HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

Preot MARIUS COSTACHE –

Parohul Bisericii „Adormirea Maicii Domnului”

 

Dialoguri privilegiate

Maria Diana Popescu, Agero

  

Preotul nu trebuie să se lase cuprins de slava deşartă şi de păcatele născute din ea”

 

MDP: De cîtă vreme păstoriţi Biserica „Adormirea Maicii Domnului”?

 

Pr. Marius Costache: Numirea mea ca preot la această Sfântă Biserică a fost făcută de Înalt Preasfinţia Sa Calinic, Episcop al Argeşului şi Muscelului în anul 1998. Construcţia bisericii a început în 1994, la porunca domniei sale, prin osteneala vrednicilor clerici, Arhimandritul Ciprian şi protosinghelul Gherasim, stareţul Mânăstirii Trivale. Aşa cum vă spuneam, în iunie 1998 am fost numit preot, iar în luna septembrie a aceluiaşi an, când biserica se ridicase numai la nivelul centurii turlelor (n-avea geamuri), am ţinut prima slujbă. Parohia pe care o păstoresc, împreună cu alţi trei preoţi slujitori, este o biserică nouă, poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului”, şi este situată în cartierul Trivale, foarte aproape de Schit. Este o biserică frumoasă, aşa cum este de fapt „Casa Domnului”, cu rostul ei milenar, cu zestrea ei cea sfântă, care a reprezentat întotdeauna o pavăză în faţa încercărilor vremurilor tulburi. Cu Credinţă şi cu dragoste, apropiaţi-vă de Dumnezeu, să zidim o biserică în fiecare suflet! Ea este busola ce ne orientează pe noi, creştinii, spre veşnicie.

 

MDP: Ştiu, vă implicaţi în ajutorarea celor aflaţi în nevoi, nu numai cu sfaturi, ci şi material, ştiu că aveţi în vedere şcoala şi grădiniţele din parohie, sînteţi milostiv şi tocmai de aceea creştinii vă preţuiesc.

 

Pr. Marius Costache: Porunca iubirii aproapelui este porunca Domnului. Lucrurile acestea se văd mai puţin. Se aud mai puţin. Reprezentanţii Bisericii Ortodoxe nu ies în presă cu declaraţii atunci când ajută creştinii aflaţi în nevoi. Ceea ce fac în acest sens este cunoscut de către Dumnezeu. Dacă ştiu şi credincioşii e bine, dar nu fac o pricină de laudă din aceste fapte. Nu suntem absolut deloc indiferenţi la problemele oamenilor. Analizăm atent cazurile şi încercăm să le rezolvăm pe fiecare în parte. La Sirah 4, 8 spune aşa: „Pleacă la sărac urechea ta, fără să te întristezi şi răspunde-i cu blândeţe cele de pace”. Trăim într-o lume în care s-au dezlănţuit multe răutăţi, când Sfânta Scriptură trebuie şi ne este mare de folos. Ea nu e valabilă numai unui anumit timp, unei anumite societăţi. Mai concret poate fi percepută în două moduri, cred eu: folosirea tehnologiei moderne, fie că e vorba de o instalaţie de aer condiţionat, de încălzire, fie că e înfiinţarea unor saituri ortodoxe cu carte de specialitate, cu articole, imagini, filme cu caracter creştin, pentru că tehnologia în sine nu e rea, iar Biserica Ortodoxă este deschisă progresului aducător de bine, care ajută la propovăduirea cuvântului lui Dumnezeu. Numai că trebuie să dăm acestei tehnologii importanţa cuvenită, să nu exagerăm. Apoi trebuie să fie cunoscute toate ispitele moderne care pot ucide sufletele credincioşilor, pentru a împiedica acest fenomen. Trebuie cunoscute toate metodele prin care omul modern cade în înşelare, pentru a putea lupta împotriva lor. Trebuie făcută generaţiilor tinere o educaţie sănătoasă, în care religia să ocupe loc fruntaş. Deschiderea Bisericii către problemele prezentului trebuie făcută cu grijă. Misiunea Bisericii de a recupera suflete nu este uşoară. Mulţi se pierd, se rătăcesc din neştiinţă sau sub influenţe nefaste prea puternice. Biserica ortodoxă are păstori buni, are mijloace, are deschidere. Îmbunătăţirea lumii nu se face decât prin deschidere şi dăruire. Concepţia noastră trebuie să fie globală. În această lume modernă, trebuie să trăim după exemplul lui Iisus.

 

MDP: Ce calităţi sînt necesare pentru a fi un bun preot?

 

Pr. Marius Costache: Preoţia este cel mai mare semn al dragostei lui Hristos. Harul lui Dumnezeu l-a învestit pe preot cu puterea pe care n-a dat-o nici îngerilor, nici arhanghelilor, aceea de a scoate din iad suflete şi de a le îndrepta spre rai. Din mâinile preotului se cer suflete la Judecata de Apoi. Preotul trebuie să fie împăcat cu toată lumea, dar şi cu cei cu care slujeşte la altar. Să fie înalt duhovniceşte. Să se fi vindecat pe sine de multe dintre patimile veacului acestuia. În rodul Duhului trăieşte dragostea, pacea, bucuria, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţenia, simplitatea, modestia, smerenia în cele lumeşti, după exemplul Mântuitorului Iisus Hristos, care a zis la Matei 11, 29: „Învăţaţi de la mine că sunt blând şi smerit cu inima”. Menirea preotului este să-i aducă pe oameni la Dumnezeu, să-L aducă pe Dumnezeu în sufletele lor. El trebuie să fie încunoştinţat de toate aspectele nocive ale lumii, dar să rămână departe de ele. Sufletul lui să fie stăpânit de iubirea de oameni, care vine numai din Hristos. Să fie primul care se roagă neîncetat. Conştient şi responsabil, trebuie să-şi controleze comportamentul exterior şi dincolo de scările bisericii, să întruchipeze calităţile de care aminteam mai sus, la care să-şi adauge atribute divine: înţelepciunea, sacrificiul, dar şi calităţile omului desăvârşit, având în vedere că şi preotul se mişcă prin sistemul imperfect al prezentului. Dacă vreţi, preotul trebuie sa fie un model de ţinută morală pentru comunitate.

 

MDP: Care ar fi greutăţile cu care se confruntă un preot?

 

Pr. Marius Costache: Păstorul de suflete are nevoie de multă pricepere şi de mii de ochi ca să vadă din toate părţile primejdiile. Să aibă un suflet mare şi curajos, să nu se descurajeze, să  nu deznădăjduiască în faţa lor. Preotul nu trebuie să se lase cuprins de slava deşartă şi de păcatele născute din ea. Aceasta ar fi o problemă. Trebuie să îndepărteze din suflet dorinţa iubirii de putere. Însuşi Sfântul Apostol Pavel se temea când se uita la măreţia preoţiei. Căci multe păcate săvârşeşte un om care se face preot, dacă nu este foarte destoinic. Şi cu mult mai mult sunt pedepsite păcatele preoţilor decât ale mirenilor. Cum, de altfel, o problemă mare este ispita diavolului, care este mai cumplită decât orice război. Sunt, deci, probleme din interior care ţin de firea lui, de lupta cu poticnirile, şi altele care vin din exterior, din lume, de la vrăjmaşi. Altele care ţin de partea materială pentru întreţinerea lăcaşului sfânt, pentru terminarea lucrărilor începute. Tuturor problemelor care mi se abat le caut o soluţionare în credinţă, cu credinţă, cu răbdare, căutând numai voia lui Dumnezeu.

 

MDP: Dacă oamenii au probleme, unde le recomandaţi să meargă?

 

Pr. Marius Costache: Mă gîndesc la cuvintele Mîntuitorului spuse celor zece leproşi, să se arate preotului spre a fi vindecaţi. Dacă este o problemă de sănătate trupească, desigur că trebuie să se arate medicului care este în competenţă să-l abordeze, folosindu-şi cunoştinţele dobândite prin studiu şi prin experienţă clinică. Nu pot să neg nici rolul psihologului în societate. Are ştiinţa şi metoda la îndemână, dar trebuie subliniat rolul duhovnicului, în primul rând. După părerea mea, psihologia creştină este superioară celei laice pentru că oferă un principiu transcendent, pe deasupra e şi personală şi poartă numele de IUBIRE – îţi oferă pe Dumnezeu. Cunoaşterea de sine, precum şi vindecarea sinelui trebuie făcute în Dumnezeu, nu în afara Lui.

 

MDP: În ultima vreme s-au înmulţit atacurile mediatice împotriva preoţilor. De unde pleacă? Din sînul Bisericii?

 

Pr. Marius Costache: Nu, nicidecum. Vin din exterior. Biserica Ortodoxă Română şi reprezentanţii săi de frunte au suportat, de-a lungul anilor, o veritabilă campanie de atacuri care a culminat cu cele la adresa Patriarhului Iustinian, atacuri care au ca scop slăbirea forţei şi unităţii Bisericii, în care se regăsesc toţi credincioşii de religie ortodoxă din România şi cei din diaspora ortodoxă română. Vin de la cei care au născut în ei ura. Prin unitatea, fermitatea şi modestia ei, Biserica incomodează şi nu mă sfiesc să spun că în spatele acestor atacuri, zadarnice de altfel, stă vrăjmaşul care urmăreşte ceva ce nu va putea obţine. Pe pământ Biserica este luptătoare şi, graţie rezistenţei sale întru Hristos, va spori plinătatea Bisericii Triumfătoare.

 

MDP: Biserica Adormirea Maicii Domnului pe care o păstoriţi s-a zidit sub ochii şi cu ajutorul dumneavoastră. Este una dintre cele mai mari şi mai frumoase. Mi-a atras atenţia o pictură specială de pe peretele exterior.

 

Pr. Marius Costache: Da, aşa este. Ideea picturii aparţine Preasfinţitului Calinic. Pictura e cu totul specială şi înfăţişează „Pomul vieţii”. Această lucrare s-a putut realiza cu sprijinul financiar al familiei Adrian Mihail Prodănel. Sunt puţine astfel de picturi realizate la noi. Salutăm cu bucurie aceste ferestre către o cultură veche, ce se deschid în pereţii noştri, odinioară reci, precum şi recuperarea unei tradiţii pline de vitalitate, lumină şi tinereţe. Este o tehnică de pictură murală milenară, care începe să devină azi utilizată la împodobirea bisericilor. Este vorba despre arta din oraşele Pompei şi Herculanum. O pictură în tehnica perfecţionată a mozaicului şi a ceramicii, care realizează efecte remarcabile, o parţială sugerare volumetrică, dar şi o perspectivă geometrică şi cromatică, efecte luminiscente spectaculare, prin valori de tonuri închise şi deschise, culorile calde pentru zonele luminate şi respectiv culorile reci pentru zonele de umbră. Manopera de execuţie este într-adevăr scumpă, lucrul ei necesită specialişti şi timp, şi ţine şi de starea financiară a Parohiei. Ne dorim, avem în perspectivă, la porunca Preasfinţitului Calinic, să îmbrăcăm întreaga biserică cu acest gen de pictură în mozaic.

 

MDP: E greu pentru om să rămînă o viaţă creştin?

 

Pr. Marius Costache: Nu. Nu e greu. Războiul e mare, dar câştigul e şi mai mare. Cad mulţi, se ridică mulţi în final prin pocăinţa lor şi prin marea milă a lui Dumnezeu. Ispite sînt destule, dar numai adăpostindu-ne sub jugul lui Hristos, uşor fiind, vom birui toate aceste înfricoşări, pe care creştinul adevărat le vede în adevărata lor valoare: iluzie şi şansă de dobândire a virtuţii. Ne trebuie conştiinţa noastră trează. Şi am constatat că există, de la Sfânta noastră spovedanie. Creştinii ţin post, se roagă, sunt milostivi. Trebuie să ne apropiem mai mult de Biserică. Cu cât vom observa că Dumnezeu este mai minunat, cu atât viaţa noastră religioasă va creşte, rugăciunea va fi mai fierbinte şi neobosită, şi atunci vom fi mai buni, va fi pace şi bucurie între oameni.

 

Maria Diana Popescu, Agero

www.agero-stuttgart.de

 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com