HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

 

 

Pictorul Mihai ŞERBĂNESCU:

 

„EXISTĂ ĪMBRĂCĂMINTE KITSCH, ALIMENTE KITSCH,

ARTĂ KITSCH”

 

Dialoguri privilegiate, Maria Diana Popescu, Agero

 

MDP: Vă rog, cīteva repere biografice pentru cititorii revistei Agero.

 

Mihai Şerbănescu: Sīnt absolvent al Academiei de Arte „Nicolae Grigorescu” (Bucureşti), secţia pictură, clasa profesorului Vladimir Zamfirescu,  absolvent al Şcolii  Populare de Arte Tārgovişte, la clasa profesor Petre Marin Constantin, sīnt membru al U.A.P., Filiala Bucureşti,  profesor la Şcoala de Arte „Octav Enigărescu” din Tārgovişte, Clasa de Artă Modernă. Am participări la numeroase expoziţii: New York, Veneţia,  Suedia, dar şi la Bucureşti, Tārgovişte. Lucrări īn muzee şi colecţii particulare: Romānia, Japonia, Franţa, Italia, Olanda, Germania, India, Mexic, Columbia, Groenlanda, China, Tibet etc. Burse: S.U.A. (New York), Suedia, Italia (Veneţia). Distincţii: Meritul cultural-gradul I.

 

MDP: Ce ispite v-au atras spre mirajul picturii?

 

Mihai Şerbănescu:  Destinul. Cred că vii pe lume cu datele necesare spre a depune un mare efort, spre a sta toată viaţa pe gīnduri, spre „a ucide” ori spre a īnălţa. Probabil că am fost ales spre a mă uimi de forme, de culori, de aura formelor ce ne īnconjoară, pentru că este ştiut faptul că cei ce se ocupă de artele vizuale şi sīnt practicieni, nu teoreticieni, văd şi simt mult mai mult decīt cei din alte sfere de activitate. Aşa că, o īmpletire de factori a determinat alegerea spre arta vizuală.

 

MDP: Ca profesor, spuneţi-mi cum este posibilă apariţia kitsch-ului, cīnd natura ne īnconjoară cu imagini armonioase ?

 

Mihai Şerbănescu:  Cele mai mari dezastre, auzite, citite, văzute de mine, sīnt concepute de mintea omului. Kitsch-ul este o boală suportabilă; depărtarea de natură a făcut posibilă apariţia kitsch-ului. Ce este de remarcat e faptul că, la ora actuală, graniţa dintre kitsch şi opera de artă este greu de demarcat. Subliniez: este vorba doar de graniţa dintre cele două modalităţi de limbaj. Nimic īn natură, īncepīnd de la coloritul păsărilor, culoarea cerului, a fructelor, a peisajului, nu poate fi otrăvitor, pe cīnd kitsch-ul poate otrăvi numai spiritele disponibile acestei boli. Uitaţi-vă īn jur şi o să vedeţi mult mai mulţi oameni fiind atraşi de kitsch, sau īn cel mai bun caz, nebăgīnd īn seamă kitsch-ul. Trebuie să vă spun că există īmbrăcăminte kitsch, alimente kitsch, artă kitsch - chiar dacă o să vă surprindă -, dar şi mod de gīndire kitsch-urist. El īnfloreşte īn special īn marile oraşe ale lumii şi, ca să vă răspund concret la īntrebare, se pare că pe mulţi dintre noi mintea nu ne mai ajută să facem deosebirea dintre kitsch şi artă, pentru că termenul de aici s-a alimentat, aici a luat naştere, īn sfera artistică.

 

MDP: Ce se īntīmplă cu arta şi cu publicul contemporan?  

 

Mihai Şerbănescu: Arta este pe un drum normal şi are atīta public cīt merită.

 

MDP: Pentru dumneavoastră, lucrurile curg īntr-un mod natural, firesc sau trebuie să forţaţi, ca să vă faceţi văzut īn lumea artei?

 

Mihai Şerbănescu: Fiind o minte liberă, dar şi eliberată, nu am forţat niciodată nota. Poate Dumnezeu a vrut să fiu văzut fără a defila şi a face mult zgomot; după cum se ştie, butoaiele goale sună cel mai tare…

 

MDP:  Unde aţi expus peste graniţă?

 

Mihai Şerbănescu: Chiar dacă o să vă mire, am lucrări aproape īn toată lumea. Mergīnd de zece ori īn Statele Unite, mulţi colecţionari au achiziţionat din expoziţiile pe care le-am deschis. Trebuie să vă spun că am făcut mii de portrete şi ele au ajuns īn aproape toate ţările lumii.

 

MDP: Ce teme abordaţi īn pictura dumneavoastră? Aveţi unele predilecte?

 

Mihai Şerbănescu: Avānd la īnceput de carieră profesor care cerea mult desen – desenul fiind baza artelor plastice -, pot aborda orice temă, de la peisaj, compoziţie, portret. Este adevărat că, pe perioade lungi de timp, am avut şi teme de care nu m-am despărţit: am făcut mult peisaj; am avut o expoziţie dedicată memoriei lui Mircea Eliade, īn care tema avea un aer fantastic. Şi ca să nu trec prin tot ce am făcut, actualmente, pornind de la nuvela lui Mircea Eliade, „Ghicitorul īn pietre”, lucrez la un ciclu intitulat „Spiritul pietrelor”. Īmi place diversitatea temelor şi profilul de cercetare īn domeniul vizual.

 

MDP: Despre lumea galeriilor contemporane ce ne puteţi spune?

 

Mihai Şerbănescu: Nu lucrez cu gīndul la galerii, muzee, colecţii, colecţionari. Chiar dacă pare curios, lucrez pentru o cerinţă interioară, iar destinul lucrării aproape că nu-mi aparţine. Nu īnţeleg nici acum ce merite are un semn al meu ca să poată ajunge pe cealaltă parte a globului. Īntr-un cuvīnt, e treaba celor care au galerii ori spaţii pentru expunere. Cred că artiştii interesaţi de comercializarea lucrărilor sunt mult mai bine informaţi despre lumea galeriilor.

 

MDP: Galeriile virtuale reprezintă o soluţie pentru piaţa de artă, īn condiţiile īn care pictorul romān este, să fac o glumă, european?

 

Mihai Şerbănescu: Pictorul romān este cu siguranţă european, el, de-a lungul timpului, a pictat pe ceramică şi asta s-a numit „Cucuteni”. Aşa cum spune poetul, ţăranii şi-au pictat (gravat) anual chipul pe boabe de grīu, de mei, de porumb, care nu ni s-au păstrat. Poate credeţi că exagerez, īnsă există o pictură făcută cu acul pe pīnză şi gīndiţi-vă la iile noastre, la marame, la picturalitatea frescelor ortodoxe ce īmpodobesc zidurile mīnăstirilor, la icoane, şi atunci poate nu se vor mai face glume la adresa pictorului sau artistului romān. Eu nu am simţit că am fost altfel privit, decīt european. Iar galeriile „on line” sunt foarte bune pentru cine crede īn ele şi, probabil, pentru cine vrea neapărat să-şi comercializeze lucrările.

 

MDP: Sunteţi un artist curajos?

 

Mihai Şerbănescu: Un artist, numai pentru faptul că īmbrăţişează o sferă a artei este curajos, şi aici nu mă refer  la „executanţii” care doar folosesc limbajul artistic. Arta nu ţine de cald, nu ţine de rece, nu ţine de foame, nici de sete, şi trebuie să fii curajos pentru a te apuca de o meserie care, practic, nu slujeşte la nimic. Dar tot eu vă spun că patrimoniul unei ţări este format numai din obiecte de artă, adică ceea ce ţara nu vinde, fiind nepreţuite, şi hrănind spiritul lumii.

 

MDP: Ce se īntīmplă īn viaţa artistică dāmboviţeană şi ce ar trebui să se īntīmple?

 

Mihai Şerbănescu: Cīnd lucrez şi expun, nu mă gīndesc la vreo viaţă artistică de pe undeva. Nu ştiu pe cine interesează viaţa artistică de la Poplaca, din Tārgovişte, de la Piteşti, de la Paris sau New York, ori de la Malu cu Flori. Artistul adevărat adună īn jurul lui atīt iubitorii de artă, cīt şi comentatorii, criticii şi dezinteresaţii şi, probabil, aşa ia naştere viaţa artistică de care pomeniţi.

 

MDP: Artistul plastic mai ocupă (cum se īntīmpla pe vremuri) un loc aparte īn contemporaneitate?

 

Mihai Şerbănescu: Ocupă un loc aparte numai dacă merită. Poate că mulţi au pretenţia că merită, dar puţini sunt cei aleşi. De curīnd un artist plastic, un pictor a fost chemat de Dumnezeu. Īl putem lua ca etalon īn discuţia noastră. Controversat, apreciat, discutat, minimalizat, Sabin Bălaşa ocupă un loc aparte īn contemporaneitate. Vă pot da multe nume şi asta īnseamnă că cei care au har, au şi un loc acolo unde trebuie.

 

MDP: Care este amprenta de excepţie după care pot fi recunoscute lucrările dumneavoastră?

 

Mihai Şerbănescu: Amprenta nu trebuie să fie de excepţie iar uneori lucrările nu le mai recunosc nici eu. Cel care ţine la amprentă se poate numi „manierist”. Cercetătorul īn domeniul artistic nu are nevoie de amprentă. Cel care caută va fi expus greşelilor dar şi dezvăluirilor artistice. Amprentele sīnt īn general apanajul criticilor de artă, ei caută, găsesc, inventează amprentele artiştilor.

 

MDP: Mă interesează cum tratează un profesor de arte plastice sexualitatea ca temă īn pictură.

 

Mihai Şerbănescu:  Nu vă supăraţi, dar am impresia că īn artele plastice eroticul este tema la care vă gīndiţi. Sexualitatea se practică, ori o vedem īn revistele de specialitate. Nu am cunoscut nici īn cei şase ani de facultate şi nici īn practica ulterioară lucrări care coboară spiritul artistic spre sexualitate, īn afară de kitsch. O lucrare de artă  poate avea o temă erotică, de īnălţare, pentru că, dacă am lua īn discuţie minimalizarea, coborārea din sfera artistică, ar trebui să mă īntrebaţi şi ce părere am despre arta pornografică. Cred că numai īn mintea obsedaţilor o artă poate fi coborātă la nivel sexual ori pornografic. Nudul apare odată cu naşterea artelor vizuale şi este luat drept etalon de maeştrii din toate timpurile. Nu faceţi confuzie īntre perfecţiunea trupului, chiar dacă este reprezentat īn diferite ipostaze, şi sexualitate. Dacă vreau sexualitate merg la lucrările coborāte din sfera artistică; mă refer la reviste, imagini ce folosesc tehnica picturii, la filme etc.

 

MDP: Despre un eventual proiect, sau e secret?

 

Mihai Şerbănescu: Pe cāt posibil, să am mintea cu mine şi să pot lucra, şi atunci  veţi vedea şi proiectele pe care timpul le va onora sau nu. Dar, ca să răspund concret la īntrebare, un proiect ce se derulează de nouă ani, cu o audienţă mai mult decāt onorabilă şi cu o mediatizare de excepţie, este „Calea luminii”, un proiect desfăşurat īn Săptămāna patimilor, īn Joia mare: mii de lumānări sunt puse pe Bulevardul Castanilor din Tārgovişte pe o distanţă de un kilometru. Este un eveniment unic īn ţară la care vă invităm să participaţi. Apreciez atenţia dumneavoastră către slujitorii artelor vizuale, avānd personal impresia că faceţi parte din acel public care ştie să aprecieze atāt īnălţarea, cīt şi chinul celor ce trudesc īn sfera artistică. Īmi lăsaţi sentimentul că pe acest tărām nu suntem singuri.

 

 

Maria Diana Popescu īn dialog cu pictorul Mihai Şerbănescu, profesor la Şcoala de Arte „Octav Enigărescu” din Tārgovişte

www.agero-stuttgart.de

 

 

Impresii si păreri personale īn FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (Romānia), Maria Diana Popescu (Romānia), Cezarina Adamescu (Romānia)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com