Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

 

Īntru apărarea Annei Frank

Madi Lussier - Montreal, Canada

 Impresii si pareri personale in FORUM

 

 

„Anne Frank nu este o sfīnt㔠- decretează caricaturiştii fundamentalişti musulmani.

Musulmanii fundamentalişti s-au hotărīt să lase bolovanii şi benzina ca arme ale răzbunării şi să apuce calea caricaturii ca mijloc de expresie a urii faţă de non-musulmani. S-ar zice, un pas īnainte. Doar că una dintre recentele caricaturi aflată īn publicaţii musulmane o arată pe Anne Frank (evreica de 13 ani care a scris un jurnal devenit celebru) īn pat cu Hitler, afirmīnd că Anne Frank nu este o sfīntă.

Pentru musulmanii fundamentalişti, probabil că nici maica Tereza nu este o sfīntă.

Romānii pun sfīntul aproape de sine, de lumea de fiecare zi. Pentru noi, sfīntul se plimbă printre noi, este un omul bun, omul care se īngrijeşte de ai săi, de naţia sa. Pentru noi, puritatea se cheamă sfinţenie. Aşa gīndim noi.

Părintele Cleopa spune:” Prin sfinţi nu īnţelegem pe cei ce se numesc creştini doar cu numele, ci pe cei care s-au desăvīrşit prin fapte bune şi au urmat īntru totul lui Hristos.”

Părintele Cleopa este un sfīnt. Al nostru.

Cum şi Anne Frank este.

Iar dacă despre Hitler se poate spune orice, şi pe bună dreptate, există īnsă ceva ce, īn nici un caz, nu i se poate pune īn spinare: pedofilia.

O caricatură bazată pe o realitate impusă de ceea ce se percepe ca urmare a actelor musulmanilor fundamentalişti trebuie să fie clar separată de caricaturile anti-semite date publicităţii de către „caricaturişti” fundamentalişti musulmani.

Şi mai este ceva: diferenţa dintre insultă şi satiră. Satira inteligentă.

Furia declanşată de caricaturile daneze nu pare să aibă drept motiv central reprezentarea Profetului, ci modul īn care a fost făcut acest lucru.

Curtea supremă a Statelor Unite, situată īn Washington D.C., are o frescă sugerīnd o istorie a legii, incluzīnd reprezentări ale lui Moses cu cele zece porunci, Napoleon Bonaparte şi chiar a profetulului Mahomed!

Dar poate că musulmanii fundamentalişti nu ştiu.

Īntre timp, au murit patru afgani, īmpuşcaţi de forţele de ordine afgane. Şi un adolescent, călcat īn picioare, tocmai īn Somalia măcinată de foamete, ţară care nu a avut o limbă scrisă pīnă īn octombrie, 1973.

Nu au devenit martiri, sunt doar cinci anonimi, care, probabil, vor īngroşa rīndurile celor care mor īntr-o īmbulzeală de stradă.

Nimeni nu spune nimic despre preotul catolic ucis īn Turcia. Martori susţin că individul a fugit, strigīnd: "Allah este pretutindeni". Musulmanii fundamentalişti au călcat īn picioare crucea creştină ori de cīte ori au călcat īn picioare steagul danez. Dar acest lucru nu pare să deranjeze pe nimeni.

Se doreşte aplanarea conflictului, cu orice preţ.

Săptămīnalul satiric francez Charlie Hebdo a publicat, spre disperarea tuturor, atīt caricaturile daneze cīt şi contribuţii recente ale unor caricaturişti francezi. Organizaţii musulmane din Franţa au cerut autorităţilor franceze să interzică publicaţia, dar acestea au respins cererea lor motivīnd o eroare īn modalitatea de formulare a plīngerii. Directorul săptămīnalului a apărat libertatea presei, ridicīnd, īn acelaşi timp, un semnal de alarmă asupra concesiilor făcute de lumea occidentală.

„ Nu trebuie să ofensăm credincioşii, spun persoanele de bine şi producătorii de iaurt īnfricoşaţi de boicotarea produselor lor” scrie redactorul şef al publicaţiei, Gerard Biard.

 

Mi-e milă de Europa. Mi-e milă de parfumul fiecărei ţări, parfum care a devenit o miasmă grea de bucătărie īn care fiecare aduce ce vrea, sperīnd să creeze o reţetă minunată.

Dar arta gastronomiei nu se numeşte artă doar de dragul cuvīntului. Nu poţi arunca īn oală tot ce-ţi trece prin minte. Este o chestiune de proporţii, de ierburi şi gusturi. Arome. Pur şi simplu unele nu se potrivesc deloc, chiar dacă vrei cu tot dinadinsul să le combini. Le amesteci şi nu mai recunoşti nimic. Iar rezultatul nu este digerabil. Păcat de ingrediente.

Este timpul ca vestul să recunoscă existenţa unui conflict cultural īntre lumea orientală şi cea occidentală. Utopia unei lumi multiculturale şi armonioase a explodat.

Grefele culturale sunt respinse.

A continua să crezi că totul este minunat, ascultīnd ritmuri africane şi mīncīnd un burito, la umbra turnului Eiffel, fără a te gīndi la ce fel de lume ai creat pentru urmaşii tăi, este iresponsabilitate.

O lume a-culturală, cu identitate violată, cu valori civice, poate, pierdute pe vecie, nu este ceea ce-i va face pe urmaşii noştri să ne aprecieze.

Să pleci capul, la nivel mondial, īn faţa unei grupari  fundamentaliste care te consideră duşman şi te vrea supus sau eliminat īnseamnă inconştienţă. O inconştienţă care nu poate aduce decīt cataclisme sociale de masă.

Nu este īntīmplător că există continente şi rase şi limbi şi culturi atīt de diferite.

Demenţa acelora care au dorit şi mai doresc ca aceste diferenţe să dispară, ca fiecare continent să semene cu celălalt, ca fiecare rasă şi naţie să mănīnce mīncarea, asculte muzica, poarte hainele celeilalte nu īnseamnă deschidere, ci sinucidere culturală. Diversitatea este sublimă dacă rămīne la ea acasă şi se conservă. Ghiveciul cultural explodează. Ghiveciul a dat īn foc. Oala este prea mică..

Unele ziare au ales să susţină libertatea presei, republicīnd caricaturile care provoacă atīta zarvă. Dacă boicotul produselor poate determina abdicarea de la principiile şi valorile atīt de preţuite de lumea civilizată, atunci această lume nu-şi merită epitetul de „civilizată”.

Preşedintele Iranului, Mahmoud Ahmadinejad, neagă realitatea Holocaustului şi cheamă la o conferinţă internaţională pe acest subiect, spre satisfacţia extremiştilor de dreapta care, iată, se vor găsi īn fine, la o īnaltă tribună de unde să-şi lanseze tezele profund ştiinţifice!

Existenţa unei civilizaţii paralele pe această planetă a fost, de mult timp, o preocupare a autorilor SF.

Misterul a ieşit la iveală. Civilizaţia respectivă a fost, īn fine, descoperită! Prin intermediul preşedintelui iranian. Hotărīrea de a lua īn derīdere Holocaustul  pentru a pedepsi occidentul arată, din nou, situarea lor īntr-o lume paralelă. Nu mai vorbim de confuzia pe care o fac.

Mulţi musulmani care şi-au părăsit ţările au declarat că au auzit pentru prima dată despre Holocaust odată ajunşi īn occident. Lumi paralele.

Recenta plăcere furibundă a anumitor capete din orient de a porni un război al caricaturilor avīnd ca subiect Holocaustul sare clar din contextul caricaturilor daneze.

Din cīte ştim, danezii nu sunt un popor evreu, iar caricaturiştii pe care musulmanii fundamentalişti īi vor decapitaţi nu poartă perciuni şi pălărie ... Dar poate că pentru unii musulmani, tot ce nu este islam, este pus īn aceeaşi oală: evrei, catolici, ortodocşi, budişti, shinto... Şi trebuie pedepsiţi.

Ce se ascunde īn spatele acestei provocări?

„Caricatura a fost făcută de un ziar danez, nu de unul evreiesc. Dar, din nou, cineva face ceva şi noi, evreii, suntem vinovaţi” a spus liderul Uniunii Comunităţilor Religioase Evreiesti din Polonia, Petr Kadlcek.

Un profesor musulman de religie făcea un paralelism īntre Isus şi Mahomed, īntrebīnd retoric: cum ar reacţiona creştinii dacă Isus ar fi zugrăvit la fel cum a fost zugrăvit Profetul lor?

Greu de imaginat, gīndindu-ne la īnvăţătura propagată de Isus. Iar perioada din creştinism, cīnd ne-creştinii erau arşi pe rug se numeşte, īn lumea noastră, epoca medievală.

Pentru europeni, chiar ne-evrei, subiectul Holocaustului este extrem de sensibil.

Unii dintre noi au avut prieteni evrei care nu s-au mai īntors, altora, părinţii ne-au povestit despre ce au văzut şi trăit.

Un unchi avea lacrimi īn ochi ori de cīte ori īşi amintea de un prieten evreu, din copilărie. Acel prieten i-a dat o carte, chiar īnainte de a fi deportat īmpreună cu familia lui. Nu s-a mai īntors. Unchiul meu a păstrat cartea cu sfinţenie, sperīnd...

Iar mama mea īşi aminteşte de familii deportate din care, printr-o minune, cineva s-a īntors. Īntr-o casă pustie. Bīntuită de memoria celor pierduţi īntru vecie.

Adevărul evident nu mai trebuie demonstrat.

Noi, europenii, ştim. Părinţii noştri ştiu.

Preşedintele iranian neagă numărul celor ucişi īn lagărele de exterminare naziste. Ignoranţă sau provocare ieftină?

Fostul preşedinte irakian, Saddam Hussein, este judecat pentru moartea a mai puţin de 200 de locuitori ai unui sat, fiind acuzat de genocid.

Să spunem că naziştii au exterminat doar 150 de evrei. Chiar dacă  preşedintelui iranian nu-i convine, tot genocid se cheamă.

„Este vremea să īncălcăm tabu-urile” declară pompos şi belicos Liga Europeană Arabă, un grup radical din Antwerp, Belgia.

Primul ministru belgian, Guy Verhofstadt, a acuzat grupul că a provocat rebeliuni īn Antwerp īn noiembrie, 2002. Liderul grupului,  Dyab Abou Jahjah, a fost arestat, la acea vreme, pentru scurt timp. Acesta a candidat, fără succes, īn alegerile Parlamentare din 2003.

Musulmanii fundamentalişti  vor, mai nou, să testeze cīt de liber este occidentul cīnd vine vorba despre libertatea cuvīntului.

Iată un element evident: occidentul permite existenţa unui astfel de grup.

Mai mult, Europa le dă dreptul de a-şi construi moschei, a primi educaţie īn şcoli musulmane, de a candida şi a fi aleşi. Europa acceptă pīnă şi poligamia adusă de imigranţii musulmani.

Europa i-a primit cu braţele deschise. Mai larg deschise decīt pentru imigranţii din estul european.

Ernst Zundel, rezident canadian, căruia autorităţile canadiene i-au refuzat tentativele de a obţine cetăţenia canadiană īn 1966 şi 1994, este un activist de extremă-dreapta, acuzat de autorităţile germane de negarea Holocaustului şi de activităţi antisemite. El a fost deportat din Canada īn 2005 şi , dacă va fi găsit vinovat, este pasibil de o condamnare la īnchisoare de cinci ani. Zundel s-a născut īn 1939, anul īn care Germania a invadat Polonia şi a emigrat īn Canada īn 1958. Īn Canada, Zundel a condus, fără să fie deranjat de nimeni, Samistad Publishers, distribuind materiale de extremă-dreapta.

O carte intitulat㠔 Au murit cu adevărat şase milioane”? este oferită spre vīnzare pe site-ul său.

Mai este nevoie de testări?

 

Madi Lussier

8 februarie 2006

Montreal

 

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face īn virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid īn mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, redactarea şi Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]