HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

 

 

Maestrul GHEORGHE ZAMFIR  -

CONCERT PENTRU DUMNEZEU

 

Compozitor Marin Voican-Ghioroiu

 

Doriţi să aflaţi cine este şi ce mai face prof. dr. Gheorghe Zamfir, discipolul de geniu al ilustrului naist Fănică Luca? L-am găsit studiind ca orice om care-şi respectă profesia (de mare artist), căreia îi închină multe ore de muncă intensă. Îl priveam extaziat cum lua naiul de fiecare dată ca pe o un odor sfânt (la fiecare nouă partitură). Devenea o fiinţă zeificată, (ochii îi străluceau ca doi luceferi) de armoniile celeste care-l putau pe aripi de dor şi se contopea trup şi suflet în dulci acorduri dumnezeieşti. Urca spre nemurire ca o pasăre măiastră pentru a-I duce bunului Dumnezeu cântec de slăvire şi să primească în dar mântuirea întru Hristos. După aproape trei ore neîntrerupte (mi-am permis să-i adresez prima întrebare) în care distinsul artist, poet, compozitor, interpret, dirijor, pictor, Gheorghe Zamfir mi-a răspuns cu blândeţe: coborâse din raiul muzicii în grădina primăverii pământene, iar cântecul păsărelelor, gingăşia florilor pe care de-abia acum le asculta şi privea... i-au adus un zâmbet de om fericit care aşteaptă Învierea Domnului IISUS HRISTOS.

 

Marin Voican-Ghioroiu: Stimate domnule profesor dr. Gheorghe Zamfir, fiind cel mai îndrăgit artist, mesagerul poporului roman, care a străbătut ca-ntr-un zbor, asemănător CIOCÂRLIEI,  toate continentele globului pământesc (de la îndepărtata Australie, la cele două Americi, apoi Africa, Asia şi bătrâna noastră Europă, care v-a supranumit “Le Genie de la Flűte de Pan” sau “Reincarnation du Dieu Pan”, ducând  faima în întreaga lume, ca să fie cunoscut şi recunoscut minunatul nostru folclor, vă rog să ne spuneţi pentru Revista „A G E R O” – Stuttgart, Germania (condusă de scriitorul Lucian Hecto), cum a-nceput pasiunea domniei voastre pentru NAI, instrumental vrăjit la care a cântat Zeul Pan, căci numele Gheorghe Zamfir este o garanţie în carate al celui mai pur diamant pe care l-a produs poporul roman (cu o valoare culturală inestimabilă), motiv ce mă face să insist a înţelege pe deplin cum este posibil ca-ntr-un singur om, cu un suflet de copil îndrăgostit de frumos şi muzică, să conlocuiască atâtea sentimente?

 

Gheorghe Zamfir: Am cunoscut naiul la vârsta de 14 ani când m-am înscris în anul 1955 la Şcoala specială de muzică din Bucureşti unde era profesor renumitul naist şi rapsod popular Fănică Luca. Prin el am îndrăgit naiul şi am intrat în tainele şi secretele acestui instrument sacru, divin, iniţiatic, care mi-a deschis mai târziu porţile către Lumină şi cunoaştere.

 

Marin Voican-Ghioroiu: Istoria ancestrală pe care o are poporul nostru, ca naţiune aleasă de Dumnezeu, va ales să-I transmiteţi marea Lui iubire prin muzică, dăruindu-vă talent, har şi dragoste neţărmurită pentru ţara în care v-aţi născut, pentru tot ce e românesc; cum puteţi explica acest fenomen?

 

Gheorghe Zamfir:  De talent şi mai ales de HAR nu mi-am dat seama decât foarte târziu, când am descoperit “Rugăciunea în Nai” prin Doină şi prin cântecul neaoş, profund românesc în care am descoperit valenţe Divine. Atunci în perioada anilor 1978-1980 am văzut adevărata Lumină, lacrima ce izvora din rădăcina de peste 7.000 de ani a neamului nostru cu care am construit templul sacru al României în lume, preţuind fiecare melodie, descoperind în ea surse nebănuite de energie şi putere cerească, pe care le-am valorificat la maximum ca pe adevărate bijuterii.

 

 

Foto: Papa Ioan-Paul al Doilea împreună cu Gheorghe Zamfir

 

Marin Voican-Ghioroiu: Sunteţi un fiu deosebit al neamului românesc, prin ataşamentul sufletesc ce-l păstraţi meleagurilor natale pe care le-aţi străbătut în lung şi-n lat, aţi cules şi creat folclor autentic, l-aţi înnobilat printr-o muzică aleasă, i-aţi dat armonia codrilor, murmurul izvoarelor din apele cristaline ale munţilor, trilul păsărilor măiestre, ceea ce va făcut să fiţi recunoscut ca un Apollo al Olimpului Modern, al muzicii populare din zilele noastre, un ales al Divinităţii pentru eternitate; dar şi un creator al unor lucrări de geniu în domeniul clasic, precum şi adaptări în premieră mondială pentru combinaţia creată de dumneavoastră, Nai – Orgă. Faceţi-ne cunoscute unele din cele mai îndrăgite lucrări care v-au adus satisfacţii depline şi glorie nemuritoare.

 

Gheorghe Zamfir:  Este greu să aleg din cele aproape 300 de lucrări în stil folcloric, simfonic, cameral, sacru, vocal simfonic, variete şi modern, dar printre lucrările mele cele mai îndrăgite aş putea enumera : Doina  de Jale, « Rapsodia Primăverii », Concertul Nr.1 în Sol Major, « Idila Z », « Feerie », Sonata « Omagiul lui Mozart », Gloria şi Doliul Pământului. Aceste lucrări au fost înregistrate pe discuri Philips şi au făcut  de mult turul lumii. Sunt ca un balsam pentru sufletul omului atât de încercat de răul ce   l-a cuprins în acest moment tragic prin care trece umanitatea. Sunt convins că o compoziţie trebuie să fie un simbol şi să poarte un mesaj întru purificarea naturii şi a omului, să reprezinte o dimensiune la nivel spiritual. Opera mea componistică se împarte în 4 genuri sau stiluri. Primul este cel cu influenţă folclorică sau scris în pur stil folcloric, compoziţii nedistingându-se în nici un fel de creaţia populară autentică.  Aş putea enumera multe lucrări de acest gen ca : Brâul din Argeş, Brâul de la Găeşti, Sârba de la Găeşti, Sârba oltenească, Păscui calul pe răzoare, Sârba bătrânească, Mândrele, Doina Speranţei, Doina ca la Vişina şi multe altele, compuse fie în perioada tinereţii, fie după 1990 când am înregistrat în mai multe rânduri cu faimoasa orchestră « Lăutarii » dirijată de Nicolae Botgros. Perioada 1959-1980 a fost dominată în mare parte de folclorul nostru, fiind atât de preocupat de stilurile regionale, de asimilare şi înţelegerea lor perfectă încât devenise o adevărată obsesie.  Incursiunile făcute în Moldova şi Maramureş împreună cu prietenul meu Palcu Gheorghe,  un profund cunoscător al folclorului şi mare realizator la TVR în calitate de culegător, la începutul anilor 70 m-au dus la dezlegarea multor taine din marele nostru tezaur. A urmat apoi Banatul şi alte regiuni care mi-au adus multă lumină şi mi-au mărit considerabil puterea de pătrundere în marile mistere ale muzicii noastre. Eram atât de pătruns de folclor încât mă confundam pur şi simplu. Ajunsesem la totala topire, la adorarea fiecărui sunet, motiv sau melodie. Devenisem eu însumi sunet, folclor  în adevăratul sens al cuvântului.După 1980 am fost atras de compoziţia în stil simfonic şi cameral, iar după 1990 şi de stilul vocal instrumental şi chiar modern.  Iată deci lucrări simfonice integrate în cel de-al doilea stil, lucrări camerale ce pot fi incluse în cel de-al treilea stil şi lucrări sacre, religioase care pot face parte din cel de-al patrulea stil, cel modern venind după anul 2000, cu toate că încă din 1983 cochetam cu ideea de a înregistra cu naiuri suprapuse, ceea ce s-a întâmplat în compoziţia mea « Ainsi Dieu crea le monde » în care am suprapus 11 naiuri. Toată această perioadă 1970-2000 a fost extrem de prolifică, naiul parcurgând paşi de uriaş pe planul componistic şi al afirmării sale ca instrument complet, complex, redutabil.

 

Marin Voican-Ghioroiu: Fiind mereu în atenţia opiniei publice de pe mapamond, decenii de-a rândul, susţinând concerte maraton în cele mai prestigioase săli, treceţi-ne în revistă pe cele mai importante. Cum le-aţi selectat şi clasificat aceste adevărate tururi de forţă, ce capitole ocupă în vasta dumneavoastră teză de doctorat, pe ce orbită a viitorului vedeţi că se va afla naiul ca instrument total, instrument al divinităţii ? 

 

Gheorghe Zamfir: Am început viaţa de concertist în adevăratul sens al cuvântului cu grupul de 6 muzicanţi cu care am apărut în 1970 la Paris. După o serie de 45 de concerte la Teatrul « Le vieux columbier », am fost sigur că folclorul nostru s-a impus pe scenă. Era pentru prima oară în istoria muzicală când un « Taraf » prezenta public concerte de două ore cu pauză. Au urmat turnee în toată Franţa, în Elveţia, în Belgia şi apoi din nou la Paris în mai multe reprize cu zeci de concerte în serie, ceea ce era un fapt unic pentru acea epocă. În 1972 am creat stilul Nai cu acompaniament de orgă, care a fost considerat ca o adevărată revoluţie în sunet pe plan planetar. În 1978 am creat stilul Pop cu orchestră simfonică, apoi celelalte stiluri de care am mai amintit, triumfând pe cele mai celebre scene ale lumii. Sala Olympia din Paris, Victoria Hall din Geneva, Deutsche Museum din Munchen, Opera din Lille, Opera din San Francisco, Carnegie Hall din New York, Tonnhalle din Zurich, Theâtre du Beaulieu din Lousanne, Opera din Frankfurt, biserici, catedrale, domuri, sute şi sute de alte săli prestigioase cu 2000 sau 3000, chiar 6 şi 8000 de spectatori cum a fost în două reprize în 1979 celebra Albert Hall din Londra sau MasseyHall Toronto sau Complex du Jardin din Montreal cu 3000 de locuri fiecare. La Vancouver am dat 7 concerte cu orchestra simfonică cu sala vândută, 21.000 de spectatori, într-o săptămână, record absolut nebătut de nimeni nici până atunci, nici după aceea. Recordul cel mai mare a fost însă realizat la Efes în Turcia în Teatrul unde au venit pentru concertul simfonic cu orchestra din Izmir, dirijată de Gurer Aykal, 25.000 de spectatori aceste băi spirituale vor rămâne în memoria mea veşnic şi mulţumesc Sfintei Fecioare şi lui Dumnezeu pentru că mi-a dus paşii în toată această lumină planetară care m-a iniţiat şi mi-a deschis drumuri total necunoscute. Am cântat în faţa sanctităţii Sale Papa Ioan al II-lea la Vatican, acolo unde am simţit puterea divinităţii că a coborât asupra mea, mi-a dat binecuvântarea ca unui fiu crdincios şi supus Ortodoxiei întru Domnul sfânt Iisus Hristos. Trebuie să amintesc şi de concertele din România la Sala Palatului,  la Palatul Parlamentului (când eram la pupitul Orchestrei Naţionale de Folclor), mulţumire sufletească imensă: cîntam după atâţia ani în faţa dragilor mei români cărora le port iubire şi admiraţie pentru sufletul lor de mari iubitori de muzică bună.

 

Marin Voican-Ghioroiu: Din stejar, stejar răsare, din alese flori vor creşte ghirlande multicolore, din armonii Divine pe care le-aţi creat vor vibra peste secole nealterate de nici un curent trecător, nu vor fi năpădite şi infestate de florile răului, fiindcă în Grădina Raiului Folcloric aţi păşit cu smerenie şi aţi altoit numai soiuri de calitate aleasă, motiv ce mă face să vă întreb : cine sunt discipolii Naiului Fermecat al Maestrului Gheorghe Zamfir ?

 

Gheorghe Zamfir:  Discipolii mei sunt cei care iubesc Adevărul şi pe Dumnezeu, care iubesc biserica lui Isus Hristos şi faptul că suntem creştini. Discipolii mei sunt cei ce cred cu sfinţenie în tradiţia noastră multimilenară prezentându-se în faţa ei smerit, gol, numai cu inima ca-n faţa unei icoane sau a Altarului. Discipolii mei sunt cei ce cred în mine, în ce-am făcut, ce fac şi voi face precum au crezut discipolii în Hristos, căci fără Crez nu realizezi nimic, eşti şi vei fi un om gol. Crezi în profesorul şi maestrul care te iniţiază ? Vei realiza ceea ce a realizat el şi poate mai mult. Iovu Vasile din Chişinău, un naist cu excepţionale calităţi şi un om desăvârşit, un caracter ieşit din comun, o inimă imensă, curată, sinceră, plină de adevăr. M-a urmărit de când eram la începuturile mele ca artist. Nu s-a abătut nici un pas de la credinţa lui. A rămas pur, curat, ferm şi-a crezut în mine cu toată puterea lui şi de-atunci de la început până acum şi de-acum în veci va avea în mine un apărător, un prieten adevărat, un susţinător şi-un admirator. Discipolii mei sunt cei peste 120 de milioane de oameni de pe tarra, care au cumpărat discurile mele de peste 38 de ani, urmărind firul muzicii prin nai, prin folclorul nostru şi prin tot ce Naiul românesc a adus nou în sunet la scară naţională şi universală. Discipolii mei sunt cei ce au rămas fideli acestei uniuni – Nai – Muzică – Credinţă. Sunt foştii mei studenţi de la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti unde am predat naiul la nivel înalt ştiinţific, naiul instrument major înscris în Gama Cosmică, purtător de cifru galactic, instrument Total,  instrument Iniţiatic, posesor al unor forţe colosale necunoscute până acum, dar pe care le-am descoperit în 50 de ani de studiu, meditaţie şi rugăciune. Discipolii mei sunt cei ce văd în Nai instrumentul de lumină şi energie Divină, instrumentul Divinităţii şi-al Suflului Creator.

 

Marin Voican-Ghioroiu: Ce să transmit din partea domniei voastre cititorilor REVISTEI AGERO,  ascultătorilor din ţară şi din întreaga lume?

 

Gheorghe Zamfir: Transmiteţi remarcabilei Reviste „A g e r o”, care apare în cele cinci continente ale globului, distinşilor ei truditori ai condeiului, tuturor cei  ce iubesc muzica mea, românilor de pretutindeni... ani fericiţi şi forţă de muncă, voinţă şi speranţă în lupta fiecăruia în restabilirea valorilor naţionale şi înlăturarea definitivă a minciunii pentru clădirea templului spiritual de care naţia română are atâta nevoie. Fără respect în faţa tradiţiei milenară, fără repunerea valorilor naţionale pe piedestalul pe care-l merită fiecare,  în acest marasm, în această apostazie în care se scaldă România astăzi la toate nivelele, va fi imposibil să stăm demni în faţa istoriei, a celorlalte naţiuni ale lumii şi a lui DUMNEZEU!

 

 A consemnat compozitor Marin Voican-Ghioroiu.

 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com