Reclama Dvs.

  Pagina de front | Istorie | Proză și teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate și apeluri







 

 

Silvia Lăuneanu: “Păcat de atâtea talente care se pierd în România. Sunt atât de mulți afoni pe scenă, iar tinerii cu potențial fantastic se pierd prin cluburi dosite”

 

Interviu de Ioana Popescu, Germania

 

Silvia Lăuneanu. O bănățeancă frumoasă, talentată. În 1999 și-a spus “Vegas”, apoi “De la Vegas” și a început proiectul “Fata cu vioara”. Eu cunosc pe Silvia de vreo 12 ani. Între timp a plecat din România, s-a stabilit în SUA. S-a măritat și a făcut un băiețel pe nume Alexandru. Dar la fel de frumoasă și de plină de viață și de umor este acum, în vara lui 2016, ca prima dată când am văzut-o, la un eveniment cu multe vedete din inima Bucureștiului, prin 2004.

 

Un interviu interesant, sincer (care de fapt pentru mine a fost mai mult o discuție cu o prietenă de suflet, care, ca și mine, trăiește în diasporă), va ofer, cu drag, acum. (Ioana Popescu)
 

Rep. De ce ai ales să părăsești o țară unde ești vedetă, unde ești iubită de fani, unde erai invitată des la emisiuni de televiziune?
S. L. A fost o conjunctură favorabilă. Am fost plecată de multe ori prin prisma meseriei dar niciodată nu m-am gândit să părăsesc România. Când am plecat, în urmă cu aproximativ doi ani, am simțit că sunt la o răscruce de drumuri. Am simțit că trebuie să fac schimbări radicale. Eram parcă prinsă într-o rutină, într-un cerc închis și pe plan profesional și personal și atunci a trebuit să decid. Trăiesc mediocru? Sub nicio formă! Sunt persoană care nu suportă altfel decât evoluție și tind să ating performanță în orice fac. Muzică, sport, iubire... Așa că... am o vorba deja: E musai să ieși măcar o data în viață din zona ta de confort, să schimb radical tot și "riscul" este să te regăsesti total și viața ta să capete un nou sens.

 

Rep. Cum l-ai cunoscut pe soțul tău? (foto sus)
S. L. Pe Sorin l-am întâlnit la București în august 2013. Nimic nu este întâmplător. Trebuia să fie o seară cu fetele dar s-a întâmplat să aterizăm la masa băieților pană la urmă. Anda, verișoara mea (și nașa lui Alexandru, copilul Silviei n.r.), este căsătorită cu cel mai bun prieten a lui Sorin. Așa s-a făcut ca eu să mă trezesc față în față cu Sorin, care venise pentru doar câteva zile în România. El locuiește la New York de 19 ani. Nu s-a legat nimic atunci între noi pentru că eu eram într-o relație. Abia când am ajuns și eu aici la New York ne-am reântalnit și ne-am cunoscut cu adevărat. Atunci s-a legat totul între noi. “Cât despre lungimea părului... este o răzbunare. În copilărie și adolescență am fost tunsă băiețeste…”

 

 

Rep. De ce îți este cel mai des dor din România?
S.L. De prieteni. În România sunt prietenii mei de suflet pe care îi iubesc de mor. Oricum ținem legătura și vorbim aproape zilnic.
 

Rep. În România, cred și în lume, ești unică prin faptul că nu există o artistă care să cânte și la voce și la vioară, dar să arate așa de bine cât și să aibă și un păr foarte lung. Ai intrat în Cartea Recordurilor pentru aceste calități?
S. L. Nu cred ca e de Cartea Recordurilor dar într-adevăr am câteva particularități care m-au făcut specială în ochii publicului. Am luat foarte în serios atât partea vocală cât și instrumentală, am studiat foarte mult și mă consider un artist complex. Cât despre lungimea părului... este o “răzbunare”. În copilărie și adolescență am fost tunsă băiețeste. Adoram părul lung și frumos al colegelor mele și îmi doream dar... eram mult prea băiețoaică pentru așa o podoabă capilară. Mi-am lăsat părul să crească prin clasa a 12 a... când în sfârșit am devenit și eu puțin mai feminină.

 

“Mama a știut de când era însărcinată că voi cânta la vioară. A fost marea ei dorință”

 

Rep. Cum ai învățat să cânți la vioară? Ce te-a atras la acest instrument?
S. L. Vioara este meseria mea de bază. Am început sa studiez la vârsta de 6 ani la liceul de artă " Ion Vidu" din Timișoara, apoi am continuat studiile la București la alt liceu de muzică de prestigiu: "Dinu Lipatti" și am finalizat Academia de Muzică la secția vioară -instrumental. Sunt licențiată în vioară. Am participat la 33 de competiții de vioară clasică și am în palmares 27 de premii internaționale și 5 trofee.
Se pare că părinții mei mi-au urmărit cu mare atenție aptitudinile. Am fost un copil extrem de energic și rezistent. Întâi au considerat că sunt foarte potrivită pentru o carieră sportivă, dar la grădiniță am demonstrat mari calități artistice pe la serbări și atunci s-a decis. Oricum, mama a știut de când era însărcinată că voi face vioară. A fost marea ei dorință.

 

“De când sunt mămică pot să spun că programul meu e mai ordonat”

 

Rep. Cum este o zi din viață ta?
S. L. Zilele mele niciodată nu au semănat între ele. Nu am avut niciodată o rutină. Viața artistică este frumoasă tocmai pentru că mereu ai de mers în locuri noi pentru concerte. Întâlnește oameni de tot felul, fiecare concert îți dă o emoție unică... De când sunt mămică pot să spun că programul meu e mai ordonat. Ne trezim când vrea bebe, îl hrănesc, plimb, vorbim mult, facem gimnastică și multe activități de “bebei”. Partea bună este că venirea lui Alexandru nu mi-a schimbat mult modul de viață. Este un copilaș minunat! L-am luat cu mine peste tot. În vacanță, în studio, pe afară la întâlniri cu prietenii. El nu mă încurcă ci doar mă disciplinează mai mult. Eu fiind o persoană teribil de punctuală și organizată.

Rep. Ce înseamnă sportul pentru ține? (știut fiind că predai în SUA tae bo și kombat fit)
S. L. Sportul este o mare pasiune. Este clar că am mari abilități sportive. Apoi sportul înseamnă sănătate fizică, mentală și un stil de viață. Începutul meu la New York ăsta a fost. Personal trainer ca cea mai prestigioasă sală "Equinox". Acum am alte planuri pentru anul viitor.

 

“A rămas să-i trimit noul meu single impresarului lui Adele”

 

Rep. Am înțeles că recent te-a remarcat impresarul lui Adele și că este posibil să lucrezi cu el. Poți să ne spui cum au evoluat lucrurile?
S. L. E mult spus remarcat. Am fost invitată la un party în Manhattan unde se află și acest manager. Face parte din anturajul lui Adele și se ocupă de o parte din cariera ei. Vorbind cu el, i-am arătat cam ce fac eu și i-a plăcut foarte mult. A fost impresionat de faptul că îmbin vocea cu vioară și mi-a spus "hai să facem într-o zi ceva frumos". Cam asta a fost. Acum a rămas să-i trimit noul meu single pe care l-am înregistrat în iulie acasă. Piesa va fi lansată în toamnă în România.

 

“Eu sunt un om realist. Nu am venit în America visând cai verzi pe pereți”

 

Rep. Mai ții legătură cu Daniel Robu, fostul tău coleg de scenă în proiectul De la Vegas?
S. L. Daniel? Este cel mai bun prieten al meu. Sigur că țin legătură... chiar zilnic. Cu el am lucrat la această piesă nouă. Întotdeauna am făcut echipă cu acest om. Este un muzician foarte talentat dar și un om de mare bun simț.

 

Rep. A reușit să își îndeplinească visul, acela de a juca într-un film la Hollywood?
S. L. Nu am știut că-și dorea să joace în filme. Știu doar că adoră să facă muzică de film.
 

Rep. Dar tu te-ai gândit să încerci să ajungi actriță în Cetatea Filmului, având în vedere că ești foarte aproape și că ai toate calitățile necesare?
S. L. Chiar nu. Eu sunt un om realist. Nu am venit în America visând cai verzi pe pereți. Aici îmi doresc să întru într-un circuit de antrenat talente. Să predau muzică la școli de talente. Să pregătesc copilași pentru performanță. Dacă voi reuși însă să-mi deschid niște drumuri și să mă fac remarcată că violonistă... este deja subiect de film! Trebuie să ai mare șansă. Eu cred mult în mine dar nu sunt o visătoare. Hai să vedem!

 

Rep. Are vreo legătură numele fostei tale trupe cu Las Vegas-ul? Locuiești și în Las Vegas?
S. L. Locuiesc la New York. Niciodată “De La Vegas” nu a avut legătură cu Las Vegas. Vegas a fost primul meu nume de scenă și este un orășel din Spania. Mi-a plăcut cum sună. În 1999-2000 când m-am lansat, se purta să ai tot felul de nume de scenă.

 

Rep. Ce locuri speciale ai vizitat de când te afli în SUA?
S. L. Am vizitat multe locuri. Sunt o aventurieră. Ador să călătoresc. De exemplu o destinație pe care am vrut neapărat să o punctez a fost Graceland. Casa lui Elvis Presley. A fost minunat!

 

Rep. Care a fost cea mai mare minciună scrisă de presă despre tine?
S. L. Nu prea s-au scris minciuni despre mine. Nu am fost niciodată un subiect pentru presă. Mulți spun că statul ăsta în banca mea nu mi-a adus beneficii dar... pentru mine publicitatea gratuită nu a fost o prioritate. Sunt un om simplu, cu o viață cât se poate de normală. Personal am avut numai relații extrem de lungi de câte 11 ani, 7 ani... deci neinteresant. Profesional... nu am fost cu valul. Eu mereu am cântat ce am simțit fără să mă intereseze neapărat difuzarea pe radio sau comercialul. De aceea mă bucur mult să văd că am un public fidel care așteaptă muzică de la mine și asta le voi da cu acest nou single. “Banatul meu iubit… Numai când ajung în zonă și mă cuprinde bucuria!” (Foto: Silvia, Sorin si copilul lor, Alexandru, la petrecerea de dupa botez).

 

Rep. Îți pun acum o întrebare care te poate irita pentru că sunt convinsă că ți-a fost pusă de mii de ori, dar având în vedere că eu nu te-am întrebat asta niciodată până acum, iacă ți-o adresez, mai ales că mă interesează personal: Cum faci să ai un păr așa de bogat și sănătos?!
S. L. Cum să mă irite? E întrebarea zilei! Ioana... este noroc pur. Așa m-am născut. Am un păr foarte sănătos, bogat... nu trebuie să fac nimic ca să arate bine. Asta nu înseamnă cu nu îl îngrijesc. Măști pe bază de ulei de cocos și măsline pentru hidratare. Am și un mic secret: Pun o linguriță de bicarbonat de sodiu în sticlă cu șampon. Face minuni!

 

Rep. Zi-mi ceva despre Banat. O amintire frumoasă de când erai micuță.
S. L. Banatul meu iubit… Acolo sunt rădăcinile mele. Iubesc tot. Numai când ajung în zonă și mă cuprinde bucuria. Amintiri... tot ce ține de copilărie.

  

“Îmi pare atât de rău că nu se găsesc bani pentru cultură, sănătate, turism. Avem atâta potențial dar o clasă politică total coruptă…”

  

Rep. Ce părere ai despre faptul că România nu mai poate participa la Eurovision și că în România nu se mai organizează celebrul festival de la Mamaia?
S. L. Offf, offf! Păcat de atâtea talente care se pierd în România. Sunt atât de mulți afoni pe scenă, iar tinerii cu potențial fantastic se pierd prin cluburi dosite. Îmi pare atât de rău că nu se găsesc bani pentru cultură, sănătate, turism. Avem atâta potențial dar o clasă politică total coruptă… E un subiect vast. Nu avem loc în cinci interviuri să vorbim despre asta.
 

Rep. Un gând pentru românii din diaspora și în special pentru românii din Germania! Te pup mult și mulțumesc!

S. L. Dragii mei! Acasă este acolo unde vă este bine! Acasă este locul unde puteți să vă oferiți viața pe care o doriți pentru voi și familiile voastre. Vă doresc putere, sănătate și gânduri pozitive. România este a noastră și știm exact unde este pe hartă... când ne este dor.
 

 

 

Dreptul de aproba copierea articolelor prezentate in revista AGERO apartine detinatorilor de copy-right (autorul/autoarea),  care trebuie contactati si informati in timp util.  Orice preluare de texte din revista AGERO fără aprobarea autorilor și precizarea sursei intra sub incidenta "Legii drepturilor de autor".

 

Impressum

 

 

Revista Agero ® ist ein Markenprodukt von NewAgero,  Deutschland

Chefredakteur: Lucian Hetco (Deutschland). Stellv.Chefredakteur - Maria Diana Popescu. Redakteure: Ion Măldărescu,  Cezarina Adamescu (Rumänien)