Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

Oana Opincariu -

o pajură regală cu aripile frânte

 

Lista "amneziei colective" este mult prea lungă!

 

Julia Maria CRISTEA, Viena

Comentarii de la cititori

 

 

De zile intregi intreaga medie română este in clocot. Pământul intreg se învârte in jurul penalty-ului ratat de fotbalistul Mutu, devenit "cel mai de seamă reprezentant" al tării noastre. Un alt "Maradona"... Dacă marca al doilea gol in meciul cu Italia, am fi avut sanse să ... Si imaginatia lucrează ... ducându-ne cu gândul chiar la obtinerea Cupei Euro 2008. In acest timp, Oana Opincariu, o tânără fostă sperantă a sportului românesc, stă in clinica de recuperare neuro-motorie Gailtalklinik din Hermagor - Kärnten, Austria. Despre ea nu se mai spune nimic. "Si te-am uitat, că si uitarea e scrisă-n legile-omeneşti...."

 

Uităm prea repede, mult prea repede si astfel pierdem sansele pe care viata ni le-a dat. De ele beneficiază altii... Am uitat faţa adevăratului 89. Si a mineriadelor. Si trambulina făcută din milioanele de români pauperi, pentru ca unii să sară in topul 300, în curând poate 500. Un fel de "lista Forbes". Si de cei plecaţi pe drumurile lumii ca să-si câştige umil existenţa. Si de Jean Valjanii condamnati pentru o pâine, în timp ce Mogulii îşi împart "frăţeşte" ţara. Si, şi, şi... lista "amneziei colective" este mult prea lungă. Pe această listă este trecută şi Oana Anesia Opincariu (19 ani), o tânără speranţă a sportului românesc, care, ne-ar fi reprezentat cu cinste ţara noastră, dacă destinul, sau nepăsarea inconştientă, nu ar fi oprit-o abrupt, din zborul său spre înălţimi...

 

Oana Opincariu, făcea parte din echipa de seniori a clubului C.S. Petrolul Ploieşti, practicând un sport care la noi in tară e mai putin reprezentat si anume - Patinaj viteză. Pasiunea ei - să zboare pe oglinda ghetii, devenită adevărată profesiune de credintă, i-a adus 99 de medalii obtinute in diferite concursuri la juniori, apoi la seniori. Iată pe scurt panopticum-ul realizărilor ei: "La Campionatele Europene de seniori, desfăşurate în Italia, a reuşit cele mai bune rezultate ale delegaţiei noastre. La doar 17 ani, ea s-a clasat pe locul 19 la general, având cea mai bună evoluţie în proba de 3000m, unde s-a clasat pe poziţia a 16-a, devansând-o şi pe Daniela Dumitru, o patinatoare mult mai experimentată, şi totodată a stabilit un nou record naţional. În 2007, la Campionatele Europene de patinaj viteză, juniori (Alkmaar - Olanda), a câştigat două medalii, aur la proba de 3000 m şi argint la 1500 m. Tot în 2007, a primit şi o bursă de pregătire în străinătate de la forurile europene". Se pregătea intens pentru Campionatele Mondiale din China,dar...  Tot in 2007 - luna iunie, aripile ei de pajură regală au fost zdrobite. Povestea este deosebit de tristă. Am aflat-o citind zilele trecute articolul: "Când totul pare imposibil", un adevărat "strigăt de deznădejde, strigăt de ajutor", lansat spre inimile si sufletele tuturor conationalilor, postat in blogul unui ziarist de mare clasă - Adrian Georgescu, de către Mihaela Simion, o prietenă a Oanei care nu a implinit incă 18 ani. In paginile presei nu mai are loc, sunt prea saturate de culisele luptei politice pentru putere, de trupuri golaşe de parcă intreaga ţară ar fi un imens Miami Beach.

 

O zi normală, antrenamentul obişnuit, nimic nu anunţa tragedia ce urma să se petreacă. Mergea cu bicicleta alături de colegii săi, aproape că mai pusese o cărămidă la baza piramidei succesului. Se întorcea de la antrenament când toţi anii de muncă, toate visele sale s-au năruit într-o clipă. Piramida succesului s-a dărâmat într-o secundă fără nicio remuşcare, fără nicio urmă de tristeţe într-o groapă imensă, groapă pentru care timpul s-a oprit în loc". O groapă lăsată cu nepăsare criminală, de către municipalitatea oraşului Ploieşti! Cei care acum se luptă pentru un nou mandat, un nou os cu multă carne, pe care-l vor obtine cu multe promisiuni... care vor intra şi ele in seria "amneziei generale". De fapt, nimic nou sub soare! Pentru Oana, aceasta a însemnat inceputul unui lung martiriu. Nepăsării edililor, s-a adăugat nepăsarea medicilor de la spitalul Judeţean din Ploieşti. "Zeii în alb" s-au dovedit mult prea telurici, uitând de Jurământul lui Hypocrat.

 

Citez din articolul Mihaelei:”Abia după ce a intrat în comă, au adus o anestezistă de la Boldescu, au intubat-o şi am plecat cu salvarea la Bucureşti, unde am ajuns la ora 20.30. Medicii de-acolo s-au îngrozit când au văzut-o. Ne-au spus că era nevoie să se intervină chirurgical în maximum patru ore de la comiterea accidentului. Or, la Ploieşti au ţinut-o până seara.” (între 11 şi 19 - la Spitalul Judeţean din Ploieşti). Fără nicio interventie. Medicul neuro-chirurg nu era in spital. Si, evident, nu putea să fie chemat... chiar dacă viata unui copil era pe muchie de cutit... In Bucureşti i s-a pus diagnosticul: hematom subdural fronto-temporal şi traumatism cranio-cerebral. Operatie in ceasul al 24-lea, trei săptămâni de comă profundă, patru luni de spitalizare. Apoi, o adevărată Golgota, urcată pas cu pas. Am luat legătura cu Oana. M-au durut relatările ei, nu, e putin spus, m-au revoltat. Cine va plăti suferinta acestui copil aflat la inceputul vietii? Visele ei spulberate? Se pot oare plăti?

 

"După accidentul  meu, am stat 3 săptămâni in comă, nu am ştiut nimic de asta. Când m-am trezit a trebuit să invăt iar totul, ca un nou născut (la inceput mâncam doar alimente terciuite, beam apa, dar nu puteam inghitii mult deoarece mă inecam - asta de la rănile pe care le aveam in gât, făcute de tuburi. Cât am fost in comă am stat non stop legată de aparate, cu intubatie si perfuzii. Am dorit să mă ridic dar nu puteam sta deloc in picioare, vedeam dublu, nu aveam voce ca să vorbesc, doar mimam, mama zicea alfabetul si ii făceam eu semn unde să se oprească, până făceam o fraza treceau poate mai bine de 10 minute..Am avut semipareză dreaptă, iar pe partea stângă ca un tremurici, incă il mai am dar nu asa de accentuat. Au urmat luni de tratament, de reabilitare neuro-motorie. Atât cât s-a putut. Cel putin să reusească să umble - cu ajutor. O ultimă sperantă era internarea intr-o clinică de specialitate din Austria. Se spune că banii nu aduc fericirea, dar cu ei poti să-ti cumperi sănătatea pierdută. De fapt, dacă accidentul s-ar fi produs in altă tară a Europei, cei vinovati ar fi trebuit să bage mânile adânc in buzunare si nu să dormiteze letargic in nepăsarea lor...apărată de legi absurde...

 

Au fost scrise articole, invocându-se ajutorul. Dar, "s-a bătut toba la urechea surzilor". Si totul părea să urmeze făgasul acelei "amnezii generale". In cele din urmă Firma Mobexpert i-a oferit suma necesară pentru a pleca în Austria, pentru prima serie de tratamente. 12.000 de euro. Oana se află la tratament in Gailtalklinik - Radnigstr. 12, 9620 Hermagor, o clinică vestită pentru recuperări neuro-motorii. Singură, fără insotitor. Bucurându-se când primeste un gând, un semn de afectiune de la cei din tară. Luptându-se zi de zi să urce o nouă treaptă a Golgotei. Nu vreau să par melodramatică, dar mă indignează suferinta acestui copil. Care luptă pentru ca să poată să aibă o viată normală. Poate, cine stie, să păsească din nou pe culoarul de gheată a competitiilor. Dar pentru asta e nevoie de timp si noi perioade de tratament de specialitate. Am întrebat-o cum se simte: "Acum pot să merg singură, cu toate că mă mai dezechilibrez, dar stau pe picioarele  mele, nu cad, mănânc normal. Problemele de bază sunt echilibrul (cel mai important) si  faptul că piciorul drept nu il pot indoii (flexa) doar cca 75% ". Oana trebuie ajutată pentru a putea urma mai departe aceste tratamente. De noi toti. Fiecare cu ce poate si cum il lasă inima. Gândindu-se că poate propriul său copil ar putea să fi avut sau să aibă nesansa Oanei. Cererea de ajutor nu este o mână intinsă ci strigătul unui copil - incă, de a i se da posibilitatea să aibă o viată normală. Ea a luptat si a invins in cea mai cumplită competitie - impotriva mortii, noi toti trebuie s-o ajutăm pentru ca să fie campioană in lupta cu acest destin nedrept dirijat de nepăsarea unor conationali.

 

Adresa ei de mail este: oanakisses_1989@yahoo.com

 

In 1886 in Bucuresti s-a ridicat impunătorul edificiu al culturii - Ateneul Român din Bucureşti. Fondurile au fost strânse prin subscripţie publică, la indemnul general: "Dati un leu, pentru Ateneu". De peste 100 de ani suntem mândrii de acest lăcas al culturii, care an de an găzduieste nu numai muzicienii nostrii reprezentativi, ci si pe cei din lumea intreagă. Intr-o zi poate, cu ajutorul nostru, al tuturor, numele României si imnul tarii ne va face să fim mândrii, când pe podiumul invingătorilor la patinaj viteză, se va urca din nou Oana Opincariu. Acum este o pajură regală cu aripile zdrobite. Redati-i aripile si zborul. Stă in puterea noastră, a tuturor. Nu se cer sume astronomice. "Picurii strop după strop, fac al mărilor potop".

 

Titular: Opincariu Anesia Oana

Banca: BRD

RON: RO 68 BRDE 300 SV        41 31 079 3000

EURO: RO 64 BRDE 300 SV      41 31 087 3000

 

Vă multumesc.

 

Julia Maria Cristea

Viena

 

Comentarii de la cititori

 

-------------------------------------------
-- Formular: 'Parerea'
-------------------------------------------

1. Ce doriti sa ne transmiteti?:''
2. Tema / articolul / autorul::'Oana Opincariu'
3. Numele si prenumele Dvs.:'Isabela I.'
4. Adresa Dvs. E-mail:'isabellelorelai@yahoo.com'
5. Numarul Dvs. de telefon (fix):''
6. Numarul Dvs de telefon (mobil):''
7. Textul mesajului Dvs.:'Va rog mult sa nu va suparati, dar in acest articol sunt cateva neadevaruri. Sau omisiuni... Daca autorul ar fi avut bunavointa sau curiozitatea de a da o simpla cautare pe Google, cu numele Oana Anesia Opincariu, ar fi vazut cat de multi oameni simpli, cu bloguri si fara, au ajutat-o pe Oana. Sunt multi oameni simpli care au donat bani. De altfel reiese si din filmuletul de la Acasa TV (al doilea), in care mama Oanei multumeste oamenilor si spune cat de importanti sunt si doar 10 RON. Din cate stiu, Mobexpert a donat 5.000 Euro. Mai sunt necesari inca 12.000 Euro. Trebuie sa stiti ca Oana nu a fost uitata, noi, amarastenii simpli si anonimi continuam sa luptam pentru ea. Cu mijloacele noastre umile. '
 


 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumănischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)