Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

O fiică a Hunedoarei în Suedia

Dialog Marinela Bilavu Halvarsson – Eugen Evu

 

 

Foto: Coregrafa şi balerina Marinela cu fiica sa în Suedia

 

Eugen Evu : Dragă Marinela, am fost colegi  la o Casă de cultură  performantă, tu fiind coregraf  cu o rară vocaţie, formată în şcoala clujeană  .Paradoxal, odată cu schimarea de regim şi tot ce a urmat, ai fost inspirată  şi ai plecat  într-o lume unde democraţia  este istorică şi  reală, urmând – sunt convins – un destin. Dar şi asumându-ţi-l. Ştii că te admir . Această carte a mea este un fel de caleidoscop – de fapt publicistică culturală, dar întreţesută cu idei şi oameni, o carte de seminar, a dialogului şi a mărturiei ..Memorie a unei sume de prieteni- ce se vrea memorie a unor generaţii artistice care interferează .Mi-amn dorit tare mult să ştim cum au umblat sub alte stele acei dintre noi care au plecat ducând cu ei şi amintiri, chipuri, sentimente sau uitări  de aici. Ce îţi aminteşti  de aici, fie cu neplăcere ?

 

M.B. Halvarsson:Ca în  toată lumea, comunismul-socialismul a făcut ca o mare parte din arta sa fie contaminată. În ceea ce mă priveste, coregraf şi balerină fiind, trebuia să-mi aleg cu grijă specială, tu ştii bine, tema dansului pentru a putea fi acceptată şi pusă în scenă (tip dans tematic de exemplu) dar până şi la dansul modern a fost o perioadă unde mi se cerea ca fetele să aibe fuste în loc de pantaloni, asta limitându-mi bineînteles stilul mişcărilor sau pur şi simplu obligând la  un alt tip de coregrafie decât, hai să spunem, muzica mi-o inspiră.

   Şi mai sunt multe alte detalii de natura asta care au facut parte din munca noastră de ” metodişti culturali”, constrângeri pe care trebuia să le eviţi cât se poate de diplomat,  apelând mereu la subrefugii, ori sacrificând pentru ca totuşi să faci artă şi nu  surogat de tip coreeean – cum a fost ” Cântarea României” în ” viziunea ” activiştilor ce  ne ”vegheau ”  condiuderându-ne marfă propagandistică de lux. Atunci aveam senzaţia aceea frustrantă că fac ceva  fără plăcerea artei , ceva ce mecanicizează sufletul, ceva ce te sufocă , aşa că ne sileam să  dăm un înveliş artitic de fapt unor deliranţi politruci  care transformau  până şi coprul uman în draperii, cortine cu lozinci sau inscripţii pe stadioane . Acest absurd mi-l amintesc aşa cum a fost: absurd.

 

E.E.  Ce îţi aminteşti cu nostalgii?

M.B.H. Încă am puternice sentimente pentru începutul meu de carieră coregrafică la Casa de cultură; o fată de 18 ani plină de entuziasm şi dornică de împlinire artistică şi a vieţii,  visătoare, care a avut şansa să lucreze alaturi de o echipă foarte bună. Nostalgia timpurilor de atunci constă în legatura trainică, prietenoasă, foarte empatică şi cumva boemă  care s-a format între noi colegi . Ne ajutam reciproc, fără rezerve, şi acordam o groază din timpul nostru liber fără să clipim şi totul îl faceam cu mare păacere şi pasiune, de aceea şi copiii sau tinerii care veneau la activitaţile noastre erau stigmatizaţi de aceeaşi pasiune. Îi ” magnetizam” şi se cizelau pe fodnul afectiv şi o intuiţie anmume, că în zona artei noastre, de fapt, era un refugiu faţă de ce se îmntâmpla peste tot cu ” massificarea”. Astfel se şi explică cum mulţi dintre ei şi-au făcut acolo începând,  un viitor în aceasta branşă, dar şi literatură, arte, jurnalism, cinema .Au început acolo, apoi s-au specializat prin facultăţi şi mulţi chiar s-au afirmat în occident, după 1990.devenind la randul lor profesionişti, inclusiv profesori universitari, sau  instructori, dansatori, actori, scriitori  ş.a.m. d.

 

E. E.  Ce ai simţit în faţa unei culturi total diferite şi te tip nordic?

M.B.H. Din şcoală – liceul de arte clujean, - nu îmi prea amintesc să fi învaţat prea mult despre Scandinavia, aminteau doar despre vikingi, dar totul părea foarte departe şi ., mitologic. Ajunsă aici, am avut ocazia să vad pietre cu inscripţii morminte, monumente, cetăţi.toate vorbind despre o altă istorie, care m-a fascinat şi am devenit interesată să văd cât se poate de mult, să aflu cât se poate de mult pentru a cunoaşte acest popor mai bine. Cum spune un proverb: ”cunoşti trecutul, atunci poţi cunoaşte viitorul”. Este impresionant să vezi cât de mult s-au extins în Europa şi nu numai. De asemeni, am putut vedea ce înseamnă să nu fi avut loc lupte în cel de-al doilea razboi mondial, pe teritoriul ţării. De aici, poate, un loc special în istorie şi un tip de civilizaţie greu definibil comparativ european, dar cu standard recunoscut înalt.

   In Suedia au fost o mulţime de mari savanţi care au dus faima ţării .Dar raportul dintre patrimoniul lor cultural şi istoria lor este altul decât în spaţiul nostru de vâltoare, de stigmat, de răscurci şi răsuciri .Nordul pare mai blând cu cei de sub cerul lui. Am căutat să-mi fac o cultură medie spre a înţelege şi a mă integra cultural şi habitual, inclusiv fiica mea şcolarizată aici.

 

E.E.Cum sunt suedezii în folclor?

M.B.H. Suedezii nu au un folclor atât de bogat ca al nostru , în scimb au câteva tradiţii rămase încă, cu ”motiv” religios. Dar ştii bine ce mitologie fascinantă au ! E în substrat un trunchi foarte viu, din care s-au ramificat şi artele lor moderne. E ceva special aici, acest premiul Nobel, care e un simbol demn de  înţeles şi astfel : inventatorul dinamitei a instituit un fond destinat artelor, culturii, ştiinţelor, nicidecum arsenalelor . Noi am avea ”  nobeli” mai multţi, Henri Coandă, Enescu, Eliade .Dar se pare altfel ” ard” sensurile şi semnificaţiile în spaţiul dintre imperii.

 

Suedezii au câteva importante tradiţii, pe care le sărbatoresc: Paştele, ca şi noi, Valborg - este o sărbătoare de primăvară în 30 aprilie când  fac un foc mare de tabără pentru  a alunga ”duhurile” rele şi a avea un an bun. O alta este ”middsommar” (solstiţiul de vară) care se sărbătoreşte în week-end-ul respectiv . Se împodobeşte un stâlp de lemn cu flori şi verdeaţă, se cântă şi se danseazî în jurul lui. Desugurm găsim paralele câte vrei cu ale noastre, undeva având o sorginte arhaică dar aici fără sincretisme. Se pot face paralele cu zona sudică insulară, englezii şi irlandezii. Riturile sunt cvasi- agrare la origini şi de cult solar – altfelk decât cel apollinic, desigur. O altă sărbătoare este ”första advent” (primul advent) în 1 decembrie, unde lumea aprinde luminile la ferestrele caselor, steaua .Este ceva magic şi nuanţând religios teme ale colindelor noastre laice din Ardeal.

 

              E. E. Despre fiica ta Andreea ?. Ea este Deia …(foto)

              M.B.H.  Deia, cum o alint eu a venit în Suedia la un an după mine şi a urmat  cursurile unui ”liceu”numit ”internaţional bacalaureat” timp de trei ani, in limba engleză, liceu  pe care l-a terminat cu brio (a fost a doua pe oraş, în ordinea mediilor); astfel că a putut să se înscrie la Facultatea pe care şi-a dorit-o ”Handelshögskolan” in Göteborg (Facultate de ştiinţe economice), iar acum este în anul III şi şi-a ales specializarea finanţe.Cursurile se ţin majoritatea în suedeză, dar au câteva şi în engleză. Eu cred ca Deia s-a integrat destul de bine, şi-a facut prieteni aici, îi place şi îşi clădeşte un viitor, fără complexe. În timpul liber lucrează pentru a-şi completa veniturile.

 

E.E. Cum te descurci gândind româneşte şi trebuind să te exprimi în altă limbă?

  Acum bine, uneori trebuie să fiu atentă să selectez limba în care mă exprim:

acasă cu soţul meu Mike ( l-ai cunoscut  ) vorbim mai mult în engleză, în societate, suedeza şi cu familia în româneşte.Aşa că necesită puţină atenţie pe ce ”buton apăs de pe pupitru”. Dar într-un fel asta dezvoltă ” dinamica” gândirii şi chiar a imaginaţiei …

 

E.E. Engleza este mai uşoară decât suedeza?

M.B.H. Depinde, pentru mine da, fiindcă am studiat puţin înainte la şcoală. De altfel suedeza este înrudită cu germana şi engleza, însă are destul de multe cuvinte şi de origine latină.

 

E.E.Ce impresii ai când revii acasă?

M.B.H. Mari emoţii, ca o fetiţa care se duce la întâlniri de revedere, ştiu că vreau să întâlnim oameni care au însemnat mult în viaţa mea, a noastră şi acum am şansa să-i reîntâlnesc.Cu unii simt că timpul parcă n-ar fi trecut peste noi (evident nu cele biologice),cu alţii simt însă că s-a aşternut ceva între noi care face dificilă comunicarea. Dar a veni acasă este întotdeauna o plăcere deosebită, a inimii şi afectelor, care n-o poate lua nimeni şi nimic din inima mea, ”ea” este acolo pur şi simplu. Recenta noastră revedere a fost, iată, un mic prilej de a schimba acest dialog solicitat.

 

E.E. Sincer cum mă ştii, am simţit în acest schimb de impresii, o răceală vagă, dar nu din Nordul care v-a primit generos pe voi, ci în mod curios, din interiorul meu…Cert este că zborul tău coregrafic de ieri, a învins prin meritul tău, acea ” gravitaţie” tiranică a prejudecăţilor şi s-a întrupat cu graţia ta de balerină neuitată, cu talentul tău ce s-a exprimat mereu vizibil dincolo de ” culise”, într-un zbor de cocor, însă pe un cadran cu un alt azimut decât previzibil…Îţi mulţumesc, Doamnă Harvarsson. Srvus, Marinela şi servorum Deia ! So long.

 

Eugen Evu

 

Comentarii de la cititori

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)