HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

ÎNTOARCERE ÎN TIMP- IUNIE 1945 - IUNIE 2010

Venera E.Dumitrescu-Staia (Montréal - Canada)

 

Se spune uneori, ca nu este bine sa traim în trecut si ca important este prezentul si viitorul. Parerea mea este ca daca n-ar exista un trecut, nu putem avea un prezent si cu atât mai mult un viitor. O simpla parere care totusi ma îndeamna cu bucurie, dar si cu mare tristete, sa revin în urma cu nu mai putin de 65 de ani. Acesti 65 ani reprezinta pentru generatia subsemnatei si a colegelor mele de liceu, epoca cea mai importanta din viata unui OM si anume adolescenta, perioada din viata unei persoane care cuprinde copilaria si tineretea, începând cu educatia parintilor, scoala primara, liceul si în continuare Universitatea, daca este cazul. Nu traim în trecut, în sensul activ al vietii noastre, dimpotriva, am trait din plin si prezentul, dar cu o baza solida din trecut, urmând sa vedem ce ne va rezerva viitorul... pe care nimeni nu-l poate prevedea.Nu intentionez sa filozofez în aceste rânduri, vreau numai sa reamintesc celor din generatia mea, a anului 1926 când am venit pe lume, precum si celor care ne-au urmat, ca "Tara, prietenii si prima iubire, nu se pot uita".

În acel an 1926 au fost multe evenimente istorice pe toate continentele si nu este momentul sa le enumar, ar fi prea multe. Doresc numai sa reamintesc ca tocmai când generatia mea intra în adolescenta, România a intrat si ea în cel de-al doilea Razboi mondial. A fost invadarea Poloniei de catre germani la 1 Septembrie, care de fapt a deschis cel de-al doilea razboi mondial, zis si "razboiul fulger" (blitz Krieg), când Franta si Marea Britanie cu dominioanele ei Canada, Austria, Noua Zeelanda, declara razboi Germaniei în ziua de 2 Septembrie, urmând prabusirea Poloniei. Dupa cotropirea Poloniei, extinderea sistemului concentrationar nazist, lagare de exterminare, destinate exterminarii evreilor, tiganilor si bolnavilor mintali si restul cunoaste toata lumea. În 1941 a urmat Ruperea pactului germano-sovietic si atacarea URSS de catre Germania în 22 Iunie, iar în Septembrie este asediul Leningradului. În 23 Iunie intra în razboi si România, idem Ungaria si Bulgaria de partea Germaniei. Coincidenta, ca tocmai generatia noastra, devenite tinere adolescente, a suportat bombardamentele rusesti, în special asupra Bucurestiului si Ploiestiului, punctele vulnerabile în acel razboi. Parinti, frati, rude, prieteni au fost încorporati si plecati acolo unde si-au facut datoria de onoare. multi au decedat, altii invalizi de razboi, iar când s-a schimbat frontul de Rasarit cu cel de Apus, dupa 1945 au fost condamnati si trimisi în închisori...

Anul 1945, anul istoric al generatiei mele, a urmat Conferinta de la Yalta, între 4-11 Februarie, dintre Stalin, Churchill si Roosevelt, în scopul pregatirii pacii si împartirea Germanie, România cazând de partea URSS.. Eliberarea Italiei de Nord si executarea lui Mussolini pe 28 Aprilie, în Germania, jonctiunea armatelor americane cu cele ruse pe Elba (25 Aprilie), a urmat sinuciderea lui Hitler pe 30 Aprilie, la Berlin, unde patrunsesera sovieticii, iar pe 8 Mai, a urmat capitularea fara conditii a Germaniei care a inclus Sfârsitul razboiului în Europa. Nu pot sa uit însa bombardamentul din 5 Mai 1944, când germanii în retragere din România, Bucurestiul si Ploiestiul au fost bombardate de ambele tabere...

 

 

Pe scurt, acesta este istoricul trait de generatia noastra foarte încercata, datorita celui de-al Doilea razboi mondial, la care mai adaug cutremurul din 10 Noiembrie 1940 si cel din 4 Martie 1977. Dar, cum viata si-a urmat cursul, cu bune, cu rele, cu pierderi umane si materiale, cu parasirea Pamântului stramosesc, volens-nolens, datorita obstructiilor dupa 1945, totusi ne-am integrat, si continuam sa ne reamintim de partile frumoase ale tineretii noastre, motiv pentru care în 7 Iunie ale acestui an 2010, am încercat din nou sa reamintesc colegelor ca nu am uitat ZIUA DE 7 IUNIE 1945, când tinere bacalaureate, am parasit LICEUL DOMNITA ILEANA din Bucuresti, Calea Rahovei 28, fiecare urmându-ne Destinul, care cum a apucat si reusit. (Vezi foto din anul 1945, cu absolventele si câteva profesoare).

Despre patroana Liceului nostru Domnita Ileana, al cincilea vlastar al Familiei regale a României de Hohenzollern-Sigmaringen, fiica Regelui Ferdinand si a Reginei Maria, Principesa Ileana, Arhiducesa de Habsburg prin casatorie, alias Maica Alexandra, a trecut în eternitate în 22 Ianuarie 1991, la Spitalul St.Elizabeth din Youngstown (Ohio, USA), mormântul ei aflându-se pe locul Mânastirii The Orthodox Monastery, ctitorita de Ea, dupa ce Monarhia fusese gonita din România în anul 1948. Despre Domnita Ileana nu mai scriu, deoarece în urma cu câtva timp, am publicat tot în AGERO, la rubricile Istorie si Cultura, mai multe amanunte.

Închei acest OMAGIU, pe care-l aduc colegelor si prietenelor mele din tara, precum si din alta tari, cu care mentin legatura pe orice cale, dovedindu-le ca nu le-am uitat si ca nu le voi uita, atâta vreme cât PREZENTUL si VIITORUL, despre care mentionam mai înainte, îmi va da aceasta posibilitate. Colegele mele îsi amintesc prin scrisori, felicitari si convorbiri telefonice, ca din anul 1945, împreuna cu alte colege, am organizat reîntâlnirile noastre dupa 10, 20,30 si iata 65 de ani, sa NU UITAM TRECUTUL. De câte ori am revenit în tara dupa anul 1988, am reusit sa le mobilizez, sa ne vedem, sa retraim prin vorbe si fapte tineretea noastra, sa pomenim pe cele care ne-au parasit, unele prea de timpuriu, altele de curând...idem si amintirea minunatelor profesoare, care au stiut sa ne învete, sa ne pregateasca pentru viitor, profesoare de înalta cultura, autoare de manuale scolare, poliglote, care s-au afirmat din toamna anului 1926, an când LICEUL DE FETE DOMNITA ILEANA a luat fiinta sub patronatul Domnitei Ileana, care a acceptat cu bucurie si mândrie, ca acest liceu sa-i poarte numele, acordându-i Înalta protectie si afectiune.

În ziua de 10 Iunie a.c., la rugamintea mea si cu bunavointa si dragostea celor câteva colege din Bucuresti, sub ospitalitatea colegei noastre Dr.Victorina Rath (Mihon), au reusit sa se adune, (cu toata caldura torida din acea zi la Bucuresti), urmatoarele: Elena Lupan (Ionescu), Victoria Negut (Pârvulescu), Lola Gheorghe (Musu), Margareta Necsulescu (Ionescu), iar alte 3 colege, Paula Gustav, Mioara Oprea si Medeea Ionescu, nu s-au putut deplasa din motive personale, precum si Alexandra Misinsky (Stefanescu) din Germania si Lucia Stanescu din Italia, le-am trimis câte o felicitare si o mica atentie, ca sa nu treaca anul fara a REVENI ÎN TRECUT...cu bune, cu rele... înca EXISTAM.

Va doresc dragelor mele colege si prietene multa sanatate si un sfat: "Nu va lasati cuprinse de nostalgia trecutului, continuati a fi active, stiindu-se prea bine ca "Functia creaza organul". Eminentul Doctor ARCADIE PERCEK, din pacate decedat în anul 1998, prieten si colaborator, spunea în scrierile lui: "NU CONTEAZA VÂRSTA BIOLOGICA, IMPORTANT ESTE SA NU LASAM CREIERUL SA RUGINEASCA".

 

Venera E.Dumitrescu-Staia

Montréal - Canada

 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com