Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

 

LORĂU LA CEAS ANIVERSAR

600 DE ANI DE ATESTARE DOCUMENTARĂ 

Prof. Iosif POPA

 Impresii si pareri personale in FORUM

 

Motto:

„Nu lăsa, măicuţă, să pierim pe cale,  Căci noi suntem fiii lacrimilor tale...”

  (Priceasna dedicată Maicii Domnului -Micula,  în cuvinte încrestate pe faţada  noii troiţe  înălţate acum în curtea bisericii  din Lorău,  de un grup de credincioşi)

 

Aşezat pe dealurile Feţe şi Runc şi brăzdat de apele cristaline ale Crişului Repede, satul bihorean Lorău a găzduit, la finele săptămânii trecute, manifestările prilejuite de împlinirea a 600 de ani de atestare, respectiv 100 de ani de la ridicarea bisericii ortodoxe în forma actuală din această aşezare, locuită în totalitate de populaţie românească. Comitetul de iniţiativă, în frunte cu prof. Aron Sărăcuţ, a fost sprijinit de preotul Petru Chirilă, care, aşa cum se spune, „a sfinţit locul” în cei 16 ani de păstorit, prin modernizarea bisericii, construcţia unei case parohiale, prin a-i apropia de altar pe toţi credincioşii. În ziua aniversară, după Sfânta Liturghie, a fost sfinţită o troiţă şi, tot în memoria eroilor, a fost săvârşită, de către un impresionant sobor de 13 preoţi în frunte cu protopopul de Oradea, preot prof. univ. dr. Dumitru Megheşanul, o slujbă de pomenire, un maslu de obşte. La aceste manifestări, au ţinut să fie prezenţi majoritate a „fiilor satului”, precum şi alţi invitaţi din localităţile învecinate.

 

Puţină istorie

 

A urmat un moment distinct, în care a fost adus salutul  primarului comunei, Adrian Mateaş, care a vorbit despre necesitatea unor acţiuni de ridicarea nivelului edilitar-gospodăresc al satului, care să servească interesului general, iar apoi prof. Iosif Brătcanu reprezentantul unei Fundaţii Umanitare din Oradea a făcut  referiri la  Proclamaţia, pentru pregătirea re-unificării patriei, lansată recent de Consiliul Mondial Român la Los Angeles, acţiune urmată de strângerea de semnături. La rândul său, prof. Aron Sărăcuţ a făcut o amplă expunere, înfăţişând bogata istorie, plină de fapte nemuritoare, a localităţii. Am reţinut astfel că prima atestare documentară a localităţii, cea de la 1406, a apărut în cartea lui Coriolan Suciu şi a fost citată de către istorici importanţi, care nu uită să stabilească că, de fapt, dovezi materiale privind această aşezare există chiar din perioada anilor 1300-1350. Cele două mori de apă, una în funcţiune şi în prezent, şi urmele unor topitorii de cânepă atestă o înfloritoare industrie casnică. În Peştera Boiului au fost descoperite unelte din piatră cioplită şi ceramică aparţinând culturii Coţofeni, dar şi resturi de „ursus speleus”, o parte păstrată în colecţia Muzeului Ţării Crişurilor din Oradea. Aceste dovezi au fost consemnate şi de către marele Emil Racoviţă.

 

Preocupări tradiţionale

 

Satul număra, la recensământul din 2002, 504 de locuitori, predominând uşor femeile, adapostiţi în 188 de gospodării. Pe lângă agricultură şi păstorit, preocupări tradiţionale care le-a asigurat doar o situaţie economică precară, în ultimii zeci de ani, au apărut aici profesiuni noi, cum ar fi cea de minerit sau de lucrător în sectoarele de exploatare a lemnului din zonă. După anii 1990, aceste activităţi au fost lichidate aproape în întregime. Să ne amintim că tot odinioară erau mulţi cei care mureau analfabeţi. Pe câtă vreme, în prezent, în fiecare gospodărie este cel puţin un absolvent cu studii superioare sau student la facultate. Aşa se face că din rândul fiilor satului s-au ridicat numeroşi ingineri şi electronişti, medici specialişti cu reputaţie, unii chiar cu titluri universitare, preoţi sau ofiţeri, învăţători, care, cu toţii, fac cinste aşezării unde s-au născut, chiar dacă s-au împrăştiat pe diferite coordonate geografice aici sau departe de ţară. Tot la Lorău, avea să vadă lumina zilei şi să locuiască până la majorat cel care a devenit cel mai bogat român din Canada, una dintre cele opt personalităţi desemnate ca având cea mai importantă contribuţie la dezvoltarea economică a acestei ţări, fiind chiar decorat de către Regina Angliei. Nu dorim să-i nominalizăm pe nici unul pentru a nu face o greşeală de evaluare.

 

Tradiţie de luptător

 

Prof. Aron Sărăcuţ, ne poate povesti ore în şir despre istoria satului său, pe care îl cercetează din documente, dar şi prin viu grai, de la cei mai în vârstă, mulţi trecuţi în rândul drepţilor. Vorbeşte mai întâi despre participarea sătenilor la cele două războaie mondiale, în care 45 de bărbaţi au pierit pe câmpul de luptă, alţii întorcându-se acasă cu infirmităţi definitive. Istoria satului consemnează faptul că numeroşi localnici au sărit în sprijinul răscoalei lui Horea, în anii 1784-1785, când acesta a fost prins la Bulz, după cum se ştie, localitate situată doar la câţiva kilometri de satul lor, s-a înregistrat o mişcare de revoltă în sprijinul lui Avram lancu, iar în anul 1904, cei mai osândiţi şi nemultumiţi s-au alăturat ţăranilor răsculaţi de la Aleşd. Nu întâmplător, profesorul - cronicar a fost sfătuit să adune însemnările domniei sale privind istoria satului, să le transcrie, pentru a alcătui o cuprinzătoare monografie, care să ateste drumul străbătut de populaţia românească de pe aceste meleaguri.

 

O pagină distinctă a monografiei interlocutorului nostru ar trebui, zicem noi, să cuprindă suferinţele sătenilor din perioada  anilor 1940-1945, torturaţi fără milă, în detaşamentele de muncă, la exploatarea fierului din minele de la Veszpreim, unde mulţi şi-au văzut sfârşitul din cauza înfometării sau a tifosului. Nici cei rămaşi acasă, bărbaţi sau femei, n-au avut o soartă mai bună, mulţi fiind împuşcaţi fără somaţie de către „jendarii” cu pene de cocoş la pălărie. Anii care au urmat, nu le-a adus redresarea economică, speraţa, în ciuda efortului de a depăsi criza economică în care se află dealtfel întreaga ţară.  Bogata istorie a satului ar trebui să le-o reamintim tuturor, dar mai ales celor care au uitat-o, şi, nu în ultimul rând, tinerilor.

 

Prof. IOSIF POPA

 

P.S. Ne aşteptam să fie prezenţi la aniversarea de la Lorău  parlamentari şi lideri de partide politice, pentru care aceste evenimente sunt prielnice „pescuitului” unui anumit gen de electorat, aşa-zis uşor de „racolat” prin discursuri spumoase şi cheltuială minima. Nu i-au onorat cu prezenţa nici  jumătate din ziariştii pe care îi intâlnim la conferinţele săptămânale ale principalelor instituţii judeţene, chiar dacă oaspeţii au dat dovadă de ospitalitatea specifică locului, cu meniu ca la „nuntă”, poate şi din cauză că istoria îşi cere drepturi de onoare şi nu se vinde ca fantasticul banalelor evenimente ce ne sar în ochi pe paginile viu colorate de ziar.  Se vede treaba că trecutul nostru istoric nu mai interesează pe nimeni. Au lipsit cu desăvârşire şi reprezentanţii celor care fac cultură, reprezentanţi ai muzeului, dar şi istoricii.

   

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)