Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

 

Părintele suplinitor

La Parohia Vânători  omul sfinţeşte locul

Radu CĂJVĂNEANU (foto)

 

 

Greu de imaginat pentru un orăşean închis în cubul apartamentului său de la bloc, cu ochii bombardaţi de lumina tăioasă a televizorului sau a calculatorului ce înseamnă cu adevărat o zi de primăvară. Primăvara grăbită  „de asfalt”, cu strălucirea ei   înşelătoare, cu florile îmbrăcate în ţiplă şi  veşmintele în culori  stridente nu e de natură să mângâie spiritul.  Ci, dimpotrivă, poate accentua starea de nelinişte şi agitaţie.

De aceea o ieşire la ţară – nu „la iarbă verde” cu grătar şi mititei ci,  chiar la iarba verde, de acolo, de la sat, unde spune poetul că s-a născut veşnicia, poate însemna întâlnirea cu adevărata primăvară. Primăvara  aceea pe care o ştim din copilărie şi pe care nu credeam să o mai regăsim vreodată.

Am urcat cu părintele misionar Vasile Burlacu dealul spre satul Vânători, comuna Gorbăneşti să ne întâlnim cu biserica satului şi cu primăvara. Glodul negru al iernii încă nu s-a uscat definitiv pe uliţe iar movila de pietriş pusă în faţa bisericii e numai bună pentru un răgaz.

Bisericuţa e mică şi albă. Se spune că e o bisericuţă veche, de pe la 1700,  adusă de undeva din zona Oneaga, ţinut păduros,  plin de schituri şi de oameni cuvioşi. Curtea bisericii, în schimb,  e largă şi însorită. Bătătura, cu masa de pomenire, povesteşte în tihnă  de toate slujbele şi praznicele care s-au petrecut acolo. Iarba măruntă şi caldă, plină de gâze ieşite la soare se amestecă cu ultimele petice de zăpadă adăpostite în jurul crucii mari şi albe de lângă biserică. Câinii satului  latră alene, orătăniile fac un zgomot nedesluşit, punctat de chemarea cocoşilor iar albinele cele multe  au ieşit în primul zbor de curăţire. E multă pace lângă mica bisericuţă albă, la umbra clopotniţei. Sub coaja întunecată a cireşilor de pe alee seva se pregăteşte să fiarbă. ( foto stânga: Copii la împărtăşit)

În răcoarea bisericii o comisie de la Protoierie verifică nişte vechi socoteli încurcate iar părintele Burlacu  ne arată cu deosebită grijă câteva splendide  antimise de la începutul veacului.

Datorită unor întâmplări pe care nu e rostul să le pomenim în contextul de faţă, Parohia Vânători – comuna Gorbăneşti Protopopiatul Botoşani – a rămas o perioadă de vreme fără preot. Prin luna noiembrie Părintele Protopop Lucian Leonte l-a trimis să suplinească pe părintele Vasile Burlacu, misionar al Protopopiatului Botoşani. Părintele Burlacu are o anume experienţă de preot la ţară, în parohia Curteşti, unde a ridicat până la acoperiş mândreţe de casă praznicală. Dar, între timp, a câştigat şi un concurs de preot de caritate la Maternitatea Botoşani.

Nu e uşor de ajuns în satul  Vânători. Mai ales când plouă şi drumurile se desfundă.

Dar părintele Burlacu a început din ce în ce mai des să ia calea satului. Slujbele de cuviinţă, Sfântul Maslu,  botezuri, cununii, tot felul de alte servicii. Şi mai ales oamenii.

- Aţi început să vă ataşaţi de ei, părinte!

- Nu spuneţi asta, răspunde părintele zâmbind sfielnic şi plecând ochii în jos.

Dar privirea lui spune alta!

Cât timp  onorata comisie îşi continuă cercetările în biserică, domnul Gheorghe Bogdan, paracliserul satului nu mai conteneşte să-l laude pe părintele. Crede, pesemne, că suntem nişte oaspeţi de cine ştie de rang , veniţi de pe cine - ştie – unde şi ar vrea să pună o vorbă, poate îl aducem în sat. Dl Bogdan a fost propus în mod democratic în consiliul parohial de către întreaga obşte a satului şi acceptat ca paracliser. Simţim din ceea ce spune că, pentru sătenii din Vânători, biserica satului este, cumva, mult mai importantă decât administraţia. Că, la o adică, dacă ar lipsi nişte funcţionari, n-ar însemna mare lucru, dar, fără preot, nu mai vine cerul pe pământ!

- Se mâhnise lumea, nu mai venea pe la slujbe. Dar acum biserica e plină!

Văzând că s-au schimbat lucrurile cu noul preot, oamenii au început să dea toţi ajutor la înfrumuseţarea bisericuţei lor. Au cumpărat Sfinte Vase noi: Potir, Sf. Disc, Steluţă, Linguriţă şi Copie, toate  în valoare de 1400 de lei noi. S-au achitat nişte datorii mai vechi la energia electrică. Alte 700 de lei. S-a tras curent la casa praznicală, s-a curăţat Sfântul Chivot. S-au pus rame noi, la icoane, s-au cumpărat candele  iar părintele a dăruit o trusă nouă de botez.

Părintele Vasile Burlacu are acum planuri ca un veritabil preot paroh: să pună la loc în catapeteasmă icoanele scoase, din motive încă nedesluşite,  să ia veşminte noi pentru Sfânta Masă şi  să cureţe şfeşnicele, să ia noi icoane praznicale.

Şi, bineînţeles, să termine finisajele şi să facă locuibilă casa parohială.

Poate va veni  un preot vrednic să se stabilească definitiv la Vânători. Părintele suplinitor poate garanta că localnicii sunt oameni de toată isprava!

 

  Radu CĂJVĂNEANU

  corespondent Agero

 

Comentarii de la cititori

 

 

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)