Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

Interviu cu poeta şi publicista ANGELA BACIU

 

Realizat de Cezarina Adamescu,  

în exclusivitate pentru Revista “Agero”

 

 

C.A.: Vă mulţumim că aţi răspuns invitaţiei noastre, într-o zi atât de specială pentru Dvs.  Având în vedere ceea ce însemnaţi pentru cultura română şi pentru literatură, în special, opinia Dvs. are un mare impact şi sper să-şi găsească rezonanţa cuvenită, în mintea, nu numai a cititorilor, dar şi a confraţilor.

 

A.B.- Va multumesc foarte mult pentru onoarea de a raspunde unui interviu pentru “Agero”, este o revista de suflet, citita in toata lumea care merita toate aprecierile.

 

C.A.:  Iubită colegă, aveţi o activitate atât de bogată şi diversificată, în care intră, nu numai afirmarea Dvs. ca poetă, scriitoare şi publicistă, dar şi promovarea culturii româneşti în ţară şi  în lume,  pentru început, o întrebare firească, pentru acomodare: când mai aveţi vreme şi pentru Dvs.?

 

A.B. – Este o vorba: nu timpul trece, ci noi trecem prin timp, daca ne bucuram de fiecare clipa si ne pretuim, sigur inseamna ca mai avem timp si pentru noi.

 

C.A. : Suntem în  Ziua Internaţională a Poeziei, cum v-ati petrecut aceasta zi si…ce inseamna poezia pentru Dvs.?

 

A.B. – Cu bucurie am raspuns invitatiilor de a sustine cateva lecturi publice, intotdeauna ma bucura enorm intalnirea cu publicul cititor.

Pentru mine, am mai spus acest lucru, poezia inseamna totul: fericire, implinire, clipa, chiar…la un moment dat, a insemnat salvarea mea in fata durerii, a tristetii, a mortii,voi detaila putin mai tarziu acest subiect.

 

C.A. : Colaboraţi la numeroase pagini Web şi site-uri culturale. Credeţi că această modalitate de comunicare este mai accesibilă cititorului de rând sau rămâneţi la ideea cărţii pe suport clasic?

 

A.B.- Colaborez cu mare bucurie atat pentru revistele scrise, cat si pentru cele de pe internet. Sigur ca fac parte din categoria scriitorilor care raman la ideea cartii pe suport clasic, este un sentiment minunat atunci cand simti copertile cartilor, mirosul paginilor, cerneala din tipografie, nimic nu poate inlocui aceste stari. Omul si cartea - este o legatura stransa, sa stai la birou sau in locul de citit, cu cartea in fata, calculatorul nu-ti ofera aceste stari. Desigur, suntem in era calculatoarelor, avem nevoie de informatie, se pare ca nu mai avem vreme de studiu intr-o biblioteca sau alta institutie,”timpul nu mai are rabdare cu noi”, avem nevoie sa fim mereu conectati la zi, sa primim informatia “la cald” cum se zice, de aceea nu sunt impotriva informaticii, avem nevoie de ea, doar ca nu trebuie sa ne desprindem de sentiment.Sa nu ne lasam condusi de raceala tehnicii.

 

Purtam mai demult o discutie cu un scriitor trecut de o anumita varsta si imi spunea ca nu poate sa se adapteze noilor vremuri, textele scriindu-le pe hartie cu stiloul, si nu cu …ajutorul calculatorului. Poate veti  rade, dar….si eu sunt asa, utilizez internetul, vreau sa fiu informata, dar…de scris …bucuria cea mai mare mi-o ofera coala de hartie, momentul meu fata in fata cu ea, atat. Intr-adevar, aceasta modalitate de a publica pe internet este o forma mai accesibila cititorului si,cred, cititorului tanar, si ar trebui pe undeva sa intelegem acest lucru. Daca tinerii nu mai au vreme sa vina intr-o librarie (si cat de putine librarii au mai ramas azi!), sau intr-o biblioteca, atunci ar trebui sa intelegem ca,noi scriitorii, suntem cititi on line, sau, daca asa sunt vremurile, sa iesim chiar in intampinarea cititorului pe strada, sau in alte locuri.

 

C.A.: Consideraţi literatura ca destin sau ca întâmplare în viaţa Dvs.?

 

A.B. – Cred ca acesta e destinul meu, nimic nu e intamplator pe lume, fiecare gest, hotarare, stare, oamenii pe care ii cunoastem, nimic nu este intamplator. Sunt momente in viata noastra cand ne intrebam ce ar fi fost daca am fi avut alt destin, am fi locuit in alt oras, alta meserie, alta iubire, alta…dar, atunci cand iti recunosti destinul si te bucuri pentru ce ai primit in viata asta, cu bune si rele, ar trebui sa-ti accepti destinul si sa faci in asa fel incat tot ce faci…sa se vada, sa lasi ceva in urma ta.

 

C.A. Criticul Laurentiu Ulici spunea despre dvs.”ca urma pe care o lasati…se vede”.

 

A.B. – Despre acest lucru vorbeam, indiferent de destinul pe care ti l-ai ales, trebuie sa faci lucruri bune, sa duci pana la capat orice iti propui, si sa stii ca prin actiunile tale poate alti oameni ar avea ceva de invatat.

 

C.A.: Aveţi un număr respectabil de cărţi şi o activitate publicistică foarte bogată în diverse reviste şi ziare. Credeţi că ar fi necesar un bilanţ, o clipă de răgaz pentru o antologie de autor care să vă reprezinte?

 

A.B.- Am socotit de curand…20 de ani de activitate literara si publicistica, multi, putini,nu ma gandesc. Mai am mult de scris, mai am multe de facut, nu cred in bilanturi, cred in lucrul bine facut. Nu m-am gandit inca la o antologie, dar va multumesc pentru idee, cine stie?!

 

C.A.: Citind bogatul Dvs. palmares publicistic şi editorial, care vă reprezintă, multe persoane capătă un anume complex în dialogul cu Dvs.  Cu toate acestea, sunteţi o persoană deschisă spre comunicare şi spre promovarea, în spirit de colegialitate a scriitorilor, nu numai din această zonă, ci de pretutindeni. S-a dovedit, prin numeroasele manifestări care şi astăzi sunt în derulare că aţi inclus în activitatea Dvs. proiecte şi programe pentru tineri, cum este colaborarea cu cenaclul “Trimbulinzii”, dar mai ales proiectul/turneu de promovare a poeziei in randurile tinerilor intitulat “Atelierele poetei Angela Baciu”. Ce vă face să promovaţi această categorie de creatori?

 

A.B.- Acest proiect l-am gandit de mai multa vreme, dar, abia anul trecut am reusit, in sfarsit sa-l demarez, am cerut si sprijin, dar se pare ca unii oameni nu sunt foarte deschisi catre proiecte care nu au neaparat o finalitate materiala, de aceea l-am pornit singura, pe parcurs am primit ajutor si din partea altor colegi carora le multumesc foarte mult. Consider ca este de datoria noastra, a scriitorilor, sa ne indreptam catre tinerii de azi, poate au nevoie de cineva care sa-I asculte, sunt foarte multi tineri talentati care nu realizeaza acest lucru si atunci, consider ca prin aceste intalniri cu publicul tanar pot sa ma apropii si mai mult de ei, sa ne putem cunoaste reciproc si intelege. Dorinta mea cea mai mare este de a cunoaste cat mai multi tineri talentati, de a-I promova si sustine, cine stie…maine ce nume mari va primi literatura romana.

 

C.A.Pe unde ati fost cu acest proiect?

 

A.B. -In primul rand merg in scoli, licee, colegii universitati din Galati si judetele limitrofe, dar mi-am extins aria, mergand incet-incet prin toata tara: am fost si  la Bucuresti, Tecuci, Tulcea, Iasi, am cunoscut minunati tineri, deschisi, comunicativi, dornici  de a cunoaste oameni, dornici de…a scrie si acest lucru e cel mai important. Si cum sa nu te bucuri cand vezi si simti asa ceva?!!

 

C.A. De curand, ati implinit o frumoasa varsta, cum va simtiti?

 

A.B.- Anul acesta am primit cateva “daruri” sa zic asa, de ziua mea: am fost sarbatorita in biblioteci, librarii, am avut recitaluri si lansari de carte, m-am intalnit cu publicul iubitor de poezie in cateva scoli si licee, am avut lansare de carte la Biblioteca “Metropolitana” din Bucuresti, am simtit pentru o zi ca m-am intors “acasa”, fiind invitata sa-mi lansez cartile in orasul meu natal Braila la Biblioteca “Panait Istrati”, unde, pe langa emotiile de a ma intoarce intr-un loc drag, brailenii m-au primit extrem de cald, de asemenea am avut si o alta lansare de carte la Centrul Cultural din cadrul “Ministerului de Interne” Bucuresti, intalniri memorabile si extrem de placute.

 

C.A.: Prin tot ce faceţi, aveţi conştiinţa că sunteţi un model pentru ceilalţi?

 

A.B.- Nu stiu daca sunt un model pentru ceilalti, insa…mi-as dori ca prin tot ce fac sa las ceva bun in urma mea, prin versurile, interviurile mele sa ma apropii de cititor, fiecare sa se regaseasca in povestea mea de viata, sa stiu ca pot alina o tristete, o amaraciune, o durere.

Viata a fost foarte dura cu mine, au fost timpuri cand ma intrebam de ce mi se intampla mie toate aceste lucruri, scriam intr-un vers  ca “la 28 de ani am inteles ca Iadul e aici pe pamant”, este adevarat, nu stim ce ne asteapta in viata, dar, indiferent de destin, viata merita traita, asa cum e ea.

 

C.A.:  Ştim că relaţia Dvs. cu publicul cititor este una caldă, prietenească, deschisă, afectivă şi, de fiecare dată se creează acel feed-back, acea empatie necesară unei bune colaborări. De fapt, scriitorul are nevoie de cititor, aşa cum cititorul – de scriitor, e o legătură, nu numai necesară, dar şi afectivă. Şi s-a dovedit, la toate lansările cărţilor Dvs. şi la manifestările cu publicul, iniţiate chiar de Dvs. cum ar fi: „Poetele oraşului Galaţi”,  că aţi fost întâmpinată cu mare bucurie, simpatie şi interes de public. Puneţi aceasta pe seama scrierilor Dvs. sau pe faptul că sunteţi o persoană publică, foarte atrăgătoare, care face o bună figură în societate?

 

A.B.- Intotdeauna m-a interesat legatura cu publicul, el este sincer, deschis, nu se sfieste in a fi sincer cu tine, primesc zilnic zeci de scrisori si, mai ales, mailuri, in care oamenii doresc sa vorbeasca cu mine, ma felicita, se bucura cand ma cunosc (unii m-au sfatuit chiar sa-mi deschid un blog!!!) si ma bucura acest lucru. Nu vorbesc cu cititorii mei doar despre literatura, ci si despre viata, iubire, destin, durere, moarte, ma bucur daca prin vorbele mele, optimismul meu pot ajuta pe cineva, sunt suflete care au nevoie uneori de incurajare, de o mana intinsa, de o vorba buna, de…un pahar cu apa, stiu ce inseamna sa nu primesti toate acestea cand ai nevoie, stiu ce inseamna sa te izolezi, sa nu mai privesti lumina soarelui ca in tinerete, sa nu-ti sune nimeni la usa (doar postasul cu facturile!), sa nu te caute nimeni.

 

 De aceea, cred, ca menirea noastra este, ca macar din cand in cand sa intelegem ca nu suntem singuri, ca a fi langa un alt suflet e cel mai bun si inaltator lucru pe care il putem face si sper, ca oamenii sa ma perceapa asa. Poate ca sunt o persoana agreabila, cu toate ca, nu demult, scria cineva despre mine, ca pot in egala masura sa trezesc si prietenii pe viata si antipatii, nu cred ca are legatura cu aspectul fizic, ci mai degraba ce reusesti sa transmiti. Si, credeti-ma, este minunat sa vezi prin ochii unui copil bucuria de a te vedea, sau un tanar cu dizabilitati care iti simte caldura mainii atunci cand il stringi in brate, sau lacrimile de seninatate si fericire ale unui batran atunci cand ii urezi sanatate.

 

C.A. Se stie ca,deseori, va intalniri cu oamenii singuri, batrani, bolnavi,copii, fara sa povestiti aceste lucruri, fara acel “spectacol” pe care il fac persoanele publice, fara presa. De ce faceti asta? Voluntariatul e un gest atat de rar astazi?

 

A.B.- Asa cum spuneam si mai devreme, acesti oameni au nevoie de noi, sa ne gandim ca in jurul nostru este viata, frumusete, tinerete, dar este si durere, tristete, boala, singurate. Atunci cand mergem pe strada sa avem timp sa vedem si natura, magnoliile inflorite, un zambet dar…si un copil sarac, un om bolnav sau tristetea din ochii unui batran. Uneori, chiar un zambet, o poezie, o strangere de mana poate insemna pentru altii atat de mult, poate chiar …salva vieti.

 

C.A. : Un cititor din alt oraş, ori ţară, care nu vă cunoaşte, şi din întâmplare, îi cade în mâini o carte de-a Dvs., credeţi că ar fi la fel de interesat, dacă nu ar şti nimic despre Dvs.? Într-un cuvânt, cărţile vă reprezintă? Şi dacă da,  care carte vă reprezintă în mai mare măsură, ori măcar, ce domeniu al literaturii, poezia, proza sau publicistica?

 

A.B.- Sper. Cartile ma reprezinta, ele sunt sincere, nu mint in cartile mele, nu-mi  insel cititorul, el este mult prea important pentru mine, si, atunci cand minti, cititorul te simte imediat, te judeca si nu te mai citeste. Sa recunoastem, fara cititori aproape ca nu existam, de aceea cititorul merita tot respectul.  Nu pot spune ce carte ma reprezinta mai mult, fiecare insemna o perioada din viata mea, in fiecare carte vorbesc despre iubire, viata, boala, durere, iubirea de dincolo de moarte. Intotdeauna voi spune ca domeniul cel mai apropiat inimii mele este poezia, am mai spus acest lucru POEZIA MI-A DAT VIATA, POEZIA M-A SALVAT, in multe momente grele m-am regasit si mi-am adunat puterile citind un vers din Eminescu, Blaga, Sorescu, Stanescu si multi altii, iar SCRISUL MI-A DAT PUTEREA DE A MERGE MAI DEPARTE. Dar, cu mare bucurie am adunat de-a lungul anilor  interviurile, cunoscand atatea personalitati din domeniul literaturii si nu numai, si ar fi fost pacat sa nu adun aceste marturii constand in interviuri, fotografii, corespondente cu si despre varfurile literaturii contemporane.

 

C.A.: Publicistica reprezintă pentru Dvs. un domeniu foarte familiar. Prin ea aţi cunoscut o sumă de personalităţi de marcă ale culturii române şi universale. Recent, aţi luat premiul Uniunii Scriitorilor, Filiala Iaşi pentru volumul: „Mărturii dintre milenii”. Ce înseamnă pentru Dvs. acest premiu? O recunoaştere, o răsplată a uriaşei munci publicistice, o satisfacţie personală, o responsabilitate?

 

A.B.- - Cartea cuprinde  63 de interviuri inedite cu mari nume ale literaturii române contemporane (şi îi numesc acum doar pe câţiva: Radu Ca rneci, Barbu Cioculescu, Constantin Ciopraga, Dan Al.Condeescu, Alexandru George, Al.Husar, Emil Iordache, Cezar Ivănescu, Dumitru Matală, Emil Manu, Dan Mănuca, Mircea Micu, Ion Miloş, Mircea Muthu, Fanuş Neagu, Ion Pop, Cornel Regman, Ion Rotaru, Mircea Sântimbreanu, Eugen Simion, Mircea Horia Simionescu, Radu G.Ţeposu, Laurenţiu Ulici, Lucian Vasiliu, Teodor Vârgolici, Mircea Zaciu si mulţi alţi) din nefericire, unii nu mai sunt printre noi;  Cartea  vorbeste despre condiţia scriitorului in epoca actuală, modele creatoare, relaţia magistru-ucenic, promovarea literaturii române in străinătate, reconfigurarea scării de valori, necesitatea revizuirilor, etc. Carte cuprinde si o inedita arhiva fotografica cu scriitori contemporani.

 

C.A. : Cărţile Dvs. v-au apărat de suferinţă şi nefericire sau v-au provocat-o, uneori?

 

A.B.- Cu siguranta, intotdeauna am spus acest lucru, CARTILE M-AU APARAT DE SUFERINTA SI MI-AU DAT PUTERE.

 

C.A.: Aveţi, desigur o modalitate proprie de a scrie. Scrisul înseamnă pentru Dvs., un travaliu, o vocaţie, o pasiune, o certitudine, un monolog cu sine, un dialog, o plăcere, un  chin, o rutină, o presiune? Pe scurt, cum scrieţi? Imediat ce vă aşezaţi la pupitru, compuneţi greu sau uşor? Deşi, s-ar putea presupune, după cât aţi scris, că o faceţi destul de lesne.

 

A.B.- Nu mi s-a mai adresat o asemenea intrebare, nu m-am gandit, nu-mi trebuiesc prea multe conditii, e adevarat prefer la masa mea, inconjurata de obiectele personale, cateva fotografii, o ceasca de cafea, carti, reviste, poeme neterminate, scrisori deschise si....cateva amintiri: o scoica, o pietricica de la “2 mai”, o clepsidra, o lumanare intr-un sfesnic vechi (am obsesia sfesnicelor si a lumanarilor, recunosc!), dar, pot scrie oriunde. Sunt insa si momente cand nu pot, ma simt prea departe de cuvant sau prea inchisa. Alteori, un rasarit, un zambet, o vorba, o strada, o casa veche, un chip, ma inspira si pot sa scriu imediat, sa am o hartie si stiloul si scriu.

Scrisul inseamna totul, tot ce fac in rest, cotidianul, celelalte activitati sunt tot pentru scris.

 

C.A: „Trei zile din acel septembrie”  şi „De mâine până mai ieri, alaltăieri”, sunt două cărţi de poezie contemporană foarte frumoase. Le încadraţi în vreo categorie, poezie optzecistă, nouăzecistă, douămiistă, post modernistă? Credeţi în astfel de clasificări ori Poezia rămâne Poezie, indiferent de  generaţie?

 

A.B.- Nu cred in curente literare si generatii (daca ar trebui sa fiu incadrata in vreo generatie probabil ca apartin nouazecistilor) dar…nu ma regasesc prea mult, cred ca am din toate generatiile, nu cred in regimentari, cred in talent, in munca, in scris. Poezia ramane poezie, cum spuneti, indiferent de curente si generatii. In cele doua carti amintite de dvs. (prima primind si premiul Uniunii Scriitorilor, filiala Bacau), sunt pagini din viata mea, aproape jurnale, in care vorbesc despre destine si mari iubiri.

 

C.A.: De câţiva ani, aţi încercat şi  literatură pentru copii. V-a adus satisfacţie, bucurie, crearea unor poezii pentru cei mici? De ce?

A.B. Am publicat poezii pentru micuti, cartea “Frati tarcati” ce cuprinde poezii pentru cei mici, fiind in acelasi timp si o carte de colorat, a fost o carte foarte bine primita, m-am intalnit cu copilasi in spatii de joaca, locuri create pentru ei, gradinite, erau extrem de deschisi si bucurosi. Cum vedeau carte, incercau sa citeasca imediat poeziile si sa si coloreze personajele, m-a bucurat acest lucru, a fost o dorinta mai veche de a scrie si literatura pentru copii, imi plac foarte  mult copii si cred ca nu trebuie nici un moment sa ne pierdem din inocenta si copilarie, cand se intampla acest lucru insemana ca am imbatranit inainte de vreme.

 

C.A. : Sunteţi o figură emblematică a timpului nostru. Credeţi că reprezentaţi prototipul scriitorului total, contemporan? Prin ce?

A.B.- Cred ca doar cititorul poate spune acest lucru.

 

C.A.: Sunteţi redactor şi colaborator al unor reviste culturale din ţară şi din străinătate. Credeţi că revistele de această factură constituie o platformă solidă pentru cei care vor să debuteze editorial sau să se afirme?

 

A.B.- Da,desigur, revistele literare, atat cele scrise cat si cele on line au o mare importanta, alaturi de festivalurile de literatura, targurile de carte sau seminariile, pacat insa ca traim aceste vremuri tulburi cand revistele nu mai sunt sprijinite nici de cei interesati, nici financiar, insa, nu vom parasi niciodata aceasta “corabie” numita revista de cultura, indiferent de timpuri, intotdeauna au existat reviste si festivaluri, sunt putinele locuri si momente cand putem sa ne revedem intre noi cat mai suntem in viata, sa ne cumparam si sa ne citim cartile, sa ne intalnim cu publicul, si, mai ales, cel mai important, sa-I putem atrage langa noi pe cei tineri, sa poata fi publicati, recunoscuti, sa primeasca premii si sa fie incurajati pe acest drum.

 

C.A.: Sunteţi membră a Asociaţiei Scriitorilor de Limbă Română din Quebec. Ce presupune acest lucru pentru Dvs., o colaborare intensă, o participare efectivă la programele acestei asociaţii internaţionale?

 

A.B.- M-a onorat si bucurat primirea in  A.S.L.R.Q, alaturi de alte mari nume, colaborez cu mare bucurie cu membrii asociatiei, trimit texte, ne informam asupra programului, manifestarilor, schimbarilor in interiorul asociatiei si statut, oamenii sunt minunati si merita felicitati pentru tot ce fac acolo in Quebec, sper ca intr-o buna zi sa ii cunosc personal si sa le strang mana.

 

C. A.: Ce proiecte aveţi pe masa de lucru şi cât de curând se vor înfăptui?

 

A.B.- Continui promovarea proiectului “Atelierele poetei Angela Baciu”, voi avea alte lansari la Tecuci, Tulcea, Bucuresti, Constanta, raspund cu mare drag unor interviuri, emisiuni tv, si pregatesc o noua carte de poezie pe care sper s-o pot termina anul acesta.

 

C.A. : D-na Angela Baciu, doresc sa va urez din toata inima “La multi ani!” si doresc sa va intreb:  sunteti fericită?

A.B.- Sunt in viata, parintii mei sunt alaturi de mine, pot sa scriu, ofer si primesc in fiecare zi iubire, da, sunt fericita!

 

C.A. : De fapt, cine sunteţi Dvs., stimată Angela Baciu?

A.B.- Un om bun…

 

C.A.: Prestigioasa revistă AGERO, la care colaboraţi curent, a ajuns la cifra record de 12.000 de accesări zilnice în lume. Cum vă simţiţi, ştiind că tot atâţia oameni vă citesc pe mapamond? Sunteţi în acest fel un scriitor universal?

 

A.B.- Imi doresc acest lucru, poezia mea sa aduca tuturor putina caldura, speranta, iubire, magie, fara aceste lucruri, suntem mai …singuri, indiferent de ceea ce facem, AVEM NEVOIE DE POEZIE!

 

C.A.: Un cuvânt de final pentru cititorii Dvs. şi în chip deosebit, pentru cei care citesc revista AGERO…

 

A.B.Am avut si am un deosebit respect pentru revista “Agero” si in special pentru redactorul sef, poetul Lucian Hetco. Exista acolo un grup de oameni extraordinari, care fac lucruri deosebite, zilnic poti citi articole speciale, interviuri inedite, poezie, cronici, imi doresc sa fie recunoscuta munca acestor oameni,  nu in fiecare zi cunosti caracere atat de curate si unite, pentru tot ce fac, doresc sa urez revistei “Agero” sa fie cat mai mult citita, iubita, apreciata. In ceea ce ma priveste, intotdeauna voi colabora cu mare drag, este o revista de suflet, condusa de un om… cu suflet.

 

C.A. D-na Angela Baciu va multumesc foarte mult pentru acest interviu.

 

A.B. Si eu va multumesc, D-na Cezarina Adamescu, doresc sa va urez multa inspiratie, sanatate, liniste sufleteasca si va felicit pentru noua carte de poezii. Mi-a facut o mare placere dialogul cu dvs.,si voi reveni cu mare drag. Acestea sunt momente deosebite in viata, le pretuiesc si pentru acest lucru va multumesc.

 

Interviu inedit realizat de Cezarina Adamescu, Agero

21 martie 2009, de Ziua Internationala a Poeziei

(Galati/Bucuresti, Romania)

 

Comentarii de la cititori

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com