Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | Īn limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

Interviu cu reputatul critic de artă Pavel Şuşară

„George Bariţiu era un īnţelept, noi am pierdut deprinderea de a fi īnţelepţi”

 

Maria-Diana POPESCU

 

 

MDP : Maestre, cum s-ar traduce īn artă dictonul „la mode qui se demode”?

 

Pavel Şuşară (foto): Se traduce īn funcţie de sistemul de lectură al privitorului. Aici lucrurile ne cer timp pentru a consuma evenimentul şi dacă facem apel la memoria noastră culturală, atunci găsim īncă īn leasing tipul acesta de īmpărţire. Artele plastice sīnt arte non-temporale. Sīnt arte simultane. Imaginea este perfect sincronă cu receptarea. Dacă pentru muzică īţi trebuie timp, pentru literatură īţi trebuie timp, cu atīt mai mult pentru genurile mari ale literaturii, pentru genurile clasice (romanele), atunci pentru pictură, pentru sculptură īţi trebuie o realitate directă şi o clipă de receptare. Numai atunci imaginea se şi detaşează. Sculptura poate fi judecată ca putere de impact pornind chiar de la această caracteristică a ei, de la capacitatea ei de a se afirma dintr-odată.

 

MDP : Simpozioanele de sculptură la care ne-am īntīlnit adesea, sīnt o creştere, o scădere īn ceea ce priveşte creaţia contemporană?

 

„Avem de-a face cu un mecanism care obligă artistul la stereotipie ”

 

Pavel Şuşară : Sigur, este vorba despre o scădere a capacităţii sculptorului, pentru că sīnt exploataţi realmente īn două săptămīni. Timpul limită, timpul minim pentru o ediţie de tipul acesta ar fi de o lună de zile. Īn două săptămīni ei sīnt suprasolicitaţi şi este păcat că dintr-un eveniment care trebuie să construiască o realitate liberă īntre artişti, mediu, partenerii lui instituţionali sau publici, totul se transformă īntr-un fel de captivitate şi de efort continuu dus pīnă la sleirea puterilor. Numai cine nu ştie cum se lucrează o sculptură nu poate să evalueze natura efortului lor. Din punct de vedere artistic, din punct de vedere al finalităţii, ediţiile recente au fost īn datele fenomenului. Nu este nici sub ediţiile celelalte, nici diferită faţă de ele, pentru că avem de-a face cu un mecanism care obligă artistul la o anume stereotipie şi de natură mecanică, dar şi de natură creatoare. Simpozioanele acestea trebuie să se īnscrie şi īntr-o unitate de timp şi īntr-o unitate de spaţiu, ca-n tragedia antică. Sīnt cīteva unităţi care se respectă īn simpozion. Face ce poate īntr-un timp dat şi cu materialitate dată. Libertatea lui este mai mică decīt īn atelier. Şi atunci, cumva, de la o ediţie la alta, lucrările se-nscriu īn aceiaşi parametri. Nu sīnt diferenţe colosale īntre un episod sau altul.

 

MDP: Domnule Pavel Şuşară, cu ceva vreme īn urmă George Bariţiu, īn „Foaia pentru minte, inimă şi literatură”, afirma că exist㠄o artă desfătătoare şi una folositoare”. Ochiul unui critic de artă exigent, cel al dumneavoastră, unde īncadrează arta  modernă?

 

“George Bariţiu era un īnţelept, noi am pierdut deprinderea de a fi īnţelepţi”

 

Pavel Şuşară: Īn ultima vreme chiar am pierdut deprinderea de a fi īnţelepţi. Aşa că orice comentariu aş face la George Bariţiu acum ar fi o mică impietate faţă de anvergura observaţiei īn momentul respectiv. Există o artă care excită şi o artă care ne confirmă aşteptările şi care ne īndeamnă la contemplaţie fără efort. Şi există o artă care cere angajamentul multor paliere din existenţa noastră culturală pentru a stabili o comunicare profundă şi adecvată. Arta nu este nici desfătătoare pīnă la capăt, nici folositoare pīnă la capăt, sau nu numai. Poate să incite, să creeze atitudini, să creeze reacţii negative, uneori reacţii de respingere. Poate uneori să fie utilă şi īn sens pedagogic, uneori poate să le cumuleze pe ambele şi īncă multe altele īn afară de cele două atitudini. Dar ea este īn mod cert oglinda momentului īn care este concepută şi realizată, īntr-un timp care are coerenţă interioară şi are şi coeziune. Are continuitate, are datele unei anumite stabilităţi şi exprimarea simbolică este oarecum asemănătoare. Īntr-un timp care este viciat de evenimente divergente, īntr-un timp īn care se suspendă criteriile, īntr-un timp īn care se trăieşte sub ameninţări multiple, arta nu poate fi confortabilă şi cu atīt mai puţin desfătătoare. Ea pune problemele pe care omul şi le pune cu toate mijloacele pe care le are la īndemīnă şi īn cotidian, şi-n exprimarea culturală, īn codificarea simbolică.

 

MDP: Vorbeaţi despre criterii. Consideraţi că este necesară o reīntoarcere la criteriile din vechime, cīnd arta nu era tocmai liberă, ci supusă cenzurii canoanelor religiei?

 

Pavel Şuşară: Canoanele de care vorbiţi se referă la arta ecleziară, la exprimarea artistică simbolică relevantă pentru un anumit tip de relaţie a instituţiei bisericeşti cu comunitatea. Arta bisericească, īn special cea răsăriteană nu este o artă lipsită de utilităţi. Şi cu atīt mai puţin nu este o artă care să aducă omul ca fiinţă determinată, ca fiinţă concretă īn prim-planul reprezentării. Ea este o artă de translaţie. Un fel de hublou prin care se priveşte hăt-departe către transcendent. Icoana nu este un comentariu al lumii reale, este un intercesor, o punte īntre lumea aceasta sublunară şi instanţa divină care se găseşte īntr-o cu totul altă realitate, o realitate intangibilă şi nereprezentabilă. Dacă mergem īn zona cealaltă, īn zona occidentală, īn zona catolică, cea care se revendică simbolic de la clasicitatea greco-latină, care ţine seama de prezenţa concretă a omului inclusiv de anatomia lui, nu este de  conceput şi este inexplicabil şi absurd īn ultimă instanţă un Michelangelo īn spaţiul răsăritean. Cum Brāncuşi, care vine din spaţiul răsăritean, nu putea să fie decīt din acest spaţiu, pentru că operăm cu simbolistică şi cu deprinderi etico-spirituale cu totul diferite. Din această pricină Brāncuşi a spus despre Michelangelo că face bifticuri, sculptează cadavre, din această pricină un sculptor occidental academist ar fi privit cu mefienţă īngrozitoare experimentele nonfigurative sau abstracte din zona stilistică pe care orientul le-a promovat şi le-a acreditat īn cea mai mare măsură.

 

MDP: Aminteaţi de instanţa divină şi de judecata asupra actului de creaţie pămīntean. Totuşi, se vede, se simte, se aude cum marea artă curge contemporan spre colaps… Unde este drumul ei plin de lumină, de altădată?

 

„Dacă vrem lumină, putem găsi condiţii optime de contemplaţie īn existenţă”

 

Pavel Şuşară: Noi trăim īntr-o lume aşa cum e, cu lumini şi cu umbre. Dacă vrem numai lumină putem găsi condiţii optime de contemplaţie īn existenţă. N-aş zice īn mijlocul unui reactor nuclear sau aproape de o sursă calorică. Dar evident lumina de care vorbim este una de natură interioară, o lumină a imponderabilei din alcătuirea noastră şi nu o lumină din surse fizice. Dar lumea actuală nu este exclusiv tenebroasă sau exclusiv luminoasă. Este un amestec. Şi de aceea Dumnezeu, pentru că tot L-am invocat, ne-a şi lăsat libertatea alegerii. Şi īn exerciţiul acesta electoral arhetipal avem şi momente de tulburare şi momente de triumf. Aşa că trebuie să privim lucrurile nu circumstanţial, dar fără vehemenţe romantico-teologice, pentru că atunci riscăm să cădem fie īn utopie creştină, fie īn utopii sociale, amīndouă la fel de nocive.

 

Maria-Diana Popescu

 

 

 

 

 

Comentarii de la cititori

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | Īn limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu īşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, īn concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face īn virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid īn mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)