de redactor şi secretar de redacţie.  Acestui moment îi urmează un stagiu la România Liberă, unde, alături de profesorul C. Ignat, scriitoarea  se ocupă de pagina culturală a publicaţiei. Totuşi, Viorela Codreanu Tiron mărturiseşte că s-a format cu adevărat, ca om de cultură, în perioada în care a lucrat la Editura Univers. Aici, aceasta are şansa să întâlnească un colectiv de scriitori şi critici literari cu capacităţi deosebite, care au primit-o în mijlocul lor ca într-o familie, oferindu-i posibilitatea să îşi dezvolte talentul poetic. Printre ei se află nume mari, cum ar fi Mircea Aurel Buiciuc, Nicolae Iliescu, Denisa Comănescu, Mircea Martin, Angela Martin, Gabriela Danţis, Sanda Anghelescu. Traseul scriitoricesc al Viorelei Codreanu Tiron trece apoi, pe la  Fundaţia Dostoievski, locul în care aceasta colaborează cu personalităţi precum Elena Loghinovski, Albert Kovacs, Alexandru Paleologu, Mircea Aurel Buiciuc, Ion Covaci, Ştefan Tcaciuc,  Adi şi Fraga Cusin. Poeta este absolventă a Facultăţii de Filologie din cadrul Universităţii Dalles din Bucureşti, oraş în care locuieşte în prezent. Viorela Codreanu Tiron s-a născut în aprile 1954.

 

„Zidire în cer”

 

Când ai debutat şi ce ai dori să ne povesteşti de la debutul tău?

În afară de revista liceului, la care am învăţat, – Colegiul Ghe. Roşca Codreanu –, debutul meu literar a fost atât de firesc, încât nu pot să-ţi dau un an în care să spun precum alţi poeţi sau scriitori:„ Da! Anul...x a fost anul meu de debut! Poate unii îl ţin minte ca pe un cutremur sau altceva important... Nu ştiu şi nici nu mi-am pus această problemă, pentru că fiecare are punctul lui de vedere, pe care nu pot decât să îl respect. Debutul meu a fost lin... mi s-a cerut un grupaj ici-colo, apoi mi s-a propus publicarea poemelor în volum. Poate la vremea aceea nu realizam importanţa evenimentului... Sau nu am avut timp să mă mai gândesc şi la mine. Lucram, studiam şi când mai aveam un pic de timp liber scriam ce mă framânta. Asta e de fapt poezia mea: o serie de frământări şi, uneori, de răspunsuri. Nu spun aceste lucruri dintr-o mândrie deşănţată, le spun cu modestie, aşteptând critici... Ceea ce nu ştiu, de regulă, o bună parte dintre oameni, sau nu vor să ştie, este că şi scriitorul este şi el un om obişnuit, la fel ca şi ceilalţi, doar înzestrat de Cel-de-Sus cu un alt talent... adică să aştearnă pe hârtie gânduri, aşa cum fiecare dintre noi are un talent anume, „un ceva anume“ pe care numai el ştie să-l facă aşa cum trebuie; de aceea fiecare dintre noi suntem diferiţi... diferiţi prin „acel ceva unic“ al nostru şi numai al nostru! Dar să revenim la întrebarea ta: teoretic, criticii afirmă că debutul literar a fost în 1996 cu volumul Zidire în cer. Deşi până la apariţia volumului am colaborat/publicat grupaje în diverse reviste. Primele poezii au fost publicate în revista liceului şi aici aş dori să fac o mică paranteză, aducând pe această cale mulţumiri primei mele profesoare de literatură - Dna prof. Elena Rânceanu. Dumneaei mi-a deschis acest minunat univers al cărţilor şi dragostea pentru ele.

 

„Nemuritorii”

 

Ce a însemnat revista Nemuritorii pentru tine?

Revista Nemuritorii a fost tot o şcoală, aici am învăţat să ascult... şi e mare lucru să înveţi să asculţi, îţi spun eu că nu e deloc uşor...  Majoritatea membrilor colectivului erau trecuţi de 65-70 de ani, erau veterani de război şi aveau multe „poveşti“ de spus... aşa că ascultam şi scriam...

 

La ce alte publicaţii ai mai colaborat?

Sunt multe, dar nu am să amintesc decât pe cele la care am scris mai des :- Hyperion/ Iaşi; Convorbiri literare/ Iaşi; Dacia literară/Iaşi; Azi-cultural/Bucureşti; Sfârşit de mileniu / Bucureşti; Luceafărul/Bucureşti; Poezia; Zorile, - editorial bilingv româno-ucainean/ Bucureşti; Kitej-grad, - editorial româno-rus/ Bucureşti; Porto-Franco/ Galaţi; Foaie – New-York/ America; Împreună – editorial bilingv româno- maghiar/Bucureşti; Nelinişti metafizice/Constanţa – fondator actorul Iurie Darie, etc.

 

„Anotimpuri ostile”

Eşti autoarea volumelor "Zidire în cer", "Anotimpuri ostile", "Ochiul somnului - darul iubirii", "Az alom szeme - a szerelem varazsa", „Taina”.

 

Cum ai defini stilul acestor cărţi?

Am să-mi permit să răspund la acestă întrebare cu un citat al dlui prof. ROMUL MUNTEANU: „Trăim într-un timp bolnav de indiferenţă şi neprielnic comunicării dintre oameni, dar sensibilitatea încătuşată sau inhibată a unor poeţi a început să se revolte. Semnele acestei schimbări încep să apară în creaţia lirică.

 

Un exemplu elocvent îl oferă Viorela Codreanu Tiron cu volumul său, „Anotimpuri ostile“. În versurile sale poeta deschide calea unei noi literaturi a sentimentelor, a lacrimilor şi blestemelor despovărate de modelele tradiţionale uzate. Sper ca începutul acestei noi experienţe lirice să fie de bun augur în spaţiul literar românesc.“Dan Stanca scria despre „Anotimpuri ostile”: „Volumul ne pune din nou în faţa veşnicei dileme: este poezia o experienţă personală, incomunicabilă sau are forţa şi îndreptăţirea să comunice tuturor?” Ce este poezia pentru Viorela Codreanu Tiron?

Este o formă de a comunica, fireşte, de a împărtăşi, şi de ce nu? o formă de-a dărui. Un dar pe care îl ofer tuturor iubitorilor de vers, aşteptând ! Şi aşa cum scriam într-unul dintre poemele mele: „Poate că aşa trebuie să fie – „Fiecare poem e o galaxie ce pulsează/iar cuvintele, – înlăuntrul lor,/sunt o pulbere cosmică plutitoare,/în aşteptarea privirii/care le va fixa într-un sens/sau le va căuta unul nou,/altul decât al meu./Dar cine-mi va spune?/cum se pot întrepătrunde două galaxii/a căror pulbere cosmică/rătăceşte în sensuri opuse!” Fiecare poate găsi un alt sens al cuvintelor, şi anume:  sensul lui… şi dacă cititorul - că e un simplu om, că e pasionat de versuri, că e critic -  vine din spate cu un anume bagaj de cunoştinţe... desigur că va percepe poemele mele în mod diferit… Mă înşel? Stai să-ţi povestesc ceva: Eram la Editura Univers, terminasem o carte, plecase/cartea, desigur/ deja la tipar şi eram cu toţii bucuroşi… Nici nu mai ştiu cui i-a venit ideea să citim pe rând aceeaşi poezie… pot să-ţi spun că eram vreo 12 oameni şi fiecare a dat altă conotaţie aceloraşi versuri. A fost o experienţă uimitoare pentru noi toţi.

 

„Ochiul somnului – darul iubirii” şi “Taina”

 

În postfaţa la volumul „Ochiul somnului – darul iubirii”, se face afirmaţia că eşti o poetă a eternului feminin. Care dintre poetele amintite în această postfaţă, printre care Marina Ţvetaeva, Ana Ahmatova, Nemes Nagy Ăgnes, Magda Isanos, Ana Blandiana, Angela Marinescu, Monica Pillat, ţi-au slujit ca model şi sursă de inspiraţie? Care dintre ele îţi este sufleteşte, cel mai aproape?

Fiecare dintre poetele enumerate are farmecul şi taina ei. Nu le poţi compara; le poţi doar alătura ca valoare poetică. Nu pot spune că mă pot compara sau că am încercat să le iau ca model. Toate îmi sunt aproape! Într-un fel sau într-altul.

 

“Taina” este un volum bilingv româno-rus, iar "Az alom szeme - a szerelem varazsa" a apărut în limba maghiară în tălmăcirea profesorului Horvath Dezideriu. Cum sunt primite aceste cărţi de cititorii de limbă rusă şi maghiară? Şi de ce rusă şi maghiară?

Învârtindu-mă într-un cerc de traducători, le-am dăruit, normal, câte un volum la fiecare. Numai aceştia s-au încumentat să-mi traducă versurile, considerându-le o provocare pentru ei - şi trebuie să fac o paranteză - deoarece mi s-a spus „poezia ta ridică mari dificultăţi în traducere, nu ştiu dacă pot exprima toate sensurile tale, dacă găsesc cuvintele potrivite în limba în care traduc, pentru ceea ce scrii tu în limba română“. Cei mai curajoşi se pare că au fost traducătorii de limba maghiară şi limba rusă... . Şi până la urmă, au făcut-o şi au fost mulţumiţi de ei înşişi.

 

Doamna Fraga Cusin – traducatoare de engleză – a început  o traducere, dar din păcate, s-a stins din viaţă înainte de a termina un grupaj care să alcătuiască un volum. Mai sunt câteva poemei traduse şi în limba spaniolă şi în limba italiană... dar tot prea puţine pentru a alcătui un volum – traducătorii au renunţat...

Ca să concluzionez, poeziile mele au fost cerute de traducător pentru a fi tălmăcite şi nu invers, ceea ce e mare lucru! Cât despre cititori, ei le-au primit cu mândrie - aş spune, pentru că pot citi în limba lor maternă. Şi ceea ce au citit le-a plăcut, au vibrat odată cu mine.

 

„Nu poţi mulţumi pe toată lumea”

 

Ce rol are cititorul, atunci când scrii?

Dacă m-aş gândi la cititor... atunci nu aş mai scrie nimic. Acelaşi răspuns este valabil şi pentru critici. Cititorul va primi sau va refuza ceea ce eu îi dau – nu este nicio răutate aici şi nici egoism. Scriu din suflet şi pun acest suflet pe tava cititorului, dacă îi va plăcea va întinde mâna spre tavă, dacă nu...  oricum, nu poţi mulţumi pe toată lumea, sunt conştientă de acest lucru.

 

Cum se raportează tinerii la creaţiile tale?

Unii sunt încântaţi, alţii tac. Dar faptul că nu am rămas cu niciun volum, cred că spune mult. Şi acum mai sunt întrebată dacă nu mai am pe acasă vreun volum... măcar cu împrumut.

 

„Omul propune, Dumnezeu dispune!“

 

Câte ore scrii, zilnic?

De câte ori se leagă un răspuns la o întrebare sau când am eu o întrebare de pus semenilor mei. Deşi mulţi dintre colegii mei spun: „Am program fix, de la 7 dimineaţa până la ora 14 scriu”..., mă îndoiesc că ar fi aşa. Nu poţi scrie la comandă! Dacă ai ideea unui roman, a unei piese de teatru... scrii, rescrii şi iar scrii..., dar pentru varianta finală tot Muza trebuie să vină şi să îţi spună: „Aici nu merge...”  sau „Aici trebuie să scrii aşa“. În ceea ce mă priveşte... ideile vin... le aştern pe hârtie şi apoi încep să tai. Scriu, de fapt, o poveste pe care o transform în vers alb. Câteodată povestea vine de la sine şi rămâne precum o scriu, dar mintea zdrobeşte şi cerne mereu. Iar ca o concluzie: Nu scriu în fiecare zi, dacă asta ai vrut să ştii.

 

La ce lucrezi în prezent?

Încerc să alcătuiesc un volum  antologic, dar îl scriu printre picături, să fie gata când îi va veni timpul. Totodată, sunt preocupată de alcătuirea unei selecţiii de cronici, reportaje, interviurile de la Radio Cultural, B1Tv şi altele... când îmi permite timpul.

 

Ce planuri de viitor ai?

Am să răspund la asta cu o maximă : „Omul propune, Dumnezeu dispune!“ Prin urmare, nu fac planuri măreţe de viitor pe termen lung, dar ştiu foarte bine ce program am pentru a doua sau a treia zi.  Eu îmi propun să scot acest volum antologic şi o traducere în limba germană. În acelaşi timp, am să rămân în continuare ostatica muzelor după bunul lor plac. Am început deja să lucrez la un nou volum.

 

Puterea de a fi noi înşine

 

Ce hobby-uri ai?

Tot ce este legat de artă.

 

Ce mesaj ai dori să le adresezi cititorilor noştri?

Să fie sănătoşi! -  şi să mai aibă timp de citit?!  şi bani să-şi permită să cumpere cărţi.  E mult? E puţin? – vor hotărî cititorii. Dar eu le doresc din inimă toate cele bune! Restul depinde de ei! Şi un sfat: să fie ei înşişi în orice împrejurare!

 

Octavian Curpaș

Phoenix, Arizona

 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com