HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

 

INJECŢII  ESTETIZATOARE

Pictorul parizian Jean Dolande  şi fibrele infinitului īn finit

 

Maria Diana Popescu, Agero

Grafica Ion Măldărescu, Agero

 

Jean Dolande, un artist complex şi provocator, un actor ambiţios prins īn mijlocul unei interacţiuni dintre raţiune, inspiraţie şi talent, foloseşte cadre artistice puternic-expresive pentru a modela anumite fenomene ce ne permit să observăm conexiuni şi īnţelesuri care ne păreau ascunse pīnă acum. Cunoscut şi apreciat īn Franţa pentru arta sa īncărcată de mărimi şi semnificaţii liminare, cel care pe cont propriu a avut curajul să introducă lucrări īn Galeria Naţională din Londra, prezent la Luvru şi Musée d'Orsay din Paris, surprinde la maximă intensitate cu pīnze de o rară tresărire - o metafizică a tragicului emergentă meditaţiei asupra limitei, prin includerea fenomenului cu dublu sens: cel al trimiterii finitului la infinit şi al coborīrii infinitului la finit īn conştiinţa unui roşu aprins, ca dimensiune a existenţei tragice. Maestrul Jean Dolande este interesat de cel de-al doilea sens, ce ţine de legile unei pledoarii de urgenţă, primul sens fiind o motivaţie de substrat metafizic, cīnd inspiraţia face din ea un punct de plecare.

 

Exploziv, cerebral, şi imprevizibil, Jean Dolande dinamitează cu ştiinţă pīnza, pentru a stīrni curiozitatea asupra modulului său de a face artă. Dezinhibat, pictează aşa cum vrea, aşa cum simte, potrivit inspiraţiei, avertizīnd ochiul privitor asupra unor inedite injecţii estetizante, stīrnind curiozitatea privitorului. Cum īn viaţă ca şi īn artă contrariile se atrag, nici J.D. nu face excepţie, el īmbinīndu-le perfect. Astfel, fiecare trăsătură de penel este o sīngerare armonioasă īntre limitat şi nelimitat, pīnzele par un teatru deschis parcă īntr-o rană vie, un teatru poetic şi filosofic, īn care actele sīnt derulate de conştiinţa situării omului īntr-un dublu orizont: al relativului unei existenţe imaginate de pictor şi al relevării ei ca mod de artă. Chiar dacă are īn substanţa ei un coeficient de imprevizibil, seria de valori artistice pe care Jean Dolande o formulează acum cu o gestică febrilă, īntr-un coloristic viu pīnă la crud, reprezintă rendez-vous-uri, clişee īntr-o oprire īn care viaţa īncetează să mai fie, īn sensul uman al existenţei. Mai multe tipuri de tensiuni: de la figurativ, introspectiv şi imploziv, la manifestul ambalat īntr-o retorică non-figurativă sau abstractă, Jean Dolande abordează tipul de imagine ieşit din bidimensional şi revărsat cumva īn spaţiul tridimensional. Ocolind delicat cadrele tradiţionale şi legitime ale picturii, artistul trimite curajos către un anumit tip de exterioritate, către structuri pe care le exploatează cu o măiestrie halucinantă. Inteligenţa sa, jocul subtil cu reobiectualizarea, suportul temei īn sine, senzaţia de spaţiu aseptic, teama, fiorul, bucuria şi exclamaţia pe care le creează privitorului, vorbesc despre  un extrem de valoros ADN artistic, surprins īntre Univers şi paleta de culori, de unde evoluează picturile sale, creīnd ecuaţii coloristice de un dozaj extraordinar. Convins ca scopul intrinsec al formelor de imaginaţie este de a īnsufleţi materia, Jean Dolande īncearcă cu totul alte sensuri ale lucrurilor īn pictură. Artistul distinge contururi neobişnuite, le dă un nume de recunoaştere şi le rupe din sensul primordial-imaginativ al īntregului, forţīnd, dar cu mare artă,  limitele unei percepţii restrictive care trasează graniţe īn lucruri, īn semnificaţii şi īn fiinţe.

 

 

Privitorul este urmărit de un gen de efect  cinematografic de supra-impresie - o premeditare dinamică a imaginii stop-cadru, īnsă ceea ce caracterizează gestica picturală este tensiunea extremă dintre aparenţa simplă a figuraţiei şi asocierile şocante dintre elementele imaginii. Există o glisare repetată īntre motive neidentificate īncă de alţi pictori, dar cu potenţial generativ puternic, şi anumite elemente denotative, un fel de degradare intenţională prin evoluţie a motivelor originare - un fel de sălbăticie cu otrăvuri şi elixiruri scumpe, ambalate īn culori care ard, dar şi o stare placentară a micro şi macrocosmosului, constrīnsă la un fel de disoluţie prin perfecţiune. Aceste tipuri de migrare a motivului cosmogonic spre forma artistică, aceste metafore paradoxale, construite pe adversităţi, vorbesc despre un Jean Dolande profund, iscoditor şi voluptuos, un geometru, un arhitect şi un distrugător spre construcţie artistică valoroasă. Aceste calităţi īl aşează alături şi fundamental līngă pictorii remarcabili ai lumii, care restituie artei forţa, fiorul şi libertatea.

 

 

Prezenta ipostază, face vorbire despre un artist provocator, preocupat de algoritmul re-compunerii haosului īn armoniile unor inedite digresiuni artistice. La scara valorică, Jean Dolande se confesează īntr-o gradare cromatică atent calculată, esenţializīnd atīt īn planul figurativ cīt şi īn cel abstract, pīnzele aducīnd parcă īn atenţie constatarea lui Malevici: „văzutul nevăzutului”, īn cazul J.D., trăgīndu-şi seva de dincolo de aparenţă.  Acest pictor electrizant, īncărcat de zbuciumul (ne)pămīnteştilor pulsaţii, forţīndu-şi propriile frontiere, ne dezvăluie de fapt vīrsta unei maturităţi artistice, sedusă īnsă  de mirajul unui limbaj fervent şi clocotitor.  Pīnzele sale sorb şi resorb repetat culorile, ca īntr-un ritual crud iniţiatic. Prezenta simeză vorbeşte despre capacitatea de a stăpīni liber şi curajos temele pe care le abordează, dar şi despre mesajul pe care īl configurează ca predestinare artistică. O formulă plastică surprinzătoare, o spargere a barierelor clasice, īn care materia artei,  lăsată sa curgă īn voia haosului imaginativ, ne provoacă să vedem, să fim atenţi la un altceva nemaiīntīlnit. Permanenta tensiune din pīnze este o proiecţie a neliniştilor artistice personale, impulsurile clocotitoare se ridică din profunzimea propriului spirit şi din stimulii mediului exterior, iar mobilul ontologic al creaţiei sale  alternează īntre expansiunea vieţii, revelaţia sinelui şi revelaţia principiului.

 

Maria Diana Popescu, Agero

www.agero-stuttgart.de

 

Impresii si păreri personale īn FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (Romānia), Maria Diana Popescu (Romānia), Cezarina Adamescu (Romānia)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com