HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

 

 

NICOLAE EREMIA – poet, jurnalist cultural

„DEVENIM GROPARII REALITĂŢII”

Dialoguri privilegiate

 

Maria Diana Popescu

 

MDP: Cine este poetul Eremia Nicolae? Dar omul din poet?

Nicolae Eremia:  Prea OM ca să nu fiu un poet realizat şi prea POET ca să nu fiu om simplu. 

 

MDP: Marii cugetători, începînd de la vechii Ari ai Indiei, trecînd prin misticii creştini, până la Kant, ne îndeamnă la un eroism în viaţă, în artă. Cum definiţi acest eroism?

Nicolae Eremia: Este necesar. Un eroism care nu trebuie clamat, dar în spiritul căruia faci totul. El este motorul tuturor realizărilor. Fără un minim de eroism am fi cotropiţi de lene spirituală, pentru că tendinţa de a face ceva cere o luptă cu tine însuţi pentru a se materializa. În artă trebuie să te lupţi să-ţi promovezi arta, să depăşeşti lipsa de interes a semenilor pentru arta ta, cel puţin până le deschizi gustul, iar când te gândeşti că eşti ignorat şi uitat, chiar şi atunci când încă se mai împiedică de tine, cum să le mai stimulezi interesul altfel? 

 

MDP:  Marlaux spunea că tot ceea ce există se măsoară. Poezia, ca formă de creştere, ce măsoară? Măsoară cît?

Nicolae Eremia: Vrem, nu vrem, măsurăm. Dacă nu „măsurăm”, atunci „evaluăm”. Evaluăm funcţie de corzile sensibilizate ale sufletului, dacă nu intervine şi o formă de evaluare critică, „strict” obiectivă. Poezia măsoară sensibilitatea noastră de creatori, dar şi de cititori. În general, fiecare vine cu instrumentele sale de măsură şi din aceasta cauză apar dispute. Instrumentele nu sunt etalonate cu aceeaşi unitate de măsură. 

 

MDP: Nu cumva este mai uşor să ne facem gropari ai realităţii pe care o trăim, decît să devenim arhitecţii ei?

Nicolae Eremia: Devenim, din lehamite, groparul ei. Când simţi că te lupţi cu morile de vânt şi nu ai nicio şansă de a învinge, cu puţină luciditate renunţi să mai fii Don Quijote. Dacă eşti un luptător înverşunat şi puţin naiv, continui să speri că vei îndrepta ceva. Sunt şi mulţi care se amăgesc. Realitatea obiectivă se modifică odată cu condiţiile care o creează. Nu spun o noutate! Noi putem să avem doar satisfacţia că am intuit starea realităţii, iar demersurile noastre pot confirma acest lucru. Când o plantă creşte prin voinţa naturii, poţi să spui că datorită ţie creşte? Da, fiindcă nu ai distrus-o şi i-ai administrat substanţe necesare ADN-ului, adevăratei arhitecturi a plantei (realităţii).  

 

MDP:  Cum arată urâtul sufletesc al parvenitismului?

Nicolae Eremia:  Nici nu se poate descrie.

 

MDP: Mă întreb şi vă întreb pe dumneavoastră cine dă tonul, cine dirijează, cine ţine isonul în literatura prezentului?

Nicolae Eremia: Credeţi că există un dirijor? Scriitorul care are ceva de spus nu aşteaptă indicaţii de undeva, nici „tonul la cântec”. El se subordonează reacţiei interioare şi nu se simte constrâns de „directive”. Nici nu se face simţită prezenţa unui „spiritus rector” în literatura de astăzi. Se tolerează totul, iar critica subiectivă este paşaportul multor scriitori cu valoare incertă.

 

MDP: Poetul şi omul din poet sînt două lumi separate cu frontiere şi vameşi?

Nicolae Eremia: Omul şi poetul din el locuiesc în acelaşi spaţiu material. Când unul suferă, suferă şi celălalt. Dacă nu au interese comune, singura şansă de supravieţuire este compromisul. Desigur că poetul s-ar dedica în întregime poeziei, dacă poezia i-ar asigura mijloacele de subzistenţă. Se întâmplă des ca poeţii (scriitorii) să-şi abandoneze sau să amâne realizarea artistică, din considerente materiale. Din păcate, starea de spirit nu aşteaptă să i te dedici doar când ai chef. Trece valul inspiraţiei, aştepţi „cursa” următoare. Desigur că există frontiere şi vameşi (timpul).

 

MDP: Discutînd posibilitatea coexistenţei mai multor mode în literatura prezentului, cum aţi explica geneza şi persistenţa lor?

Nicolae Eremia:  Nu este o noutate, dar şi în literatură se fac inovaţii. Unele vor fi confirmate de valoare, iar altele vor trece neobservate. Multe experimente s-au făcut şi se fac, dar nu tot atâtea vor rămâne.  

          

MDP:  Revistele literare reflectă suficient viaţa şi activitatea scriitorilor contemporani?

Nicolae Eremia: Rolul lor este să promoveze opera scriitorilor, iar acest lucru se vede. Printre opere se întrevăd şi fragmente din viaţa autorilor, cu aspecte ale feţei umane.

 

MDP:  Slujesc unor interese de grup?

Nicolae Eremia:  Da. Foarte multe au structura bazată pe interesele de grup.

 

MDP: Cum va gospodăriţi puterile creatoare?

Nicolae Eremia: Cu economie. Toată viaţa m-am împărţit între profesie şi pasiunea pentru scris. De câtva timp mă pot dedica mai mult scrisului, dar nu pot face risipă de energie,  „centrala mea energetică” este cam şubredă.

 

MDP: Cum putem împiedica urâtul care intră în noi pe calea sufletului?

Nicolae Eremia: Pe calea sufletului nu are acces urâtul: Sufletul (a se înţelege „spirit”) este protecţia noastră împotriva bombardamentului cu deşeuri din lumea exterioară. Filtrul curat îl menţinem prin contactul cu arta. Este o reţetă pentru cei care au fost atinşi de îngerul artei. Dar şi la artişti, filtrele pot fi „scăpătoare” de impurităţi şi, dacă suntem conştienţi de impurificare, trebuie să ne îndeletnicim cu schimbările radicale.

 

MDP: Ce se întâmplă bine sau rău în provincia noastră literară?

Nicolae Eremia: Vă referiţi la Piteşti? Sunt multe lucruri bune: apariţiile de carte ale autorilor piteşteni, manifestările literare de la Centrul Cultural şi Biblioteca Judeţeană, presa literară a Piteştiului cu semnături de valoare etc. Ce se întâmplă rău? În abundenţa de carte se strecoară şi multe realizări modeste, spiritul critic, supraveghetorul calităţii, se pune în evidenţă după criterii extraliterare, de prietenii greşit înţelese în acest sens iar, de multe ori, este confiscat de interese meschine.

 

Maria Diana Popescu în dialog cu poetul şi jurnalistul Nicolae Eremia

www.agero-stuttgart.de

 

 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com