Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

 

Va începe în fine procesul comunismului în România?

 Convorbire cu Marius Oprea

Liviu Vălenaş

 

Impresii si pareri personale in FORUM

 

      Liviu Vălenaş: - Stimate d-le Marius Oprea, aţi fost desemnat director al noului institut guvernamental, Institutul Naţional pentru Investigarea Crimelor Comunismului în România...

       Marius Oprea: - Vă mulţumesc mai întâi că-mi oferiţi posibilitatea de a spune cât mai multe lucruri despre institutul nostru. Deşi nu vă cunosc personal, am citit cu mult interes din ce aţi publicat, mă refer şi la "Cartea Neagră a ceauşismului, România între anii 1965-1989" 1), iar interviul dvs. cu Didi Secrieru, publicat în trecut de revista "Dorul" din Danemarca, l-am utilizat în ultima carte a mea, "Moştenitorii Securităţii". Un interviu care făcea lumină asupra activităţii Direcţiei de Informaţii Externe în domeniul financiar. Foarte bun acest interviu.

L.V.: - Să ne referim concret acum la institutul pe care îl veţi conduce...

M.O.: - Institutul, creat prin hotărâre de guvern, va avea 25 de salariaţi, voi angaja cu precădere tineri absolvenţi de facultăţi, care vor fi asistenţi de cercetare şi care vor face investigaţii în arhive. O să mă întrebaţi desigur de ce am ales această formulă: institut de cercetare guvernamental. Ei bine, tocmai pentru a ne putea înfrunta mai eficient cu deţinătorii de arhive. O instituţie guvernamentală altfel este tratată decât o instituţie academică.

L.V.: - Este evident acest lucru, însă ce se va întâmpla dacă, prin absurd, revin la putere comuniştii, mă rog, rebotezaţi în PSD?

M.O.: - În Consiliul de Coordonare a acestui institut am pus 11 personalităţi ale societăţii civile, de genul lui Andrei Pleşu, Doina Cornea, Radu Filipescu, Constantin Ticu Dumitrescu, Gabriel Liiceanu şi aşa mai departe, iar în momentul în care se va face ceva împotriva acestui institut, aceste persoane vor reacţiona dur. Vă asigur de acest lucru! Şi nu văd care ar fi argumentaţia unui viitor prim-ministru, desigur cu excepţia lui Corneliu Vadim Tudor, ca să ne interzică cercetările în domeniu. Adunăm dovezi privind latura penală a acestor crime comise de comunism, pornind de la premiza că procurorii nu au experienţă în domeniu, nefiind istorici şi în al doilea rând nu au nici timpul necesar pentru a strânge aceste dovezi. Noi ne-am înfiinţat plecând practic de la preşedintele Traian Băsescu, care a refuzat să condamne direct comunismul, aşa cum i s-a solicitat de Grupul pentru Dialog Social, Alianţa Civică şi alte organizaţii, pe motiv că nu există dovezi în acest sens...

              L.V.: - La o astfel de inepţie prefer să nu mai fac nici un comentariu...

M.O.: - Preşedintele, cu alte cuvinte, a solicitat dovezi, iar noi exact acest lucru îl vom face: îi vom furniza dovezi! Pe de altă parte ne propunem să alcătuim o bază de date cu foştii activişti de partid cu rang înalt (activiştii plătiţi din fondurile PCR), ofiţerii de Securitate, acoperiţi sau nu, magistraţii care au instrumentat procese politice la ordinul Securităţii, cu alte cuvinte, baze de date care vor sta la temelia unei viitoare Legi a Lustraţiei. Legea Lustraţiei, aşa cum a fost propusă în actuala ei formă, nu are şi instrumente de lucru. În această lege sunt enumerate persoanele care sunt eliminate din viaţa politică pe un termen determinat, dar nu se spune şi cum se va ajunge la numele acestor persoane.

L.V.: - La români este deja proverbial să pui carul înaintea boilor...

M.O.: - Institutul va fi deci instrumentul de lucru care va pune în mişcare o viitoare Lege a Lustraţiei.

L.V.: - Însă opinia publică din România este total dezamăgită de activitatea de până acum a unor institute cu profil asemănător, unele funcţionează de peste un deceniu, de exemplu Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului de pe lângă Academia Română...

M.O.: - Aceste institute au fost create la timpul lor cu un scop politic bine

determinat: acela de a ascunde trecutul! Este cazul şi institutului la care v-aţi referit, condus de Radu Ciuceanu, care amestecă legionarismul cu comunismul, tocmai pentru a crea confuzie. Deşi vom face şi sinteze pe teme de istoria comunismului, institutul nostru nu este totuşi un institut de istorie, ci unul de investigaţie, care urmăreşte alcătuirea unor baze de date asupra unor persoane. Copiază într-un fel Centrul Simon Wiesenthal de la Viena.

L.V.: - Dar baze de date există acum şi în Occident, în cadrul Exilului Românesc (şi eu deţin aşa ceva), apelaţi la exil?

M.O.: - După toate probabilităţile din acest Consiliu de Coordonare va face parte Ştefana Bianu de la Paris, iar de la Londra îl vom avea pe profesorul Dennis Deletant.

L.V.: - Concret, cu ce veţi debuta acum?

M.O.: - Redeschidem dosarul Pleşiţă şi vom cere ca să fie judecat pentru acte de terorism. Încadrările în care dorim să-i punem pe foştii activişti de partid şi pe foştii ofiţeri de Securitate sunt săvârşirea unor acte de teroare, iar crima este imprescriptibilă. În aceste cazuri colaborăm direct cu Procuratura Militară, cu procurorul Dan Voinea. Iniţial, în proiectul de funcţionare al institutului nostru a existat ideea să avem încadraţi şi procurori detaşaţi, însă s-a împotrivit Ministerul Justiţiei. În această situaţie ne vom rezuma de a trimite la Parchet dosar după dosar.

L.V.: Revenind la generalul Pleşiţă, constat numai că s-a bucurat (şi se bucură) de o protecţie la nivel înalt. Se lăfăie în continuare în vila sa, acaparată ilegal, dă interviuri pline de aroganţă, publică cărţi etc., iar condamnarea pentru acte de terorism a existat şi înainte în Codul Penal, inclusiv pe vremea lui Ceauşescu...

M.O.: - Aveţi perfectă dreptate.

L.V.: - Generalul Pleşiţă se laudă şi cu Legiunea de Onoare (i-am publicat brevetul în "Cartea Neagră a ceauşismului") şi cu o altă înaltă decoraţie acordată de statul federal german, evident, pe vremea lui Ceauşescu. Decoraţii care ar putea ridica încă o problemă, aceea a duplicităţii Occidentului, dar aceasta este un alt subiect de discuţie...

M.O.: -Ştiţi cum se făceau aceste decorări, erau decoraţi toţi care făceau parte din delegaţia oficială, nu a fost decorat Pleşiţă în mod special, au fost decoraţi toţi, la grămadă. Dau un exemplu, fostul şef al protocolului de la Cotroceni pe vremea preşedintelui Emil Constantinescu, Nistor, a reuşit să colecţioneze şi el vreun milion de decoraţii, de peste tot pe unde a umblat cu Constantinescu... E decorat preşedintele, dar e decorat şi cel care-l însoţeşte, ca să nu se simtă prost...

L.V.: - Sigur, o decoraţie nu are nici o relevanţă juridică. Revenind la Pleşiţă, cum îl veţi "înfunda"?

M.O.: - Urmează să mă deplasez la sfârşitul lunii februarie a.c. în Germania Federală, împreună cu procurorul Dan Voinea şi să mă întâlnesc cu colonelul Richard Cummings, care a fost şeful contraspionajului CIA la radio "Europa Liberă". Nu ne întâlnim cu domnia sa pentru discuţii informale, ci pentru a ne da o mărturie oficială privind atentatul de la "Europa Liberă" din 1981, unde a fost implicat direct Nicolae Pleşiţă. Ne vom întâlni cu el probabil la

Dusseldorf. D-le Liviu Vălenaş, noi vrem să-l trimitem cât mai repede pe Pleşiţă la puşcărie, nu putem să ne permitem să debutăm printr-un eşec!

L.V.: - Interesant. Eu m-am întâlnit încă în 1993 cu Richard Cummings (în prezenţa lui Nicolae Stroescu- Stînişoară), iar colonelul Cummings mi-a declarat atunci că CIA a reuşit să descopere cinci agenţi infiltraţi de Securitate la radio "Europa Liberă". Mi-a dat şi numele lor: Nestor Rateş, Emil Hurezeanu, Liviu Tofan, Ioana Măgură-Bernard şi Neculai Constantin Munteanu 2). Am fost rugat ca să-l ajut, pentru că CIA dorea doar să-i dea afară pe toţi cinci de la radio "Europa Liberă", însă era conştientă că aceştia vor contraataca în instanţă, cu Legea Muncii a Germaniei Federale, iar nemţii vor solicita americanilor dovezi-beton în privinţa lor. Eu am rămas consternat la cele auzite, sigur, nu era în puterea mea să cotrobăi prin dosarele Securităţii (poate decât foarte, foarte parţial, graţie unor colaboratori de ai mei, cum a fost de pildă Didi Secrieru, la care aţi făcut referire deja, sau colonelul Ioan Sălăgean). Cummings şi Stroescu-Stînişoară se bazau mai mult pe concursul lui Virgil Măgureanu, care de altfel a promis tot sprijinul său CIA. Însă Măgureanu, în realitate, nu urmărea decât să câştige timp. A urmat apoi intempestiva mutare a postului de radio la Praga, în 1995 şi chestiunea a căzut de la sine. Cu toate acestea, cu excepţia lui Rateş, toate persoanele nominalizate mai sus s-au evaporat singure de la RFE şi relativ rapid. Poate ar fi mai interesant să vă ocupaţi de ele, nu de un un ramolit senil, de peste 80 de ani, ca Nicolae Pleşiţă, asta, desigur, ca părere personală...

M.O.: - Probabil că în discuţiile cu colonelul Cummings ne vom ocupa şi de

persoanele nominalizate de dvs. Cunosc şi eu lista, însă trebuie să vă spun că Liviu Tofan a fost exonerat în final.

L.V.: - ?!

M.O.: - Mi-a povestit de acest lucru chiar Cummings, personal. A fost o intoxicare făcută de Virgil Măgureanu, pentru că Tofan a făcut biroul redacţiei de la Bucureşti a "Europei Libere", iar acest lucru nu convenea lui Măgureanu, îi deranja tare acest birou pe oficialii de la Bucureşti la începutul anilor 1990...

L.V.: - Atunci de ce a părăsit, peste noapte, în 1993, Liviu Tofan Germania şi s-a stabilit în România? Dacă era nevinovat, trebuia să rămână pe loc şi să-şi clameze clar nevinovăţia. Măgureanu a dorit, nespus de mult, să mă elimine şi pe mine de la RFE, înscenând în 1992 o mascaradă (cu ajutorul lui C.V. Tudor), că aş fi fost informator (?!) de Securitate. Eu însă nu m-am repliat, am rămas pe loc şi mi-am demonstrat totala nevinovăţie. Aveam de altfel să mai lucrez încă trei ani, ca free lancer, la RFE. Atunci?

M.O.: Nu ştiu de ce a procedat cum a procedat Liviu Tofan, însă, vă repet, a fost doar o intoxicare din partea SRI-ului. De altfel acum Richard Cummings şi Liviu Tofan sunt în cele mai bune relaţii... Deci Tofan nu, în cazul celorlalţi, foarte posibil, mai ales în ceea ce-l priveşte pe Nestor Rateş.

L.V.: - Iar Hurezeanu?

M.O.: - Aici lucrurile se bat cap în cap. După părerea mea, la început Hurezeanu a lucrat pentru Securitate, dar apoi a fost întors de americani.

L.V.: - Curios, atunci de ce tot ce a făcut el după 1990 au fost diversiuni comandate de Virgil Măgureanu?

M.O.: - Posibil să fi fost şantajat cu fostul său dosar de informator şi apoi mai era şantajat şi cu dosarul lui de homosexual.

L.V.: - Vă referiţi la Hurezeanu?

M.O.: - Da.

L.V.: - Cu dosar de homosexual notoriu, dar şi de fost informator, a fost şantajat continuu şi Neculai Constantin Munteanu, a trebuit să-şi retragă în final candidatura la postul de director al TVR...

M.O.: - Da, aşa este şi de aceea s-au repliat în România, atât Hurezeanu cât şi Neculai Constantin Munteanu. Ultimul însă s-a reîntors în Germania.

L.V.: - Compromis definitiv în România, ce să facă? Nemţii sunt mai înţelegători cu homosexualii decât românii şi apoi, pentru a-şi lua o pensie de la statul german, altă soluţie nu exista... Şi Neculai Constantin Munteanu nu e decât un biet om, probabil s-a scârbit definitiv de stările de lucruri din România...

M.O.: - Lui Neculai Constantin Munteanu toate lucrurile i-au ieşit pe dos în România. S-a băgat în afaceri (exact ca şi Liviu Tofan) şi a pierdut toţi banii. La fel a păţit şi Tofan...

L.V.: - Îmi închipui ce nenorocit a putut să fie Neculai Constantin Munteanu, la "Europa Liberă" era proverbial prin zgârcenia sa, nu a plătit nimănui nici măcar o cafea... În final, d-le Marius Oprea, vă doresc să-l băgaţi cât mai repede la închisoare pe generalul Pleşiţă, poate, cine ştie, aveţi şanse acum, căci, nu-i aşa? "maurul şi-a făcut datoria, maurul poate să moară"...

M.O.: - Aşa privesc şi eu lucrurile, oricum dorim să debutăm în activitatea noastră băgând la puşcărie un securist notoriu...

 

Paris-Nürnberg, prin telefon, 27 ianuarie 2006

Liviu Vălenaş

 

NOTE:

 

1). "Cartea Neagră a ceauşismului, România între anii 1965-1989", editura Saeculum I.O., Bucureşti, 2004, 496 pag.

2). A se vedea şi René Alecu de Flers, "Adevăruri despre Europa Liberă", din volumul "Cartea Neagră a ceauşismului, România între anii 1965-1989", editura Saeculum I.O., Bucureşti, 2004, pag. 214 şi de asemenea tot René Alecu de Flers, "Radio "Europa Liberă şi exilul românesc. O istorie încă nescrisă", editura Vestala, Bucureşti, 2005, 528 pag., volum apărut cu sprijinul Ministerului Culturii şi Cultelor din România.    

 

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, redactarea şi Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]