Reclama Dvs.

  Pagina de front | Istorie | Proză și teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate și apeluri







 

Interviu cu Leo Iorga - Solistul trupei Pact aruncă bomba!
 
Leo Iorga: “În România există o industrie muzicală de tarabă, promotori radio de foarte proastă calitate și șpăgari și atunci, evident, aici nu se trăiește ca artist, nici măcar la nivelul Ungariei sau Cehiei”
 

Interviu de Ioana Popescu
 
Ce român de orice vârstă nu a fredonat măcar o dată melodii precum “Trenul pierdut”, “Fata din vis” sau “Mă voi întoarce”?! Leo Iorga (52 de ani), fostul solist al trupei “Compact” și actualul solist al trupei “Pact” este cel care le-a cântat și le va cânta. Un artist complet, dar incredibil de modest, care atunci când nu este pe scenă, se relaxează sculptând și meditând. Dar mai multe despre ce face în această toamnă Leo Iorga, despre ce părere are despre lumea muzicală din România despre ce proiecte speciale are împreună cu prietenul și colegul său de la trupa “Pact”, Adi Ordean, dar și despre Peru - locul unde vrea să își petreacă următoarea vacanță, în interviul de mai jos. (Ioana Popescu)
 
Rep. Ce face în aceste zile Leo Iorga?
L. I. La lucru din toate punctele de vedere. Dar m-ați prins într-o zi de odihnă. Am fost în câteva locații la mare, în calitate de invitat al unor prieteni de-ai mei, Vlady Cnejevici și Teo Boar și am avut activități muzicale, de asemenea cu Adi Ordean în proiectul “Pact”. În afară de asta, eu trebuie să urmez tratamentele pe care le am prescrise pentru ceea ce am eu de urmat.
 
Rep. Cum mai merge din punctul acesta de vedere?
L. I. Din fericire, situația este stabilă și trebuie să mă ocup de recuperare medicală și de tratamentele prescrise. Chiar am avut bucuria să mă întâlnesc recent la Câmpia Turzii cu Gabrel Cotabiță (care și el a trecut anul trecut printr-o încercare teribilă n.r.)… A fost emoționant. Între timp m-am apucat și de un fel de medicină, ca să zic așa, complementară, în paralel cu cea la alopată. 

 
Rep. Naturistă?
L. I. Și naturistă și curistică, dar și cu anumite forme de meditație. Evident nu este o religie, este complementară credinței în Dumnezeu și ajută la restabilirea echilibrului emoțional al corpului pentru că am ajuns de ceva timp la concluzia că acolo constă atât bubă, cât și leacul: în starea emoțională a omului de mic, până la orice vârstă. (foto jos: Leo Iorga la 20 de ani)
 

Rep. Credeți că are legătură cu apariția unor boli sau dezechilibre faptul că lumea bea prea mult sau fumează prea mult sau nu este atentă la alimentație?
L. I. Da... Dar în același timp cred că ponderea cea mai mare, deși și eu am fost un mare fumător, a apărut în primul rând pe baze emoționale. Am și studiat foarte mult după ce am avut problemele respective. Cancerul credeam că este o pedeapsă; dar mi-a venit mintea la cap, “dus de mână” de Dumnezeu. Și sunt etape prin care omul trece, fiecare în felul lui, spre o ridicare spre o treaptă superioară a spiritului, fie că se află în acest vehicul pe această planetă, fie că pleacă în altă parte. Am avut marea onoare să îl cunosc pe Părintele Galeriu, care rostea ținându-și mâinile înspre cer: “Dumnezeu este starea de normalitate”. Iar apropos de întrebarea dumneavoastră: orice exces evident că strică, dar sunt oameni care se simt ei bine fumând sau bând, sau făcând ei altceva, - vorba aia: suma viciilor este constantă -, și nu e un capăt de țară. Căci sunt fumători care trăiesc până la 90 de ani, iar alții care trăiesc în vârful muntelui, trăiesc mai puțin și fac cancer sau alte boli.
 

“Înverșunarea este o consecință a disperării, a pierderii controlului asupra propriei conștiințe, și atunci apar asemenea reacții pe care nu numai că le iert dar nici nu le mai bag în seamă, pentru că nu are rost”
 
Rep. Cum vă simțiți când piesele dumnevoastră sunt fredonate de mii de oameni din toată țara și din lume? (foto: intr-o vacanță)
L. I. Trebuie ca lumea să știe că acum trupa se cheamă “Pact by Leo Iorga și Adi Ordean”. Eu am fost și dat în judecată și nu mai folosesc sub nicio formă numele formației vechi (Compact n.r.). La fel s-a întâmplat și cu “Phoenix-ul”, dar asta nu este treaba mea. Și ca să revin, noi am lansat în formula asta și piese noi, dar cântăm și piesele celebre: “După ani și ani”, “Trenul pierdut”, “Singur te caut în noapte”, “Să te gândești la mine”, “Toamnă în sufletul meu” și multe altele. Bucuria noastră este că am revenit și că suntem foarte bine primiți de public și lumea începe să știe care e adevărul, adică cine cântă și ce cântă. Fiecare are loc sub soare și e bine să prezinte locul acesta cât mai luminos. Înverșunarea este o consecință a disperării, a pierderii controlului asupra propriei conștiințe, și atunci apar asemenea reacții pe care nu numai că le iert dar nici nu le mai bag în seamă, pentru că nu are rost. Pe mine mă cheamă Leo Iorga și cu asta basta! (râde n.r.)
 
“Paul Ciuci, de 20 de ani, și o spun cu mâna pe inimă, nu a mai scos niciun hit de referință”
 

Rep. Este bine de menționat publicului că acum Leo Iorga cântă în trupa “Pact”, pentru că să nu se facă confuzie cu Paul Ciuci care, din păcate, a rămas cu numele de “Compact”.
L. I. Eu nu veneam în formație (Compact n.r.) dacă nu erau piesele acelea frumoase compuse de Paul Ciuci. Dar asta nu înseamnă că el a făcut tot, sub nicio formă. Dacă nu era perioada noastră cu Ordean, nici nu mai exista trupa respectivă. Și așa, Paul Ciuci de 20 de ani, și o spun cu mâna pe inimă, nu a mai scos niciun hit de referință. (foto jos: Trupa PACT)
 

 

Rep. Ce hobby-uri aveți?
L. I. În primul rând, condusul, pe care nu îl mai practic momentan; apoi lucrul cu lemnul: să sculptez. Am și lucrat industrial la un moment dat, și mi-a rămas mirosul lemnului… Mi-aș dori să mă ocup de mai multe.  Dar mă bucură mult că am activitate scenică și faptul că am concerte mă ține în priză și trec mai ușor peste probleme. 
 
Rep. V-ați gândit vreodată să scrieți o carte autobiografică, mai ales că de talent literar nu duceți lipsă, în plus de asta, toată lumea ar vrea să știe lucruri despre dumnevoastră? 
L. I. O carte se va face, dar o scrie Adi Ordean cu ajutorul unui scriitor profesionist. Este o carte cu povești din spectacole, dar nu pot să deconspir nici când apare și nici despre ce spectacole este vorba, dar în mod sigur apar și eu acolo în ea, pentru că la anumite amintiri am participat la propriu.
 
“Când eram mic eram foarte superstițios, nu știam ce înseamnă credința, eram foarte invidios”
 
Rep. Când erați mic erați la fel de optimist și credincios sau erați rebel?
L. I. Eram foarte superstițios, nu știam ce înseamnă credința. Eram foarte invidios, de exemplu pe prietenii care aveau o mașină și eu nu aveam. Acum le pot recunoaște pentru că am făcut o introspecție în momentul unei depresii foarte adânci și depresia aceea a avut rolul de a îmi curăță gândurile. Omul își dorește să lupte în continuare sau renunță. Există și această alegere, în ghilimele. Am trăit și eu asemenea enigmă: să îi chinui pe alții să mă chinui și pe mine sau nu? Și am zis: dacă Dumnezeu vrea, mă duc înainte, și cu asta basta.
 
Rep. Știți că există o vorba: “Geniile se întâlnesc între ele”. Spuneți-mi câteva nume mari cu care v-ați împrietenit… 
L. I. Nu suntem chiar așa; har are foarte multă lume, dar noi artiștii suntem un pic mai expuși public decât alte persoane cu har. Dar sunt prieten cu foarte mulți oameni de valoare, fie din sport, medicină cât și, evident, din arta cântatului. Trupa Nazareth... De exemplu, l-am întâlnit în Austria pe compozitorul Morrice Albert, autorul piesei “Feelings” și trăiește foarte bine deși nu a compus decât o singură melodie! În România există o industrie muzicală de tarabă, promotori radio de foarte proastă calitate și șpăgari și atunci, evident, aici nu se trăiește ca artist, nici măcar la nivelul Ungariei sau Cehiei. Oamenii de scenă, fie teatrală, fie muzicală, care au avut ceva de spus în 30 de ani, o duc destul de greu comparativ cu nivelul de trai în România.
 

“Cei din acest domeniu muzical care mai sunt pe metereze au business-uri,- deci nu trăiesc din muzică -, sau cântă pe la nunți iar ce apare pe radio nu ilustrează valoarea muzicală din România”
 
Rep. Și cum vă explicați că anumiți artiști pe care nu îi prea ajută vocea, pot să spun “artiști de duzină”, reușesc să aibă foarte mulți bani, spectacole și să fie foarte bine promovați?
L. I. Există altfel de interese. Eu știu precis dedesubturile acestei industrii. Dar asta este la noi, că așa e haita națiunii! Care pur și simplu spăguiește sau dă unor play-list-uri de radio drepturile de autor, alții le închiriază scenele pentru evenimentele lor, concerte, radio etc. 
Dar există și radiouri mai moderne care nu numai că ne-au băgat în seamă, dar ne-au acordat și un premiu de bătrânețe, ca să zic așa. La Romanian Music Awards trupa “Pact” a primit “Lifetime Award” (Premiu pentru întreagă carieră n.r.). Cei din acest domeniu muzical care mai sunt pe metereze au business-uri,- deci nu trăiesc din muzică -, sau cântă pe la nunți. Ce apare pe radio nu ilustrează sub nicio formă valoarea muzicală din România. Evident că mai sunt și trupe tinere foarte valoaroase, însă mulți sunt pe dinafară. (foto jos: Trupa Pact și Leo Iorga, centru).
 

 
Rep. Ce artiști adevărați tineri vedeți acum în momentul de față în România?
L. I. Îmi plac artiștii care fac treabă serioasă, care se străduiesc să cânte life. Unii dintre ei au band-uri foarte ok, de exemplu Smiley, Marius Moga - care este foarte talentat -, Connekt-R, Maximilian etc. Băieții mei colaborează cu ei și le cunosc activitătațile. Îmi mai plac Paraziții, chiar. Au schimbat un pic mentalitatea. Ei sunt deschizători de drum. Dar sunt și oportuniști din ăștia, care apar și dispar. Totuși, există speranțe pentru industria muzicală românească și trupe care pot urma calea asta a succesului, adică să rămână ceva în urma lor. La fete e mai ușor. Însă Andra cântă foarte bine. Mai nou este Delia care se respectă mai mult decât restul colegelor.
 
“Am vrut să emigrez în Germania prin anii ‘80. O prietenă de a mea mi-a dat caietul de traduceri și mi-a spus că trebuie să gândesc direct în limba germană”
 
Rep. Apropos de cântări, în Germania când veniți și dacă aveți amintiri din Germania, căci bănuiesc că ați fost de câteva ori?
L. I. Din Germania am amintiri doar ca turist și cunosc un pic limba. Am vrut să emigrez acolo prin anii ‘80. O prietenă de a mea mi-a dat caietul de traduceri și mi-a spus că trebuie să gândesc direct în limbă germană. Am fost în Germania ca și turist, în Nuremberg, Regensburg – unde stă fratele meu -, sau Munchen. Iar ca adept al tipurilor de turism, prefer turismul sălbatic, Africa, savana, asiaticele extreme. Sper să ajung și în Peru. Acum sunt la recuperere dar sper să ajung după ce termin cu recuperarea. Mi-ar plăcea, însă, să revin în Germania împreună cu trupa. Așteptăm cu drag oricând o invitație de a cântă în Germania.
 

Rep. Mulțumim din suflet pentru interviu și sănătate multă!

 

 

 

Dreptul de aproba copierea articolelor prezentate in revista AGERO apartine detinatorilor de copy-right (autorul/autoarea),  care trebuie contactati si informati in timp util.  Orice preluare de texte din revista AGERO fără aprobarea autorilor și precizarea sursei intra sub incidenta "Legii drepturilor de autor".

 

Impressum

 

 

Revista Agero ® ist ein Markenprodukt von NewAgero,  Deutschland

Chefredakteur: Lucian Hetco (Deutschland). Stellv.Chefredakteur - Maria Diana Popescu. Redakteure: Ion Măldărescu,  Cezarina Adamescu (Rumänien)