Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

“Unde sunt zăpezile de altă dată?”

Interviu cu solista de muzică populară Veta Biriş

 

Gabriel ARGEŞEANU

Fotografia de Dani Rockhoff, copyright

 

 

G. A. Doamnă Veta Biriş, identatea culturală a unui popor se transpune în  capitalul simbolic acumulat, reprezentînd valori, atitudini, comportamente, credinţe şi simboluri împărtăşite de locuitorii din diverse zone ale arealului geografic în care convieţuiesc.  În contextul globalizării, identitatea culturală a poporului român va rămâne nealterată? Mai cu seamă că dumneavoastră faceţi, spun fără a greşi, un apostolat din a păstra, pe cât posibil, bagajul identitar etno-folcloric din zona în care v-aţi născut.

 

V.B. Se vorbeşte destul de mult despre acest subiect în ultima vreme. Sigur că pericolul alterării identităţii noastre culturale, şi nu numai, ar trebui să ne preocupe pe fiecare din noi. La urma urmelor, ce este Europa Unită, decât un grup de state, iată, fără frontiere, în care trăiesc popoare cu identitate şi entitate diferită, cu tradiţii, obiceiuri şi o cultură specifice? Noi ne-am alăturat acestui grup de ţări din Europa, şi este bine, numai că, din păcate, prea uşor din cauza “modernismului” abandonăm ceea ce ne este specific ca neam, ca fire, ca entitate. Ca să nu mai vorbim de genocidul care face ravagii în limba română. Ne pasă din ce în ce mai puţin cum vorbim, cât de corect ne exprimăm, cum preţuim şi perpetuăm limba română. Eu cred că tot răul de aici porneşte, de la batjocorirea, stâlcirea şi masacrarea limbii noastre naţionale. Sigur că orice limbă este, dacă vrei, un “organism viu”, suportă şi se pretează la modificări, la evoluţie, la îmbogăţire… Dar ce se întâmplă azi cu limba română este, cel puţin, îngrijorător.

 

Vorbind de celelalte elemente care determină identitatea noastră naţională, tradiţii, datini, obiceiuri, cu toată atât de variata lor gamă de manifestare, cred că a le păstra şi ale perpetua depinde de fiecare din noi. Nu numai că, se pare, astfel de preocupări nu prea sunt prioritare (prea) multora dintre noi. Ştiţi, problema creată este asemănătoare, dacă îmi permiteţi comparaţia, cu cea a mediului înconjurător şi a climei. Dumnezeu a creat o lume perfectă în echilibru şi frumuseţe -Pământul- pe care ni l-a dat nouă, oamenilor să-l administrăm şi să-l folosim. Ce-am făcut din Pământ? Ce-am făcut din climă? Ce-am făcut cu sute, poate mii de specii de plante şi animale care au dispărut? Şi pentru că tot suntem în sărbătorile de iarnă, unde sunt zăpezile de altădată?… Aşa-i şi cu identitatea naţională. Dumnezeu ne-a lăsat ca popor, ne-a dat o limbă, ne-a inspirit să ne creem o cultură, să avem propriile tradiţii… Ce-am făcut cu toate astea? Ce facem în continuare cu ele? Artrebui să mai aruncăm un ochi prin Europa şi să vedem cum îşi preţuiesc cultura şi istoria francezii, italienii, nemţii, ungurii … Cât preţ pun pe valorile lor patrimoniale. La noi o mulţime de biserici, castele, cetăţi, clădiri de patrimoniu, case vechi de la ţară sunt în ruină. Văd lucrurile astea peste tot pe unde umblu în ţară, mai ales aici, la noi, în Transilvania. Lucrurile astea nu ar trebui să-i lase pe mulţi din administraţiile locale, judeţene şi naţională să doarmă. La urma urmelor, Europa nu are nevoie de blocurile noastre…

 

G. A. Suntem în perioada când sufletul ni se deschide, devenind m-ai sensibili, de aceea încerc să apelez la sentimentele copilului ce se ascunde în dumneavoastră. Am auzit pe mulţi spunând că, indiferent de vârstă, cred în Moş Crăciun, în magia colindelor, pentru că dacă nu ar avea acest spirit ludic, reminescenţă fericită a copilăriei, cu siguranţă s-ar simţi dezrădăcinaţi şi purtaţi de colo-colo prin viaţă. Dumneavoastră credeţi în Moş Crăciun? M-ai simţiţi aceeaşi emoţie din copilărie în faţa cetelor de colindători? S-a mai păstrat acelaşi filon tradiţional al tradiţiilor strămoşeşti ori asitaţi la “unele îmbunătăţiri externe” (un fel de copy-paste din alte culturi) în zona rurală şi, din câte semne sunt, diminuarea până spre dispariţie a acestora în zonele urbane?

 

V.B. Cred în Moş Crăciun, dar într-un Moş Crăciun altfel. Moş Crăciunul meu este mult mai darnic şi nu vine doar în preajma Naşterii Domnului. Copilului din mine Moş Crăciun îi adduce şi primul ghiocel, şi primul mugure care plesneşte primăvara pe o ramură din pomii din curtea casei mele, şi rândunelele care-şi fac în fiecare primăvară cuib sub straşina casei… Moş Crăciun bucură copilul din mine cu o ploaie răcoroasă de vară, cu cer senin, cu florile de camp, cu primele frunze care se îngălbenesc şi cad, cu prima ninsoare.Vedeţi, îmi îngădui un Moş Crăciun altfel. E dreptul meu şi… şansa mea. Sigur că perioada sărbătorilor de iarnă are specificul ei, fiorul ei. Dar, din păcate nici colindele nu mai sunt ce erau, nici colindătorii nu mai sunt pătrunşi –atât cât putem fi- de misterul Întrupării şi venirii în lume a Domnului. Se diluează, se persiflează totul, din păcate. Iar spiritual comercial al sărbătorilor de iarnă este cât se poate de păgubos pentru spirit.

 

G. A. Vă rog să-mi povestiţi câteva momente ce v-au marcat copilăria în perioada sărbătorilor de  iarnă?

 

V.B. Domnule, dumneavoastră poate nici nu vă imaginaţi cu cât de puţin ne mulţumeam noi când eram copii: Mă provocaţi să vă povestesc întâmplări care mi-au marcat copilăria în perioada sărbătorilor de iarnă. Oricât aş încerca, nu pot să vă povestesc mirosul pâinii şi al colacilor pe care mama, Dumnezeu s-o odihnească!, îi făcea. Nu vă pot povesti tihna şi pacea din casa părinţilor mei. Nu vă pot povesti simplitatea atât de “complexă” cu care ne raportam şi percepeam  sărbătorile de iarnă, respective Crăciunul. Ca să fii fericit, astfel de lucruri trebuie trăite. Eu le-am trăit şi-am fost fericită şi, uite, îmi curge o lacrimă, nu de tristeţe, nu de părere de rău pentru timpurile care au fost ci de bucurie pentru că Dumnezeu mi-a rânduit să trăiesc astfel de clipe.

 

Gabriel Argeşeanu

 

Comentarii de la cititori

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România)